Chiar la începutul acestei luni, raziile Poliţiei au adunat de pe litoral 17 studenţi care riscă ani grei de închisoare pentru acuzaţia de vânzare de haşiş, cocaină, cannabis sau pastile de ecstasy. Nici nu e de mirare, România şi Bulgaria sunt puncte de tranzit preferate de marile reţele de trafic. Din aceste două ţări, narcoticele sunt distribuie mult mai uşor către alte ţări ale Uniunii Europene. Potrivit ultimelor rapoarte Europol (organizaţia UE pentru combaterea criminalităţii), marfa este transportată prin strâmtoarea Gibraltar în Marea Mediterană, apoi în Marea Neagră, cu destinaţia România şi Bulgaria. O altă filieră ar porni dinspre Ucraina către Republica Moldova, România şi Bulgaria, apoi către Europa occidentală. Salariile foarte mici ale poliţiştilor români şi bulgari favorizează o circulaţie optimă a drogurilor dincolo de lege.
Alţi specialişti, de data aceasta americani, arată că ţara noastră a devenit şi depozit pentru drogurile care aşteaptă să fie transportate în alte ţări europene ? în general heroină şi opium. ?România nu este o sursă majoră de narcotice. Totuşi, aceasta rămâne o ţară de tranzit pentru droguri, aflându-se pe traseul narcoticelor ce ajung din Afganistan în Europa Centrală şi de Vest. Ţara mai este folosită şi ca punct de tranzit al cocainei provenite din America de Sud şi destinată Europei de Vest, în special prin portul Constanţa?, se precizează într-un raport internaţional al Departamentului de Stat american.
Şi traficanţii de droguri sintetice şi-au făcut apariţia în România, mai arată raportul, pe ruta Europa de Nord - Europa Centrală - Europa de Est. Heroina şi marijuana sunt principalele droguri consumate în România, însă şi consumul de ecstasy în rândul tinerilor este în creştere, notează raportul. Americanii precizează că statul român a primit în 2007 aproape milioane de dolari drept asistenţă pentru unităţile de luptă anti drog.
De toate pentru toţi. Tipuri de droguri
Numeroase elemente existente în bere, vin sau anumite specii de ciuperci estompează bariera dintre alimente şi substanţele interzise, cunoscând efectele asupra organismului ? minte şi trup deopotrivă. Dar iată câteva categorii de substanţe unanim acceptate ca droguri.
OPIUMUL (PAPAVER SOMNIFERUM) face parte din clasa opiaceelor (euforice). Se obţine din sucul secretat de tulpina, frunzele şi capsulele imature ale unui anumit tip de mac. Are aspect de plastilină şi culoarea cafeniu închis. În medicină, se foloseste în cantităţi mici ca somnifer, calmant, analgezic şi ca materie primă pentru fabricarea legală a morfinei, a codeinei şi a altor derivaţi. Narcomanii extrag morfina, apoi, prin acetilare, se obţine heroina. Opiumul se poate ingera ca atare sau sub formă de decoct, iar cel preparat se fumează de obicei, cu ajutorul unor pipe. Se confecţionează o bobiţă de opiu care se expune la flacără (pentru a se înmuia), apoi se pune în coşul unei pipe speciale. Apoi consumatorul aduce pipa deasupra flăcării şi aspiră profund fumul care se degajă. Reziduul combustic, numit ?dross? este conservat de fumător pentru reutilizare.
Efecte: După starea dezagreabilă a primelor pipe, provoacă o senzaţie de euforie, cu exaltarea imaginaţiei. Fumătorul are nevoie de imobilitate şi de linişte pentru a atinge o stare contemplativă, odată cu o semi-amorţire. Pe termen scurt, provoacă ameţeli, vărsături, cefalee, precum şi o depresie a centrilor respiratori. Pe termen lung, apar disfuncţionalităţi organice (constipaţie, pierdere în greutate şi apetit), precum şi o scădere a activităţii şi a interesului individului. Pentru consumatorii obişnuiţi, generează toleranţă, dependenţă psihică şi fizică.
MORFINA este un derivat al opiumului, ca atare face parte din clasa opiaceelor. Poate fi ingerată oral, când este sub formă de tablete, dar poate fi şi injectată subcutanat, intramuscular sau intravenos; ultima variantă este cea preferată de dependenţi.
