Antena 3 Actualitate Impresionanta poveste a autoarei culegerii Olivotto: ”Curajul era o caracteristică a caracterului său”

Impresionanta poveste a autoarei culegerii Olivotto: ”Curajul era o caracteristică a caracterului său”

de Adelina Miron    |    06 Aug 2021   •   18:13
Impresionanta poveste a autoarei culegerii Olivotto: ”Curajul era o caracteristică a caracterului său”
Sursa foto: Facebook-Alexandra Olivotto/cartivechionline.ro

Ivanca Olivotto a fost o personalitate complexă. Pasionată de științele exacte, dar într-o mare măsură și de cele umaniste, învățând limba latină pentru a-i citi în original pe marii autori precum Cicero și Ovidiu, Ivanca Olivotto a fost unul dintre pionierii manualelor școlare produse în România pentru elevii din țara noastră.

Alexandra Olivotto, nepoata celebrei autoare de manuale școlare, a făcut publică pe Facebook povestea de viață a bunicii ei, Ivanca Olivotto, consemnată chiar de fiul acesteia. În ziua de 3 august, autoarea ar fi împlinit 107 ani.

Ivanca Olivotto a fost o ”latinistă de forță” și o bună vorbitoare de limbă franceză, care a ales însă drumul matematicii. 

”S-a născut la Giurgiu în ziua de 2 august 1914.  

A rămas astfel orfană la vârsta de 12 ani, cele trei surori şi fratele lor trebuind să fie  crescuţi de bunici. Bunicul era epitrop la o biserică, fusese şi jurat în multe procese şi făcea parte din aceea vestită clasă de mijloc, căreia îi ducem atât de mult lipsa în aceste timpuri. Datorită bunului său nume în lumea ortodoxă, a putut mult mai târziu să ia un loc de veci pentru familie la cimitirul Mânăstirii Cernica, loc de lumină şi linişte. 

După terminarea şcoalii primare a urmat Liceul de fete “Regina Maria” la Giurgiu între anii 1925-1933. La absolvirea liceului a primit calificativul “Exceptional, cu onoare”.

Pentru o orfana era remarcabil, mai ales că îmbina cunoştinţele ştiinţifice cu cele umaniste, fiind şi o latinistă de forţă. A spus totdeauna că limba latină era o limbă precisă şi apropiată de matematică, o limbă care dezvolta mintea şi îmi spuneă că Ovidiu, Cicero şi Tit-Liviu trebuie neapărat citiţi în original .

Tot din liceu a învăţat şi şi-a  însuşit şi limba franceză foarte bine. A avut în bibliotecă zeci de tomuri în limba aceasta şi chiar si la  vârsta înaintată de 80 de ani, pomenea fraze si citate în franceză. Amintim că lucrarea ei scrisă la bacalareat la limba franceza se numea “La critique de la critique de Taine”.Toate aceste rezultate erau realizate doar prin muncă şi în plus trebuie să menţionăm că déjà de la 16 ani dădea meditaţii altor eleve de liceu.

La  terminarea liceului a trebuit să ia o decizie importantă, să-şi aleagă profesia. În adâncul sufletului dorea să se facă doctoriţă, dar în acel an Nicolae Iorga, care era ministrul învătământului a dat un ordin în care se specifica că prioritate la înscriere la facultatea de medicină au copiii sau rudele de doctor care au déjà un cabinet medical. Erau ani de criză şi se urmărea ca astfel să se asigure un loc de muncă direct pentru absolvenţii de medicină.

Se înscrie atunci la Facultatea de Ştiinţe de la Universitatea din Bucureşti, abordarea carierei de  profesoară de matematica de către o femeie fiind un act destul de îndrăzneţ în acea vreme. A avut norocul să beneficieze de o generaţie de aur de profesori universitari, care erau nu numai profesori, dar şi oameni de cultura, daca ar fi sa amintim doar de profesorul Dan Barbilian –poetul Ion Barbu- şi de decanul facultăţii de matematică Davidoglu.

