Prețul plătit pentru încălzirea în sistem centralizat diferă semnificativ de la un oraș la altul în România, în condițiile în care tariful de pe factura populației nu depinde doar de costul producției energiei termice, ci și de sursele folosite, starea rețelelor, costurile de transport și distribuție și, mai ales, de subvențiile acordate de administrațiile locale. O comparație între marile orașe arată cât de diferite sunt aceste sisteme și de ce o gigacalorie poate avea prețuri foarte diferite de la o localitate la alta.
De exemplu, locuitorii din Oradea plătesc mai mult pentru încălzirea în sistem centralizat decât cei din București, deși municipiul din vestul țării este cunoscut pentru investițiile în energie geotermală și pentru reducerea costurilor sistemului de termoficare. Diferențele de prețuri apar în funcție de tariful stabilit pentru populație, dar și în funcție de subvențiile acordate din bugetele locale, așa cum arată datele oficiale pentru 2026, privind formarea prețului final pentru gigacalorie.
Locuitorii din Oradea racordați la sistemul centralizat de termoficare plătesc, începând cu 1 iulie 2026, un tarif de 459,59 lei pentru o gigacalorie. Valoarea este stabilită pentru consumatorii casnici racordați la rețeaua de transport, potrivit unei hotărâri adoptate de Consiliul Local Oradea. Pentru consumatorii casnici racordați la rețeaua de distribuție, tariful este mai mare, de 596,07 lei/Gcal, cu TVA inclus.
Hotărârea Consiliului Local arată însă că prețul plătit de populație nu este același cu prețul local al energiei termice. Pentru consumatorii casnici racordați la rețeaua de transport, prețul local a fost stabilit la 543,63 lei/Gcal, fără TVA, în timp ce prețul local de facturare este de 459,59 lei/Gcal, cu TVA inclus. Documentul precizează explicit că „diferența dintre prețul local al energiei termice și prețul local de facturare reprezintă subvenție de tarif suportată din bugetul local”.
Cum apar diferențele de prețuri
În București, Compania Municipală Termoenergetica București (CMTEB) indică pentru populație un tarif de aproximativ 330 de lei/Gcal. Este important însă de precizat că aceste valori reprezintă tarifele suportate de consumatori, nu costul efectiv de producție al energiei termice în cele două orașe. Autoritățile locale pot suporta o parte din cost prin subvenții, astfel încât populația să plătească un tarif mai mic decât prețul real al energiei termice.
Oradea a investit în ultimii ani în modernizarea sistemului centralizat de termoficare, iar energia geotermală este una dintre sursele folosite în acest sistem. Municipalitatea a derulat proiecte pentru modernizarea rețelelor, reducerea pierderilor și dezvoltarea infrastructurii de termoficare.
În București, Compania Municipală Termoenergetica București indică pentru populație un tarif de 283,75 lei/MWh. În același timp, tariful pentru transport și distribuție este de 397,86 lei/MWh, fără TVA. Diferența arată că suma plătită de consumator nu trebuie confundată cu toate costurile aferente funcționării sistemului de termoficare.
Diferențe importante apar și în alte mari orașe din țară. La Brașov, de exemplu, tariful facturat populației este de 390,32 lei/Gcal, cu TVA de 11%, în sezonul rece, potrivit unei hotărâri adoptate de Consiliul Local în iulie 2026. În afara sezonului rece, când se aplică TVA de 21%, tariful ajunge la 425,48 lei/Gcal.
La Constanța, populația plătește 400 de lei/Gcal, cu TVA inclus. Diferența dintre acest tarif și costul real al energiei este însă considerabilă: pentru perioada 1 ianuarie–31 martie 2026, prețul local al energiei termice pentru consumatorii casnici a fost stabilit la 1.146,56 lei/Gcal fără TVA. Municipalitatea acoperă diferența prin subvenție, iar valoarea subvenției unitare este stabilită separat.
La Cluj-Napoca, populația racordată la sistemul centralizat de termoficare plătește 395 de lei/Gcal, cu TVA de 5%, potrivit tarifului indicat de Primăria Cluj-Napoca pentru sezonul rece 2025–2026. Valoarea are la bază prețul local de 376,19 lei/Gcal fără TVA, stabilit prin Hotărârea Consiliului Local nr. 927/2022. HCL prevede și valoarea de 447,67 lei/Gcal în cazul aplicării cotei standard de TVA de 19%, însă pentru sezonul rece 2025–2026 Primăria indică tariful de 395 de lei/Gcal, cu TVA de 5%.
Diferențe mari privind subvențiile
În București, municipalitatea estimează pentru 2026 o compensație de 1,316 miliarde de lei pentru diferența dintre prețul local al energiei termice și tariful plătit de populație. Raportată la cantitatea de energie estimată pentru consumatorii casnici, de aproximativ 2,95 milioane MWh, suma înseamnă o compensație medie de circa 446 de lei/MWh, echivalentul a aproximativ 519 lei/Gcal. Este vorba despre compensația pentru diferența de preț, distinctă de mecanismele pentru pierderile tehnologice și financiare.
La Constanța, valorile aplicabile de la 1 aprilie 2026 arată o diferență mult mai mare între prețul local și tariful plătit de populație. Prețul local al energiei termice este de 1.504,55 lei/Gcal cu TVA, în timp ce populația plătește 400 de lei/Gcal. Diferența de 1.104,55 lei/Gcal este acoperită prin subvenție, ceea ce înseamnă că populația suportă aproximativ 26,6% din prețul local, iar diferența reprezintă circa 73,4%. Trebuie precizat însă că aceste valori sunt cele aplicabile de la 1 aprilie 2026; la 28 septembrie 2026, tarifele pentru sezonul de încălzire 2026–2027 nu fuseseră încă anunțate.
În Oradea, subvenția de tarif este mult mai redusă. Începând cu 1 iulie 2026, pentru consumatorii casnici racordați la rețeaua de transport, prețul local este de 543,63 lei/Gcal fără TVA, iar tariful de facturare este de 459,59 lei/Gcal cu TVA inclus. Consiliul Local precizează explicit că diferența reprezintă subvenție de tarif suportată din bugetul local. Pentru consumatorii racordați la rețeaua de distribuție, prețul local este de 722,43 lei/Gcal fără TVA, iar tariful facturat populației este de 596,07 lei/Gcal cu TVA inclus.
Prin urmare, prețul de pe factura populației nu arată singur cât costă funcționarea sistemului de termoficare pentru comunitate. În București și Constanța, administrațiile locale alocă sume importante pentru a menține tariful plătit de populație sub nivelul costurilor sistemului, în timp ce la Oradea diferența dintre prețul local și tariful de facturare este mai redusă.