Efecte: Anxietate, frisoane, constipaţie, micşorarea pupilelor, crampe, stare depresivă, mâncărimi, diaree, ameţeală, iritaţie, imposibilitatea de a urina, amorţeală, rigiditate musculară, vise, stare exagerată de bine, crize de leşin, uscăciune a gurii, transpiraţie, retenţie de apă, înroşire a feţei, sedare, cârcei şi crampe, vomă, tremur, sentiment de plutire, stare de rău, mişcări musculare necontrolate, mişcări necontrolate ale globului ocular, halucinaţii, agitaţie, stare de slăbiciune, presiune prea crescută sau prea scăzută a sângelui, dureri de cap, reacţii alergice, dureri abdominale, pierdere a apetitului, gândire deviată, insomnie.
CODEINA face de asemenea parte din clasa opiaceelor. Se consumă pe cale orală, subcutanat, intramuscular sau rectal. Mai poate fi fumată dintr-o foiţă de staniol (?fugărirea dragonului?), într-o manieră folosită şi la heroină.
Efecte: Alterarea percepţiei durerii în măduva spinării şi în creier. Afectează răspunsurile emoţionale la durere, dar au şi efecte stimulatoare, deoarece blochează transmiţătorii neuro-inhibitori. Efecte pe termen lung: sângerări stomacale, vătămarea rinichilor şi ficatului, mâncărimi, constipaţie, greaţă, mahmureală, pupile micşorate, vedere neclară, încetinirea ritmului cardiac, dezorientare, convulsii, halucinaţii, depresii, probleme sexuale, agitaţie, tremur.
HEROINA (Diacetilmorfină, black tar, mud, smack, brown sugar, China white, Mexican brown, praf sau naftalină). Derivat semisintetic al morfinei, are culoarea albă, cenuşie, roz sau brună. Se injectează (subcutanat, intramuscular sau intravenos); sub formă de pudră, poate fi prizată sau fumată. După 2001, consumul de heroină a explodat în România. Drogul s-a ieftinit dramatic, în urma războiului din Afganistan. Provine în special din Iran şi Afganistan, unde creşte macul opiaceu.
Efecte pe termen scurt: pupile micşorate, pleoape căzute, stare de depresie, apatie, greaţă, dependenţă fizică ultrarapidă, vomă, crampe, transpiraţie, uscăciune a gurii, piele iritată, senzaţie de greutate la extremităţile corpului, probleme cardiace şi respiratorii, scăderea libidoului, carii, abcese, dinţi căzuţi, ten galben. Efectele dispar la cinci zile de la o ingerare. Efecte pe termen lung: rigiditate musculară, vene sparte, contracţia vezicii biliare, constipaţie, perturbarea vederii, complicaţii pulmonare (inclusiv pneumonie), boli hepatice, septicemie. O supradoză de heroină poate provoca starea de comă sau chiar moartea.
COCAINA (Crack, coke, C, zăpadă, fulg, piatră). Face parte din clasa stimulantelor şi se obţine prin extragerea chimică din frunzele de coca, cu ajutorul unui solvent precum petrolul sau kerosenul. Aspect: cristale bej sau brune; rafinată, cocaina este o pudră albă. Se consumă prizată, fumată (crack-ul este fumat în pipe de sticlă) sau injectată. Cocaina privine din America de Sud, unde există plantaţii de coca.
Efecte: Extazul (care durează 15-30 minute) este urmat de o depresie profundă, irascibilitate, agitaţie, oboseală mentală şi o dorinţă uriaşă pentru următoarea doză. Efecte pe termen scurt: dilatarea pupilelor, mucozităţi, energie în exces, euforie, siguranţă de sine, lipsa poftei de mâncare, creşterea temperaturii corpului, a ritmului cardiac şi a presiunii arteriale, epilepsie, anxietate, amnezii, acte de violenţă, instabilitate, panică, senzaţie de persecuţie, paranoia; imediat dupa doză: dureri de cap de circa o oră, tremurături, senzaţie de cald/rece; câteva zile de depresie. Efecte pe termen lung: hepatita A, B sau C, paranoia, infarct cerebral sau miocardic, dureri abdominale, comportament agresiv, halucinaţii (care pot provoca acte de automutilare, suicid, omor), dependenţă psihică.
* Crack - Se găseşte sub forma unor pietre de culoare albicioasă, bej sau brună; materia primă a crack-ului este cocaina. De cele mai multe ori, se fumează amestecat cu marijuana, în ţigări obişnuite sau narghilele, însă poate fi şi injectat sau ingerat. Duce foarte repede la dependenţă, uneori chiar de la prima utilizare. În timpul inhalării, vaporii sunt absorbiţi rapid de plămâni, iar substanţa trece în sânge, afectând sistemul nervos central după 6 sau 7 secunde. Consumatorul resimte brusc un flash intens care durează câteva secunde. Apoi apare o excitaţie euforică ce poate dura mai mult de 5 minute, după care euforia se diminuează in intensitate. În acest interval, consumatorul încearcă o senzaţie de putere, încredere în sine, creştere a dorinţei sexuale şi halucinaţii. După faza euforică, apare o puternică depresie; după senzaţia de ?înălţime? (?high?), consumatorul resimte o accelerare a ritmului cardiac, tremurături, ameţeli si diaree.