Facultatea a fost făcută în anii 1933-1938, ani grei pentru Romania care se refăcea greu după criza economica mondială, ani marcaţi şi de mari tulburări politice.”

De la matematică, în industria prelucrării petrolului

Ivanca Olivotto a studiat și fizica, în paralel cu matematica, și a lucrat pentru o perioadă în industria prelucrării petrolului.

”Paralel cu matematica studiaza ca a doua specialitate fizica, iar la această specialitate are norocul să facă practica pedagogică sub conducerea profesoarei Ştefania Mărăcineanu, o mare savantă română în domeniul fizicii atomice şi a radioctivităţii, autoarea unor prime experiente de producere a ploii în Algeria prin ionizarea aerului cu substanţe  radioactive. Relaţia de  prietenie a continuat şi după această întâlnire, profesoara Maracineanu i-a dat o serie de cărţi  şi a îndemnat-o să lucreze şi ea în acest domeniu.

Din păcate însă situaţia materială a Ivancăi Balulescu nu era bună, ea participând cu sora mai mare la întreţinerea fratelui şi surorii mai mici, deoarece bunicii muriseră şi trebuie să  găsească o muncă mai bine platită decât cea din învăţământ.

De aceea urmeaza, lucrând în acelaşi timp în diferite scoli, cursurile şcolii de statistică condusă de profesorul Gheorghe Mihoc, viitorul academician. După absolvire, cu această nouă specializare, se angajeaza în funcţia de calculator-statistician cu studii superioare. Lucreaza pe rând  la sectoarele de calcul ale două mari societăţi din Romania,  una de asigurari numită “GENERALA” şi apoi la societatea de exploatare a petrolului  “ASTRA-ROMANA” care era de fapt o filială a companiei multi-naţionale  Royal Dutch-Shell.

Romania se situa atunci pe locul 6 în lume, între tările ce exploatau şi prelucrau petrolul.  Societatea “Astra - Româna” avea o politică aparte de fidelizare a personalului român, a acelora  ce lucrau acolo, pentru petrolişti, aşa cum erau numiţi ei de ceilalţi români. Societatea avea cantine proprii, cabinete medicale gratuite şi locuri de agrement cu ştranduri, cu terenuri de sport. Dar specific regimului de lucru la  aceste societaţi era o deosebită rigurozitate în muncă, precum şi o disciplină exemplară din partea salariaţilor.

Mama pomenea de multe ori faptul că atunci când întreba pe un şef străin despre termenul la care trebuia predată o anumită lucrare, primea răspunsul tipic „Mâine dimineaţa, la prima oră ! ”. Împreună cu multe fete specializate în calcule statistice şi de prognoză mama şi colegele ei lucrau la centralizarea datelor de extracţie pe toate câmpurile petroliere din Romania şi la organizarea transporturilor pe calea ferată cu vagoane-cisternă din şi către rafinării. Prin activitatea sa i se oferea posibilitatea de a se familiariza cu  sistemele de calcul mecanice cu cartele Holerith folosite în acel timp şi cu scrierea de algoritmi de calcul pentru calcule statistice. Erau aplicaţii matematice adevărate care solicitau pricepere şi iniţiativă, nu numai o muncă de rutină.”

O profesoară de matematică pasionată

Izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial a creat contextul potrivit pentru Ivanca Olivotto de a deveni profesoară de matematică. 

”Având în vedere situaţia tulbure a Romaniei din acel timp şi simţind că războiul este aproape mama urmează şi cursurile speciale pentru asistentele medicale voluntare.

Începe războiului în 1941 şi lipsa acută de cadre didactice, datorită plecării pe front a mai multor profesori ce erau ofiţeri în rezervă, îi hotăreşte destinul: se decide să-şi exercite meseria pentru care se pregatise, trece în învăţământ, va deveni profesoară. Predă la mai multe Şcoli Generale şi Licee la Câmpulung Muscel, Târgovişte şi Bucureşti.

La Câmpulung îl cunoaşte pe profesorul de italiană şi economie Ferrucio OLIVOTTO şi se căsătoresc în anul 1943 în plin război. 

