Europarlamentarul britanic Roger Helmer consideră că "începerea exploatării aurului la Roşia Montană reprezintă o mare oportunitate pentru România şi va oferi locuri de muncă atât de necesare într-o zonă rurală", conform pesurse.ro
Tot mai multe voci din străinătate pledează pentru începerea exploatării aurifere de la Roşia Montană, aducând în sprijinul afirmaţiilor lor şi argumente de ordin practic. Locurile de muncă, contribuţia economică, toate sunt prea puţine pentru activiştii pentru protecţia mediului. Folosirea cianurilor în exploatare este ceea ce, în opinia lor, face ca proiectul să nu fie viabil. Asta în condiţiile în care cianurile sunt folosite pe scară largă în exploatările miniere din întreaga lume. În plus, există norme stricte ale Uniunii Europene, legate de securitate minelor de aur.
Seppu Maula, un fost primar din Laponia, a spus că exploatarea de la Roşia Montană este similară cu cea din Kittila, oraşul ale cărei destine le-a condus timp de 20 de ani. Mina de aur din Kittila utilizează cianuri, iar proiectul a avut un asemenea succes încât se plănuieşte deschiderea unei a doua mine.
"Verzii" militează peste tot împotriva proiectelor de acest gen, răspândind poveşti de groază şi scenarii apocaliptice. Însă, progresul a însemnat mereu asumarea anumitor riscuri.
Joseph Zammit-Lucia, ziarist la The Guardian, dă Roşia Montană drept un exemplu clasic de propagandă pentru "verzi". Chiar dacă proiectul Roşia Montană va aduce beneficii certe, activiştii se folosesc de "cartea cianurii", mesaj aproape imposibil de combătut. "Rezultatul acestei lupte va depinde de maturitatea arătată de instituţiile politice ale României" scrie ziaristul. "Poate activismul vehement să deraieze acest proiect? Şi dacă da - cine va fi vinovat şi apoi tras la răspundere? Grupurile de activişti? Sau, tot plătitorii de taxe, cetăţenii de rând, vor trebui să suporte consecinţele?" Concluzia sa este una simplă: alegerea nu este uşoară, iar voinţa tăcută a majorităţii poate pierde în faţa activismului gălăgios.
