Josef Mengele, doctorul nazist supranumit „Îngerul morții” care, în calitate de căpitan SS, a inițiat și condus odioasele „selecții” ale evreilor deportați din toată Europa pentru exterminarea lor de la Auschwitz-Birkenau și care a efectuat experimente inumane pe deportați, a devenit el însuși subiectul unor studii științifice, scrie News Alert.
Rămășițele lui Mengele, care a murit în exil, în Brazilia, în 1979, sunt folosite în prezent de profesorii Universitatății din Sao Paulo la cursurile de criminalistică. Ideea de a utiliza scheletul lui Meghele în scopuri științifice i-a aparținut medicului patolog Daniel Romero Muñoz, unul dintre cercetătorii care i-au identificat scheletul lui Mengele în 1985, după exhumare.
Mengele , îngerul morții
Mengele și-a primit reputația de „înger al morții” ca urmare a celor 21 de luni petrecute la Auschwitz, în cursul cărora a desfășurat o activitate ce nu avea nimic în comun cu munca unui medic obișnuit. Scopul principal al lagărului era exterminarea deținuților. Mengele făcea frecvent parte din echipa de medici care făcea „selecția”, adică hotăra la sosirea prizonierilor în lagăr cine să fie reținut pentru muncă și cine să fie trimis direct în camerele de gazare.
Mengele a profitat de ocazia de a-și continua studiile asupra eredității, folosind deținuții drept cobai. Era interesat îndeosebi de gemeni. Începând cu anul 1943, gemenii erau selectați și puși în barăci speciale. A studiat și o boală numită Noma, care îi afecta în special pe copiii de romi din lagăr. Deși Noma e o boală bacteriană ce afectează copiii suferinzi de malnutriție și stres, a încercat să demonstreze că principala cauză era pretinsa lor „inferioritate rasială”.
Experimentele lui Mengele aveau valoare științifică dubioasă. Printre ele se numărau injectarea unor substanțe chimice direct în ochii copiilor în încercarea de a le schimba culoarea, diverse amputări de membre și alte operații brutale și cel puțin o tentativă de a transforma o pereche de gemeni în „siamezi” prin sutura venelor lor. Operația a eșuat, rezultând infectarea gravă a mâinilor copiilor în cauză. Un alt experiment monstruos a fost introducerea deținuților în cazane cu apă fierbinte pentru a vedea până la ce temperatură rezistă omul înainte să moară.
Conform depoziției unei foste lucrătoare din lagăr, Mengele a făcut experimente și pe femei, mai ales în octombrie 1943. Femeile selectate credeau că vor fi scutite de o zi grea de muncă, dar în realitate erau supuse unor proceduri de sterilizare și șocuri electrice. Unele mureau la scurt timp după aceea, altele mai târziu din cauza unor infecții grave.
Mengele s-a interesat și de pitici, odată cu sosirea familiei Ovitz, o familie de artiști de circ români. Erau în număr de 10, dintre care 7 erau scunzi. Îi numea adesea „familia mea de pitici”. Pentru el, aceștia reprezentau o ilustrare perfectă a anormalului.
Subiecții cercetărilor lui Mengele aveau condiții de viață mult mai bune decât restul deținuților. Dar medicul nu îi considera ființe umane, ci material pentru experimentele lui. Nu ezita niciodată să îi ucidă doar în vederea efectuării unei disecții.
Ce s-a întâmplat cu Mengele după război
Mengele a părăsit Auschwitz-ul și a plecat la Gross-Rosen. În aprilie 1945 a fugit, dar a fost capturat și deținut la Nürnberg. A fost eliberat de aliați, care nu îi cunoșteau identitatea. După ce a stat ascuns la o fermă din Bavaria, Mengele a plecat în 1949 în Argentina, unde s-au refugiat și alți naziști. A divorțat de Irene și în 1958 s-a căsătorit cu văduva fratelui său Karl, Martha. Ea și fiul ei s-au mutat în Argentina pentru a fi împreună cu Mengele.
Familia de acasă îl susținea financiar, încât a devenit mai prosper în 1950. În 1959 a zburat la Altos, Paraguay, deoarece adresa i-a fost descoperită. Martha nu s-a putut adapta la noul mediu de viață și s-a întors în Europa cu fiul ei. Mengele s-a mutat la Embu, un oraș mic în apropiere de Sao Paulo, Brazilia, unde a trăit până la moartea lui din 1979, când a suferit un atac de cord în timp ce înota în Bertioga, Brazilia, și s-a înecat. A fost înmormântat în Embu sub identitate falsă, cu numele Wolfgang Gerhard.
În ciuda faptului că a fost căutat pe plan internațional, nu s-a reușit capturarea lui. A trăit 35 de ani cu identități false. Abia în 1992 medicii legiști au reușit să confirme identitatea lui cu ajutorul testelor ADN.
Mengele a mai avut o fiică cu o australiană de origine germană, după o aventură care a avut loc în Paraguay, în 1960. Fetița, a cărei nume a fost Marion, s-a născut la 10 martie 1961 în Australia, dar numele i-a fost schimbat după adopția care a avut loc în luna august a aceluiași an.
85 de scrisori și câteva jurnale ale lui Mengele au fost descoperite în 2004. Conținutul nu a fost dat publicității. Este cunoscut faptul că Mengele a negat crimele sale de război în fața fiului său Rolf.