Din 1950 predă la liceele din Bucureşti, la colegiul Sf. Sava şi la Şcoala Centrală. Îşi dă seama că profesoratul este adevarata sa vocaţie, fapt ce o stimuleaza şi în curând obţine mai multe norme didactice, atât la liceul “Sfântul Sava “, cât şi la alte şcoli.

Depune o vastă activitate la Gazeta Matematica şi desfăşoară multe activităţi de promovare a matematicii cu o serie de de personalităţi matematice deosebite ca academicienii Moisil, Stoilov, Simionescu, Dinculeanu.

În anul 1947 are un băiat, Constantin OLIVOTTO, născut la Giurgiu.”

Revoluționară la editură

Contribuțiile sale în promovarea matematicii au culminat cu numirea ei în funcția de redactor-șef adjunct al Editurii de Stat Didactică și Pedagogică din România, poziție din care reușește să realizeze primele manuale școlare create în țara noastră pentru elevii români.

”În 1951 printr-un  concurs foarte greu  este angajată ca redactor de carte la Editura de Stat Didactica şi Pedagogica din Romania. În doar cinci ani din acel moment devine şef de redacţie, apoi redactor principal pentru ştiinţe exacte şi în final redactor şef –adjunct al acestei prestigioase Edituri.

Romania era în cel mai sinistru deceniu al său, aplicând cele mai rigide precepte comuniste,  majoritatea oamenilor de cultură erau în închisori sau scoşi din funcţii şi tot timpul se repeta că vechea cultură romanească era total burgheză şi neutilizabilă, noii lideri ai culturii şi învăţământului predicând că trebuie reformat totul conform cu preceptele comuniste. Erau însă şi oameni ce încercau cu greu să menţină cultura română în viaţă în anumite locuri. 

Unul din aceste locuri era Editura Didactică şi Pedagogică. În mod foarte inteligent această idée de a face cărţi de şcoală naţionale, făcute de autori romani a început cu manualele de matematică. Cărţile de matematica erau pe primul loc în această schimbare, ele nefiind politizate şi astfel cenzura era  mai puţin  interesată de ele.

Era o perioadă în care în lumea comunistă, din care Romania făcea din păcate parte, se simţea un mic “dezgheţ”, produs după moartea lui Stalin şi trebuie să recunoaştem că echipa de la această editură  a ştiut să profite de această perioadă cu succes.

Sub conducerea unui redactor-şef al Editurii care era George Ivaşcu s-a trecut de la manualele unice de şcoală, preluate de la sovietici pentru toate ţările socialiste  la manuale de şcoală  specifice româneşti. Această idée de a avea manuale de şcoală concepute de români pentru români, care pare acum extrem de normal, era pe acea vreme o acţiune de curaj şi un prim  semn de independenţă culturala a Romaniei. 

Printr-o muncă desfăşurată peste 12 ore pe zi Ivanca Olivotto a creat din nimic redacţii cu specialităţi diverse, a selectat personal fiecare om din aceste redacţii, admiţând numai valori autentice, a creat metodişti specializaţi în predarea de matematică modernă, a reuşit să-i găsească pe vechii autori de manuale şi culegeri şi să organizeze concursuri pentru elaborarea de manuale, adică un sistem competiţional de selecţie a autorilor de manuale, astfel încât să se obţină manuale de matematică modern autohtone.”

”Curajul era o caracteristică a caracterului său”

Activitatea Ivancăi Olivotto în cadrul editurii de stat a însemnat ”o renaștere a producției originale de matematică prin cartea de școală”: 

”În toată această activitate şi-a depăşit de multe ori atribuţiile postului, riscând sancţiuni sau chiar cariera sa, dar curajul era o caracteristica a caracterului său. 