Efecte: anorexie, nelinişte, confuzie cu manifestări paranoide sau chiar schizofrenoide. Pe termen lung, abuzul generează tulburări pulmonare grave, boli cardiace, pierdere in greutate, tulburări psihologice (paranoia). upradozajul amplifică efectele nefaste şi poate duce la moarte. Folosirea curentă a crack-ului determină toleranţă şi dependenţă fizică şi psihică foarte puternică.
AMFETAMINA (speed, black beauties, dexedrine, biphetamine). Face parte din clasa stimulantelor şi are aspect de pulbere albă sau lichid cu miros aromat, de culoarea coniacului. Se consumă oral (capsule), prizată, fumată sau injectată.
Efecte: Asemănătoare cu cele ale adrenalinei: energie, euforie, dilatarea pupilelor, atenţie, siguranţă. Efecte pe termen scurt: acnee severă, nervozitate, uneori paranoia sau agresivitate, creşterea pulsului şi a presiunii sanguine, migrene. Efecte pe termen lung: ulcer, afecţiuni ale vaselor sanguine, psihoză, malnutriţie din cauza lipsei apetitului, stop cardiac. Poate afecta eficienţa pilulelor contraceptive.
METAMFETAMINA (viteză, sticla). Din clasa stimulantelor, are aspect de pulbere şi se consumă oral, prin aspirare pe nas, fumat sau injectare.
Efecte pe termen scurt: indivizii devin mai energici, mai rapizi, mai încrezători, mai puternici. Efecte pe termen lung: insomnie, piederea poftei de mâncare, greţuri, vomă, diaree, creşterea temperaturii, infecţii şi ulceraţii ale pielii care rezultă din scărpinarea bubiţelor imaginare, stare paranoică, depresie, iritabilitate, anxietate, teamă nejustificată, creşterea tensiunii arteriale determinată de constricţia vaselor sanguine, care poate determina dureri de cap, dureri de piept, ritm cardiac neregulat, accidente cerebrale, vătămarea ireversibilă a celulelor creierului cauzată de distrugerea micilor vase care irigă creierul; la femeile însărcinate determină naşteri premature, dezlipirea placentei şi naşterea unor copii subponderali; probleme neuropsihiatrice, letargie.
STEROIZI ANABOLIZANŢI (roids, sauce, juice). Sunt versiunea sintetică a hormonilor masculini de testosteron şi fac parte din clasa stimulantelor. Sunt prezentate sub formă de capsule cu un conţinut mare de apă sau lichid pe bază de ulei. Mod de consum: oral sau prin injectare. Steroizii sub formă de capsule rămân în corp maxim 40 de zile, iar cei pe bază de ulei rămân în corp mai multe luni.
Efecte: Performanţe sportive, un look mai impunător, muşchi mai dezvoltaţi. Efecte secundare: la bărbaţi, creşterea sânilor (efect ireversibil), atrofierea testiculelor, reducerea cantităţii de spermă, instalarea sterilităţii; la femei, creşterea excesivă a părului pe corp, îngroşarea vocii, mărirea clitorisului. La ambele sexe, căderea podoabei capilare, stimulare sexuală. Efectele abuzului: infarct miocardic, accidente vasculare, tumori hepatice, acnee, seboree, hepatită B, manii, depresii, suicid. Cresc irascibilitatea şi agresivitatea, dozele mari pot conduce la crimă.
BARBITURICE (amytal, nembutal, seconal, fenobarbital, barbs, red devils). Din clasa sedativelor (antidepresive), se prezintă sub formă de capsule roşii, albastre, galbene sau albe. Sunt antidepresive puternice care încetinesc sistemul nervos central. Au şi efecte sedative, iar la doze puternice au efecte hipnotice. Sunt prescrise pentru tratarea insomniilor, neliniştii şi tensiunii. Unele dintre ele sunt folosite şi pentru anestezii. Se consumă oral sau prin injectare.
Efecte pe termen scurt: efecte similare cu beţia - ameţeală, relaxare sau agitaţie, pierderea inhibiţiilor, dezorientare, capacitate scăzuta de articulare a cuvintelor, tremur slab, puls accelerat, acuitate vizuală scăzută. Combinate cu alcool sau alte medicamente, pot cauza coma sau moartea. Efecte pe termen lung: dependenţă, afecţiuni hepatice, pulmonare, cardiace, renale, irascibilitate; abuzul poate provoca convulsii, iar supradoza - moartea.
