Blestem fără sfârşit în Moldova. Apele par hotărâte să-i şteargă de pe faţa pământului pe oameni. La Mărgineni, de două zile, pe străzi, se merge cu barca, iar în case, se înoată. Mulţi nu mai pot decât să-şi plângă nenorocirea.
Apă, deznădeje şi lacrimi. Atât a rămas în urma puhoaielor. Între pereţii care stau să se prăbuşească se ascunde şi mai multă suferinţă.
?M-am întors în casă după fotografia soţiei, care mi-a murit. Am îngropat-o ieri. Mâine, are o săptămână?, a spus Mihai Gheorgheşti, unul dintre cei afectaţi de inundaţii.
Pentru Mihai Gheorgheşti, blestemele s-au ţinut lanţ. Moartea n-a vrut să-i cruţe soţia. Iar luni, de ziua lui, bătrânul a primit foc şi apă din ceruri.
Nu mai are nimic. Nici alimentele cumpărate pentru pomană. Totul e acoperit de noroi. La noapte, vrea să-şi facă pat din doi saci, într-o magazie.
?Am rămas orfan, necăjit, fără casă, fără masă, fără nimica. Vă rog din inimă, ajutaţi-mă ca am ramas nenorocit?, a mai spus Mihai Gheorghieşti.
La fel ca alte 150 de familii din Mărgineni. După potop, Remus Peştera a rămas naufragiat pe acoperişul casei cinci ore. Şi acum, îşi aminteşte cu groază invazia apelor.
?S-au acoperit geamurile cu apă până sus. Jos nu se mai vedea lumină, era negru. Şi-am reuşit şi ne-am urcat în pod. În fine, ne-au scos până la urmă, dar senzaţia nu-i plăcută, când vezi că de jur împrejur e apă?, povesteşte Remus Peştera.
Un vecin de-al lui a ajuns acasă abia miercuri. Şi n-a putut să-şi deschidă uşa decât cu târnăcopul.
I-au mai măturat apele şi în urmă cu 3 săptămâni.
?Uşi noi puse luni şi marţi s-a terminat. N-am avut ce face. Singura treabă, am dat drumul la geam şi la câine afară, să se salveze. Şi noi ne-am urcat în pod?, spune Vasile Petrescu.
În tot judeţul, peste 400 de gospodării au fost distruse şi puhoaiele nu se potolesc. În Oneşti, râul Caşin s-a umflat şi e mai ameninţător ca oricând.
Observator