Ducea o luptă teribilă cu tipografiile, cu autorii, cu cenzura, totul ca la începutul fiecărui an şcolar în toate şcolile să fie pe banca elevului manuale noi, mereu îmbunătăţite. Căuta cu mare greutate să aiba contacte  cu celelalte edituri similare din ţările socialiste pentru a vedea care este nivelul general în lume şi ca România să fie prima. Această acţiune combinată cu calităţile naturale ale elevilor a făcut ca elevii romani să obţină rezultate din cele mai bune la concursurile inter –ţări de matematică. 

Tirajul cărţii didactice era foarte mare şi pentru prima data dupa 23 August 1944  sumele obţinute de un autor de carte de şcoală erau importante şi astfel sistemul creat de ea era stimulativ şi pentru autori. Pe atunci cartea de şcoală era a doua ca mărime de tiraj după operele lui Marx .

În înlocuirea manualelor  apărute după reforma  învăţământului din 1948, care erau compilaţii sau traduceri după manuale sovietice,  Ivanca Olivotto a reuşit ca împreună cu colegii ei să creeze o şcoală de autori romani, luând ce era mai bun din trecut şi promovând o matematică modernă, la nivel european. Fiecare manual produs de autori ca Simionescu, Coşniţă, N.Mihaleanu, Mihoc era discutat de ea şi urmărit ca valoare şi ca efect didactic, astfel încît să contribuie direct la dirijarea elevilor celor mai talentaţi către valorile de vârf ale matematicii.  

Vom aminti doar câteva cărţi în care contribuţia Ivancăi OLIVOTTO a fost definitorie: manualele de geometrie ale lui Hollinger, manualele de liceu ale lui Coşniţă şi Turtoiu, manualele de algebră ale lui Eugen Rusu. S-a stimulat astfel şi creaţia originală românească în acest domenu şi s-a promovat şi un nivel înalt în pregătirea elevilor care s-a concretizat prin apariţia primilor “olimpici la matematica”. S-au tiparit în acel timp milioane de manuale de matematica şi culegeri de probleme care au format sute de mii de elevi în acest domeniu ridicand nivelul şcolii romaneşti de matematică.

Practic prin aceasta activitate a sa de redactor şef s-a ajuns la o renaştere a producţiei originale de matematică prin cartea de şcoală. Totodata prin participarea ei la congresele  internaţionale cu alţi autori de carte de matematică din străinătate se făceau schimburi de culegeri, de metodici de predare şi se studiau cele mai noi metode de predare a matematicii moderne.”

Cea mai editată culegere de probleme pentru școala generală din România

Contextul politic nefavorabil și refuzul de a deveni membru de partid au determinat-o pe talentata autoare de manuale școlare să renunțe la editură. Activitatea Ivancăi Olivotto la editură a fost marcată de multe reușite, printre care și cea mai editată culegere de probleme pentru școala generală din România.

”Astfel după o serie de dispute, în 1959 după opt ani de Editură, revine în învăţământ cu norma întreagă la Liceul Sfântul Sava, pe care nu l-a părasit în nici un an, având mereu ore chiar şi când lucra la Editura Didactică.

Fiind şi un om plin de umor, în acea perioadă ea amintea mereu un citat din matematicianului David Hilbert care spunea:

-Fiecare om are un anume orizont. Când acest orizont se restrânge într-atâta încât devine extrem de îngust, el se transformă într-un punct; iar atunci omul acela zice: "Iată punctul meu de vedere!". Aceasta era epoca în care a trăit.

Marile sale realizări au fost însă culegerile de probleme de matematică publicate încă din 1958. După o muncă titanică care s-a materializat în mii de probleme rezolvate, fişe didactice întocmite, programe adnotate şi studierea de culegeri de probleme din peste zece ţări, reuşeşte să publice în 1958 “Culegerea de probleme de aritmetica pentru clasele V-VIII.”- Culegerea OLIVOTTO.

“Culegerea de Probleme şi Exerciţii pentru elevii din clasele IV-VIII “ a fost cea mai cunoscută şi editată culegere de probleme pentru şcoală generală din România avînd apoi şase ediţii, ultima fiind cea editată după revoluţie,  în 1993.  Tirajul primar a fost de 300 000 de exemplare şi urmatoarele tiraje erau de câte 400 000 de exemplare fiecare.

