„Trebuia să mă duc la ginecolog la sfârșitul săptămânii, dar am primit în dimineața asta un telefon de la biroul medicului, mi s-a zis că am fost reprogramată pentru azi la ora 9:30. Abia terminasem să pregătesc pe toată lumea pentru școală și serviciu, și era în jur de 8:45.
Drumul către cabinetul ginecologului dura cam 35 de minute, așa că nu prea aveam mult timp la dispoziție. (...) Așa că am alergat sus, mi-am aruncat pijamalele, am luat prosopul care era lângă chiuvetă și m-am spălat … Apoi am aruncat prosopul în coșul cu rufe murdare, am băgat câteva rufe la spălat, am sărit în mașină și am alergat să prind programarea.
Așteptam doar de câteva minute când am fost deja chemată.
Am fost foarte surprinsă atunci când medicul mi-a zis: „Oh, doamne, dar văd că te-ai pregătit mult pentru întâlnirea noastră, nu?”
Nu am răspuns.
După programare, am răsuflat ușurată și am mers acasă. Restul zilei a fost perfect normal… Am făcut cumpărături, curățenie, gătit. Apoi, după școală, când fiica mea de 6 ani se juca, m-a strigat din baie: „Mami, mami, unde mi-e prosopelul?”
I-am zis să ia un altul din dulap.
A răspuns: „Nu, am nevoie de ăla neapărat, era lângă chiuvetă. Aveam în el tot sclipiciul, l-am pus acolo de dimineață ca să mă joc cu el când mă întorc”.
Nu mă mai duc în viața mea la acel doctor”.