LSD (acid lisergic dietilamid, acid, microdot, zahăr, soare galben, LSD-25, Lucy in the Sky with Diamonds). Substanţa halucinogenă, cea mai puternică din clasa ei, se obţine în laborator şi este un lichid incolor şi inodor. Se prezintă pe ?suporturi? îmbibate cu produs (sugativă, ţesături, zahăr sau pilule). Se absoarbe pe cale orală, în cantităţi foarte mici.
Efecte pe termen scurt: stare de euforie, pupile dilatate, alterarea noţiunii de timp, a percepţiilor vizuale şi auditive, palpitaţii, tremurături, panică, scăderea presiunii sanguine până la colaps circulator, acte violente, necontrolate. Efecte pe termen lung: pot apărea uneori şi la câteva săptămâni, luni sau chiar ani de la data ultimului consum, manifestându-se sub formă de accese de panică.
Ecstasy (MDMA, Adam, XTC, Disco Burgers, New Yorkers). Drog sintetic psihoactiv, face parte din clasa halucinogenelor şi se prezintă sub formă de tablete, care se înghit, sau pudră albă ? care se prizează. În privinţa ţării de origine a drogurilor sintetice, Olanda se detaşează ca fiind principala ţară producătoare.
Efecte pe termen scurt: pupile dilatate, temperatură a corpului exagerat de mare, lipsa inhibiţiilor, uşurinţa de a comunica, bufeuri de caldură, greaţă, insomnii, contracţii musculare (dificultate în urinare); după 48 de ore: depresie, gânduri morbide, coşmaruri. Efecte pe termen lung: probleme psihologice, panică, tahicardie, epilepsie, leziuni hepatice, cardiace şi cerebrale, moarte prin hipertermie. O serie de studii privind neurotoxicitatea şi efectele MDMA arată că există modificări în structura creierului la cei care îl folosesc în mod frecvent, deşi există puţine studii clinice care dovedesc efecte negative măsurabile. Cei care consuma Ecstasy sunt sfătuiţi să bea apă şi să facă pauze. O altă problemă care poate apărea este eliberarea de emoţii, cu episoade din trecut, amintiri dureroase refulate, crize emoţionale şi sentimente nefireşti.
Una din problemele principale legate de MDMA este calitatea proastă a acestui drog, procurat de pe străzi. Pilulele, în primul rând, sunt amestecate cu o varietate de alte substanţe care pot genera efecte negative neplăcute şi periculoase.
CANABIS (cânepă indiană, iarbă, buruiană, kif, ganja, shang). Substanţă din clasa halucinogenelor. Planta seamănă cu tutunul şi atinge şase metri înălţime; principalul său compus este THC (beta-9-tetrahidrocanabinol), care are un rol asemănător substanţelor chimice naturale secretate de creier şi care acţionează la nivelul sistemului nervos central. Din canabis se prepară marijuana, haşiş ? în tablete de diverse culori, în funcţie de zona de provenienţă: kaki (Maroc), maro (Liban) sau negre (Afganistan, cele mai puternice); ulei de canabis, derivat al haşişului, iarba de canabis. Marijuana şi haşişul se fumează (?joint?) sau se mănâncă (efectul este mai puternic).
Uleiul de canabis se picură pe o bucată de zahăr pe ţigară. Iarba de canabis - inflorescenţele şi uneori frunzele recoltate, uscate şi tocate, deseori cu seminţe, are aspectul tutunului sau ceaiului. Se fumează fie ca atare (?trabuc?), fie amestecată cu tutun sub formă de ţigarete, în pipe sau ?shilom?. Poate fi utilizată şi ca decoct, fiind băută fie ca atare, fie în amestec cu alcool, însă acest procedeu este puţin răspândit şi se utilizează mai ales în India şi în Antale.
Efecte pe termen scurt: ochi roşii, relaxare, confuzie, uscăciune a gurii, puls mărit, mărirea sensibilităţii vizuale şi auditive, veselie, oboseală, panică, paranoia, probleme respiratorii; în combinaţie cu PCP (praful îngerilor) poate provoca halucinaţii, comă sau moarte. Efecte pe termen lung: probleme respiratorii, afecţiuni cerebrale sau pierderea memoriei, dedublarea personalităţii; la persoanele mai sensibile - halucinaţii, sentimentul persecuţiei.
HAŞIŞ. Se prepară din răşină de canabis amestecată cu ceară şi se prezintă sub forma unor pachete sau cocoloaşe maro sau negre. Se mănâncă sau se fumează.
