De câțiva ani au propria lor căsuță veche în Valeapai, un sat din Banat. Au reparat-o cu mâinile lor, cu materiale naturale și chiar dacă mai au mult de lucru, sunt foarte fericiți acolo.
Ce-i însufleţeşte pe Nicoleta și Radu și ce mesaj au pentru România, vă arătăm în reportajul următor, filmat de colegii noștri Andreea și Nuțu Borboros.
De câțiva ani au propria lor căsuță veche în Valeapai, un sat din Banat
Au reparat-o cu mâinile lor, cu materiale naturale și chiar dacă mai au mult de lucru, sunt foarte fericiți acolo.
Ce-i însufleţeşte pe Nicoleta și Radu și ce mesaj au pentru România, vă arătăm în reportajul următor, filmat de colegii noștri Andreea și Nuțu Borboros.
"Am spus hai să ne luăm o casă la ţară, hai să facem ceva acolo. Am găsit un anunț pe internet că se vindea o casă aici în Valeapai. Ei, nu stiu cum a fost, dar când am intrat pe poartă, deşi erau bălării, deşi casa era într-o stare nu grozavă, a fost ceva, am ştiut imediat că o vrem. Am văzut că această casă are o valoare a ei așa cum este ea", spun cei doi.
Și au cumpărat-o. Unii ar zice poate ce le-o fi trebuit? Alții poate ar spune că tare-i mică și îngrămădită casa asta. Dar Nicoleta și Radu exact asta au visat. O casă veche, adevărată, pe care s-o repare și s-o locuiască așa cum locuiau acolo oamenii pe vremuri.
Nicoleta şi Radu Trifan restaurează casele ţărăneşti din Banat
"Să lucrez cu pereţii de lut, asta mi s-a părut ceva fantastic. Pereţii aceştia din lut bătut pe o structura de lemn, absolut simplu şi natural, care respiră şi creeaza o atmosferă unică, care nu se poate reproduce în casele moderne din ciment si beton", spune Radu.
De muncă este în fiecare zi. Casa din Valeapai n-o să aibă nici termopane, nici pereții prea drepți. Nicoleta și Radu s-au ambiționat să folosească doar lemn, lut și var, materialele naturale pe care le foloseau și bunicii noștri. Obiecte trainice e greu să mai găsești astăzi, spun ei, dar, cu răbdare și puțin noroc, dai peste comori.
Radu Trifan a păstrat grinzi, ferestre, podele, clante, tot ce era vechi și frumos. Și i-a învățat și pe copii să iubească acest loc complet diferit de apartamentul de la oraș.
"Mie foarte mult imi place să grădinăresc, sa o ajut pe mama la mâncare şi pe tata la dus lemne de foc. Îmi place foarte mult să alerg cu zmeul când bate vântul. Ajutam noi această căsuţă să devina mare şi foarte drăguţă, zic eu. Mie-mi place foarte mult aici pentru că am prieteni, am cu ce să mă joc, animale, păsări, copaci", spune Tereza, fetiţa celor doi.
"Cel mai important este să vadă că se poate trăi și cu puțin. Aici trebuie să mergem să ne luăm apa singuri, trebuie să avem grijă cum ne spălăm ca să nu consumăm toată apa, trebuie să facem focul, trebuie să facem mâncare pe plită", adaugă Radu.
Când nu vopsesc sau repară la casa lor, Nicoleta și Radu îi ajută pe alții să păstreze casele tradiționale, să le repare corect și să fie mândri de ele.
"E destul de greu să le explicăm că ceea ce este vechi este şi valoros. Consideram că tot ce este nou este mai bun prin definiţie. E foarte greu să explici cuiva că trebuie să faci un efort în plus, să pastrezi ceva care e vechi, autentic. Poate fi o grindă de lemn, o fereastră, pe care nu o mai fabrică nimeni în ziua de astăzi. În momentul în care noi reuşim să reparăm sau să ajutam pe cineva, oamenii îşi dau seama foarte repede pentru că ceea ce e frumos place ochiului, în primul rând şi în al doilea rând stârneşte foarte multe amintiri", mai spune Radu.
Când repară ferestre sau fac ordine în ogradă, Nicoleta și Radu construiesc de fapt amintiri frumoase pentru familia lor. Și privindu-i, înțelegi mai bine:
Ca să fii fericit, e posibil să nu-ți trebuiască mai mult decât o căsuță cu obloane albastre.
