România pierde anual între 7 şi 15 miliarde de euro din cauza evaziunii fiscale. Cu alte cuvinte, dacă Fiscul ar fi fost în stare să colecteze aceşti bani, ţara noastră nu ar mai fi avut nevoie de împrumutul pe doi ani în valoare de 20 de miliarde de euro de la Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi Banca Mondială.
În procente, taxele care nu sunt recuperate la bugetul de stat reprezintă între 17 şi 30 la sută din economia naţională, potrivit Curţii de Conturi. Dacă evaziunea s-ar putea reduce măcar cu un sfert, statul ar primi, în plus, între 1,7 şi 3,6 miliarde de euro pe an. Bani suficienţi pentru a nu scădea salariile bugetarilor sau a evita creşterea TVA.
Curtea de conturi a constatat că principala deficienţă a ANAF este controlul de slabă calitate de la nivel local. Potrivit Curţii, managementul ANAF este incapabil să detecteze problemele şi prin urmare nu poate corecta abaterile sau greşelile angajaţilor.
Programele informatice reprezintă o altă problemă în colectare taxelor datorate statului. În plus, nu exista baze de date cu bunurile mobile sau imobile ale debitorilor. Informatiile referitoare la conturile bancare ale contribuabililor nu se actualizeaza permanent, ceea ce înseamnă că fraudarea statului se poate face foarte uşor.