Efecte pe termen scurt: beţie euforică şi expansivă. Efecte pe termen lung: crize de depersonalizare (cannabism). Consumul îndelungat, fie şi în doză moderată, duce la o stare de apatie şi lenevie, alterări ale bronhiilor, îmbătrânire prematură, slăbirea sistemului imunologic şi tulburări ale gândirii.
MARIJUANA. Se prepară din frunze şi flori uscate de canabis. Majoritatea utilizatorilor rulează marijuana într-o ţigară ? ?joint?. Mai poate fi fumată în pipe de apă.
Efecte: insomnie, dificultăţi în menţinerea noţiunii timpului, memorie redusă pe termen scurt sau imparţială; reducerea capacităţii de realizare a acţiunilor care cer concentrare şi coordonare, precum şofatul, creşterea ritmului inimii, pericole cardiace potenţiale pentru cei predispuşi la boli de inimă, uscăciune a gurii ţi a gâtului, scăderea inhibiţiilor sociale, paranoia, halucinaţii, memorie pe termen scurt redusă, capacitate de înţelegere redusă, motivaţie şi cunoaştere modificate, îngreunând acumularea de noi informaţii, paranoia, dependenţă psihologică; deficienţe de învăţare şi memorie, percepţie şi dificultăţi de raţionare, vorbire, ascultare efectivă, gândire, asimilare a cunoştintelor şi rezolvare a problemelor; nelinişte intensă şi accese de panică. Efectele pe termen lung: creşterea riscului de cancer, scăderea nivelului de testosteron şi de spermatozoizi la bărbaţi, creşterea nivelului de testosteron la femei şi a riscului de infertilitate, plăcere sexuală scăzută sau dispariţia ei, dependenţă psihologică.
CIUPERCI HALUCINOGENE (Psilocybe Cubensis). Se recoltează şi se consumă proaspete sau uscate. În America Centrala şi Mexic se găseşte cel mai mare număr de specii cu proprietăţi halucinogene foarte puternice. Substanţele responsabile de efectele halucinogene ale acestor ciuperci sunt psilocybina şi psilocina, aceasta din urmă fiind întâlnită doar în cantităţi foarte mici.
Efecte: balonări, greaţă, iritare, uşoară mărire a pupilelor, sentimentul unei lumini puternice, halucinaţii (luminiţe, steluţe, curcubee de lumini), ameţeală, sensibilitate emoţională, precum şi alte efecte legate de schimbări în neurochimie. Au loc creşteri ale puterii de concentrare, alteori aceasta scade, câmpul vizual îl distrage şi îl distrează pe consumator, când are ochii închişi vede diferite pete, forme, figuri, creşte abilitatea de vizualizare creativă, spontană a unor imagini detaliate, sentimentul dilatării timpului, sentimentul ?întoarcerii acasă? care este uneori mai pronunţat pentru cei care au utilizat ciuperci si înainte, ?vârtejuri? de gândire asupra sentimentelor din trecut, despre cum să îşi trăiască viaţa, au noi perspective asupra modurilor de viaţă şi comportamente şi sentimentul legăturii cu cei din jur, observă lucruri care de obicei sunt ignorate. Apar şi senzaţii de disconfort psihic asociat cu sentimente de teamă, de remuşcări de genul ?ce-am făcut?? sau ?cât de departe pot ajunge??. Dozele foarte mari conduc la halucinaţii mult mai elaborate, combinate cu revelaţii spirituale, experienţe la un pas de moarte, pierderea sinelui, discuţii cu entităţi exterioare, reflexe emoţionale extreme, amintiri refulate ce ies la lumină, crize psihologice, sentimente puternice de mirare si frică. Dozele mari pot provoca experienţe de dilatare a timpului.
FENCYCLIDINA (PCP, pilula păcii, praful îngerilor, cristal). Un anestezic veterinar, fabricat în laborator, vândut sub formă de pulbere albă, cristale, tablete, fiole sau în soluţii. Se poate fuma prin îmbibarea unei ţigări de canabis. Mai poate fi ingerată sau injectată.
Efecte: în doze mici, PCP produce dezinhibiţie, stare confuzională, sentiment de bine, care stă la baza uneia dintre denumirile sale: ?Pilula Păcii?. În doze mari, antrenează o psihoză toxică, iar la doze de peste 1 mg intervine coma şi moartea prin stop respirator. Determină apariţia unor halucinaţii puternice, cu episoade delirante, convulsii, comportament violent, tendinţe de omucidere sau sinucidere, cu atât mai mult cu cât toxicomanul este insensibil la durere. Utilizarea repetată duce în general la apariţia schizofreniei. În doze puternice, toleranţa produsului îşi face apariţia, iar dependenţa fizică şi psihică se instalează rapid. Fenomenul de flash-back există la utilizarea PCP şi este mult mai frecvent decât în cazul LSD.
