Războiul hibrid, amplificat mult de pandemie și efectele acesteia, devine un factor destabilizator profund al societății noastre. Pentru a combate acest fenomen periculos pentru securitatea națională și reziliența unui stat UE și NATO, este nevoie de un program de informare și de o cooperare strânsă a actorilor relevanți în societate.
Parteneriatul cu societatea civilă. Educația de securitate
În actualul context geopolitic, cu reconfigurări ale balanței de putere, aflată în apropierea unei zone marcate de un conflict hibrid care menține un climat de insecuritate la granițele țării, România se confruntă, alături de întreaga lume, cu o pandemie care are implicații sociale și economice.
Contextul pandemic a impus trecerea la activități care implică folosirea intensivă a tehnologiei, iar această a generat noi provocări de securitate la nivelul tuturor instituțiilor statului. Intensificarea activității sociale și profesionale în mediul online a creat un mediu mult mai vulnerabil la atacuri cibernetice, dar și la campanii de dezinformare, scrie Intelligence.
Mirajul unei ordini ideale
Excesul de informații, multe dintre ele false sau inexacte, despre măsurile luate de autorități în diverse domenii de activitate, suprapus efectelor pe care izolarea le poate avea asupra oamenilor (stres psihologic, anxietate, depresie), determină apariția unor conflicte sau dezechilibre psihologice sau comportamentale. Acestea pot conduce la destabilizare socială prin pierderea încrederii în autoritățile statului. Astfel, se pot contura idei cu privire la presupuse conspirații ale statului împotriva propriilor cetățeni, discriminare, lipsă a oricărui tip de control sau sentimente de inutilitate.
Încrederea reciprocă stă la baza oricărui parteneriat, iar lipsa acesteia devine principalul obstacol în construirea unei alianțe puternice în lupta împotriva diverselor amenințări la adresa securității naționale. Sentimentele de frustrare sau inferioritate pot transforma oamenii într-o țintă ușoară în fața propagandei diverselor organizații, inclusiv teroriste, oferindu-le senzația că prin orientarea către o nouă ideologie vor atinge acel nivel al ordinii sociale spre care tind. Ulterior, astfel de persoane pot fi folosite fie pentru a face propagandă prin intermediul rețelelor de socializare cu scopul de a atrage noi adepți, fie pentru a culege date și informații despre obiective militare sau alte obiective strategice ale statului, pe care să le transmită către astfel de grupări.
În cazurile cele mai grave, noua ideologie poate conduce la apariția fenomenului de radicalizare, întâlnit adesea în rândul categoriilor de persoane defavorizate, respectiv a celor lipsite de sentimentul apartenenței la o formă de organizare socială. În aceste condiții, o cultură de securitate precară reprezintă o vulnerabilitate, motiv pentru care este absolut necesar un parteneriat între societatea civilă și structurile din cadrul Sistemului Național de Apărare, parteneriat care nu se poate sprijini decât pe încredere reciprocă și un scop comun, acela de a proteja valorile statului din care facem parte.
Acest parteneriat se poate realiza doar în condițiile asigurării unui nivel crescut de credibilitate a structurilor de apărare în fața cetățenilor, prin înțelegerea responsabilității în procesul de apărare a țării, respectiv prin dovada competenței și eficienței, ca garanții ale succesului unui astfel de angajament.
Continuarea articolului pe radu-tudor.ro.