Spre disperarea familiei, care era îngrozită de munca depusă zi şi noapte, autoarea îşi impunea ca fiecare nouă ediţie să fie corectată, perfecţionată şi mult diferită de cea precedentă.

Practic  fiecare elev din Romania acelor ani a învăţat pentru liceu după culegerea Olivotto sau culegerea lui Gheba. Cartea de probleme, deosebit de bună, reuşea să acopere şi nivelul mediu de cunoştinţe a elevilor, dar şi să aibă elemente pentru cei dotaţi în acest domeniu.  A fost o piatră de încercare pentru toţi elevii care doreau să se pregătească pentru liceu, avînd probleme de nivel mediu şi care urcau treptat ca valoare până la nivelul celor date ca probe la concursurilor de matematică.

Concepută ca fiind o primă culegere de probleme pe care elevul o cunoaşte la  gimnaziu, ea a fost destinată unui dublu rol: să apropie pe elevi de matematică, oferind o evoluţie în dificultate care să stimuleze şi ca un ajutor pentru profesorului de matematică care doreşte să iasă din cadrul rigid al manualului, crescând nivelul de cultură matematica al elevilor.

Pe plan naţional această carte a umplut un gol, asigurând un nivel ridicat de pregătire pentru intrarea la liceu.

Acumulând maximum de grade didactice, ca profesor de matematică de gradul I,  între anii 1959-1967  Ivanca OLIVOTTO a predat  la Colegiul Sfântu Sava. Din anul 1967 pâna în anul 1971 este transferată din ordine superioare la actualul  Liceu Jules Michelet unde se dorea să se adune profesori de renume care să predea copiilor “elitelor din cartierul Primaverii”. În anul 1971 este pensionată după o carieră didactică de renume.

Între anii 1970-1973 predă matematica la emisiunile TV-SCOALA difuzate de Televiziunea Romană, o activitate îndragita de ea.

La împlinirea de 50 de ani este decorată cu Ordinul Muncii pentru întreaga activitate didactică.  
A participat împreuna  cu alţi profesori la elaborarea de manuale de algebră, geometrie şi trigonometrie dintre care menţionăm:

- Matematica pentru candidaţii la examenele de admitere în licee -1970
- Algebra, clasa a VIII -1976
- Culegere de exerciţii şi probleme de algebră pentru gimnaziu -1992
- Culegere de exerciţii şi probleme de Algebră pentru clasele V-VIII-1996
- Participare la elaborarea părţii matematice a Dictionarul enciclopedic1976”

Ivanca Olivotto s-a dedicat misiunii de promovare a matematicii până în ultimele momente ale vieții sale.

”Cheia succesului acestor lucrari şi manual erau fişele lucrate timp de o viaţă, cu exerciţii şi probleme concepute în mii de ore de muncă. Consacra mult timp Societăţii de Ştiinţe Matematice, fiind aleasă din 1960 în biroul de conducere în care rămâne şi dupa pensionare. În această calitate a publicat numeroase probleme şi articole la Gazeta matematica, articolele fiind orientate pe istoria matematicii şi despre metodica predarii la clasele de liceu. Char şi după părăsirea scolii a continuat să pregăteasca numeroşi elevi pentru olimpiade şi să predea lecţii televizate.

S-a stins la 19 martie 1996 la vârsta de 82 de ani, lucrând la perfecţionarea culegerilor  sale pâna în ultimele sale zile. Una din ultimele sale dorinţe a fost să doneze biblioteca sa de cărti matematice Casei Corpului Didactic din Giurgiu, orasul sau natal la care a ţinut în mod deosebit.

Dorinţa sa finală a fost ca să fie înmormintata în locul de veci al familiei de la Mănăstirea Cernica, loc numit de ea de linişte şi lumină”.

Ai imagini sau informaţii care ar putea deveni o ştire? Trimite-ne un mesaj la numărul 0744.882.200 pe Whatsapp sau Signal

×
Parteneri
x close