ICE (shaboo, sticlă, cristal). Este o metamfetamină cristalizată care creează o puternică dependenţă. Utilizarea drogului oferă o senzaţie de ?high? puternică şi de lungă durată, dar efectele secundare se instalează mult mai rapid decât în cazul celorlalte droguri din grupa metamfetaminelor. Arată ca zahărul sau sarea şi se fumează sau este încălzit, când se vaporizează şi este inhalat de consumator. ICE este din ce în ce mai cunoscut şi mai des folosit pentru că nu sunt necesare acele, deci posibilităţile de contaminare cu HIV sunt reduse. Este profitabil şi pentru dealeri, deoarece fabricarea acestui drog nu este costisitoare. Se spune despre Shaboo că este originar din Filipine şi era folosit în timpul celui de-al doilea război mondial de către piloţii kamikaze.
Efecte: senzaţii de euforie, scăderea poftei de mâncare, dilatarea pupilelor, creşterea frecvenţei ritmului cardiac şi a temperaturii corpului, vedere înceţoşată, ameţeală, pierderea coordonării, leşin. Poate afecta organele interne: ficatul, rinichii, plămânii. Utilizarea creează deziluzii şi psihoze toxice similare cu psihoza paranoică. La încetarea consumului, se poate instala o puternică depresie şi oboseala. Supradoza are ca efect modificarea presiunii sângelui, creşterea temperaturii corpului, infarct şi chiar moarte.
INHALANŢI ŞI SOLVENŢI (cleiuri pentru machete cu răşini, solvenţi - eter, acetone, tricloretilenă, detaşanţi -, benzen, kerosen, toluen, diluanţi, adezive, sprayuri cu vopsea, gaze propulsoare pentru sprayuri precum fixativul de păr). În România, cel mai popular inhalant este Aurolac - denumire comercială a unui colorant sintetic, sub forma de praf argintiu. Este o substanţă utilizată de multe dintre persoanele fără adăpost, de unde aceştia au primit şi denumirea de ?aurolaci?. De obicei, substanţa este introdusă într-o pungă şi ?se trage pe nas? prin deschizătura pungii. Solvenţii, pe de altă parte, se aplică de obicei pe un produs textil pe care consumatorul îl pune la gură sau la nas şi inhalează.
Efecte: în prima fază, inhalanţii produc o stare de dezinhibare şi somnolenţă asemănătoare consumului de alcool. Folosiţi în cantităţi mai mari, aproape toţi inhalanţii produc o stare de anestezie, de amorţire a senzaţiilor şi chiar de pierdere a cunoştinţei. Cele mai frecvente efecte sunt: greaţă, vomă, ameţeală, apatie, durere de cap, euforie. Folosirea unor doze ridicate poate duce la delir. Utilizaţi pe termen lung, inhalanţii duc la pierderi în greutate, la lipsa capacităţii de concentrare a atenţiei, lipsa de coordonare, iritabilitate, depresie, amnezie, tulburări de personalitate, dermite, eczeme, tulburări digestive, hepatice, renale si pulmonare. După un timp îndelungat de folosire, inhalanţii creează dependenţă psihică şi uneori fizică. De asemenea, inhalarea solvenţilor provoacă un fenomen de toleranţă.
Khat (marijuana africană, kat, qat, chat, gat, graba, tohai, tschat, mirraa). Un derivat din planta Catha Edulis, ce conţine alcaloizi stimulanţi de tip amfetaminic (cathina, cathidina sau cathinona), nocivi pentru organism. Are o eficacitate de scurtă durată, deci trebuie consumat la intervale mici. În Africa de Est şi Peninsula Arabiei, consumul de khat surclasează consumul de cafea. Frunzele sunt în general mestecate sau infuzate. Vândut sub formă de ?păpuşă?, khat-ul este deseori consumat în colectivitate de aşa-numiţii ?mâncători de salată?. Se consumă cu apă, ceai, mentă sau o băutură gazoasă pentru a facilita înghiţirea amestecului lichid.
Efecte: Prima fază este euforică, o stare de excitaţie, stimulare şi de mare locvacitate. Apoi se instalează faza de iluzii şi depresia, toropeala, insomnia, lipsa poftei de mâncare. Dacă dependenţa fizică faţă de khat este discutabilă, dependenţa psihică este certă. În ţările din Cornul Africii, folosirea khat-ului, legală sau tolerată, este un fenomen social. Majoritatea locuitorilor ?pasc? khat. Repercusiunile economice şi problemele de sănătate sunt considerabile. Este responsabil de grave tulburări digestive, de boli cardiovasculare şi de tulburări mentale ireversibile.
METADONA (meth, linctus). Sunbstanţa a fost la origine dezvoltată de către nazişti în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când rezervele de opium au fost epuizate, iar narcomanii nazişti (Hermann Göring, de pildă), au solicitat companiilor farmaceutice o alternativă pentru acest drog. S-a obţinut astfel o substanţă opiacee de sinteză. Metadona a devenit un drog folosit de doctori în încercarea de a-i ajuta pe dependenţii de opiacee în tratamentul de dezintoxicare. Efectul heroinei trece după câteva ore, în timp ce efectul metadonei durează între 24 şi 72 de ore. Se prezintă sub forma de praf alb cristalin şi se administrează sub formă de sirop, pastile, preparat sau fiole pentru injecţii. Creează dependenţă şi este foarte periculos.
Efecte: sunt cunoscute doar câteva efecte rare ce pot fi observate în primele zile de tratament: umflarea gleznelor / încheieturilor şi a picioarelor şi dureri ale articulaţiilor. Metadona se acumulează în celulele ficatului, plămânilor si în ţesutul adipos înainte de a pătrunde în vasele sanguine pentru a-si exercita efectul. Riscul supradozei sunt foarte mari în cazul utilizării concomitente a altor medicamente în primele zile de tratament. Absorbţia metadonei începe în circa 30 minute după administrare si sunt necesare circa 4 ore pentru pătrunderea ei în sânge. cţiuni asupra creierului: creşterea bunei dispoziţii, mai puţin intensă, dar mai durabilă decât în cazul heroinei; somnolenţă, slăbiciune; vomă după administrarea metadonei; respiraţie grea si adâncă, periculoasă doar în cazul supradozei; reflex redus la tuse; reducerea oricărei dureri fizice. Acţiunea metadonei asupra nervilor ce controlează funcţiile involuntare ale organismului cauzează în mod normal: micşorarea pupilelor, constipaţie, uscarea ochilor, a nasului şi gurii, reducerea presiunii sanguine, dificultate în eliminarea urinei. Poate cauza sau contribui la micşorarea sau dispariţia perioadei menstruale, reducerea dorinţelor sexuale, reducerea energiei, senzaţia persistentei unei greutăţi în mâini si picioare, dorinţa de a consuma dulciuri.
MESCALINA. Este unul dintre alcaloizii extraşi dintr-un mic cactus (Peyote) ce creşte în stare sălbatică pe platourile din sudul SUA şi Mexic. Se prezintă sub forma unei pulberi albe cristaline, asemănătoare cocainei, dar poate fi întâlnită şi sub formă de comprimate sau în soluţie. Peyote se consuma proaspăt: se taie bucăţi care sunt fie mestecate, fie înghiţite direct. Se poate consuma şi uscat sau sub formă de pulbere fină, prin ingerare, sau fumată în amestec cu tutunul. Este solubilă în apă şi alcool, deci poate fi injectată şi poate fi întâlnită sub formă de soluţie.
Efecte: halucinaţii vizuale şi senzoriale - succesiuni de viziuni colorate şi strălucitoare în culori roşii, roz, albastru-deschis şi gri. Există şi sentimentul unei activităţi intelectuale şi fizice crescute, precum şi senzaţia de imponderabilitate. Provoacă dilatarea pupilelor, ameţeli, vomă, tahicardie, senzaţie de cald şi frig, transpiraţii, dureri de cap. Anumite viziuni pot conduce la coşmaruri susceptibile să dea naştere unor psihoze.
TRANCHILIZANTE (Clorhidrat, Diazepam, Nitrazepam, Clordiazepoxid, Lorazepam, Oxazepam, Temazepam). Sunt prescrise ca tratament medical în anxietate, stări tensionate, insomnie, spasme musculare şi iritabilitate. De asemenea, sunt folosite pentru efectele lor relaxante. Sunt obţinute prin prescripţii legale de la farmacii sau de pe piaţa neagră.
Efecte: Folosite abuziv, induc stări de intoxicaţie asemănătoare cu intoxicaţia alcoolică, judecată şi vorbire neclară, stare de ebrietate, pierderea coordonării motrice, respiraţie rapidă sau înceata, superficială, tegumente reci şi umede. Ca şi în cazul narcoticelor, apare necesitatea creşterii dozei, pentru a ajunge la aceeaşi stare de toleranţă. Amestecul tranchilizantelor cu alcool poate conduce la supradoza şi moarte. Fenomenul de sevraj la tranchilizante poate fi extrem. După 24 de ore fără drog, pot apărea simptome precum anxietatea si agitaţia. Sevrajul va dura între două şi opt zile, cauzând pierderea apetitului, greaţă, vomă, crampe abdominale, creşterea frecvenţei cardiace şi transpiraţii excesive. Alte simptome severe ale sevrajului sunt delirul, convulsiile şi uneori moartea.
Diazepamul (valium) produce, în funcţie de doză, deprimarea sistemului nervos central. Este utilizat pentru îndepărtarea temporară a anxietăţii, agitaţiei, spasmelor musculare. Pot apărea: ataxia, somnolenţa, letargia, incoerenţa în vorbire. Ficatul şi rinichii pot fi afectaţi. Ca şi alte benzodiazepine, pot produce probleme fătului. Combinaţia cu alcool poate duce la moarte. Anumite medicamente pot prelungi efectul diazepamului. În doze mari şi luat timp îndelungat, poate produce dependenţă. Renunţarea ar trebui făcută sub supraveghere medicală.
POPPER (aur lichid, rave, hi-tech, rush). Este numele argotic al nitritului de amil - substanţă folosită la tratarea anginei. Este vândut sub forma unui lichid de culoare gălbuie; se inhalează din sticluţe de plastic, din vată sau alte materiale textile îmbibate cu lichid. Substanţa provoacă euforie şi în acealaşi timp anesteziază şi relaxează muşchii, ducând la creşterea plăcerii în timpul actului sexual. Popper este legal în Italia, Franţa, Spania, Marea Britanie şi de obicei poate fi găsit în sex-shopuri.
Efecte: acest drog nu trebuie înghiţit - intoxicaţia cu Popper poate fi mortală. Tras pe nas, Popper este absorbit prin mucoasa nazală direct în sânge şi provoacă vasodilataţie generală, creşte pulsul şi tensiunea sanguină în creier. Euforia este de scurtă durată dar este intensă, durează maxim două minute şi este urmată de o scădere de tensiune şi de o senzaţie de relaxare. Reduce tensiunea şi accelerează ritmul cardiac, apar simptome de greaţă, senzaţie de vomă, dureri puternice de cap. Folosirea prelungită poate duce la pierderea cunoştinţei şi la vătămări ale mucoasei nazale. De asemenea, contactul cu ochii sau cu pielea este foarte periculos.
GHB (Ecstasy lichid). Este un acid folosit în practica medicală ca psihostimulant. Un lichid incolor şi inodor, de obicei este ambalat în sticluţe colorate sau în fiole. Se poate bea, dar se poate injecta şi intravenos.
Efecte: relaxare, eliberare de inhibiţii, creşterea apetitului sexual şi potenţei, greaţă, incontinenţă urinară, hipertensiune, dificultăţi respiratorii.
COBRET. Un derivat al heroinei, utilizat în special de cei care consumă droguri cu efect psihostimulant. După o noapte de Ecstasy, Cobret calmează şi relaxează consumatorul. Este o pulbere de culoare maronie care se fumează sau se inhalează. Riscurile consumului de Cobret sunt aceleaşi cu riscurile consumului de heroină.
DROGURI NOI ÎN ROMÂNIA
Pe piaţa neagră din România apar noi tipuri de droguri. În luna aprilie, poliţiştii au confiscat pentru prima oară stupefiante numite 2C-B, DOET şi DOB, din clasa amfetaminelor. Drogurile de lux au fost descoperite în urma percheziţiilor făcute la domiciliul a doi bucureşteni, liderii unui grup care se ocupă cu traficul de droguri. Cele trei tipuri de drog sunt extrem de scumpe, pretul variind intre 500-700 de euro gramul, motiv pentru care sunt consumate exclusiv de persoanele cu o situaţie materială foarte bună. O cantitate infimă, mult sub un gram, are efecte devastatoare asupra comportamentului. 2C-B, DOET şi DOB sunt un praf alb. De obicei, traficanţii transformă stupefiantele în tablete pentru a le putea distribui mai usor. De această dată, drogurile sunt foarte puternice, cu o puritate extrem de mare, ca atare nu se pot forma comprimate foarte mici. Sunt aparte din punct de vedere al structurii chimice, generând senzaţii total diferite de cele ale stupefiantelor care se vând în general în Romania. Dependenţa psihică pe care o creează este extrem de periculoasă.
ALCOOLUL. Este o substanţă lichidă obţinută prin fermentarea fructelor, legumelor sau grânelor şi tipul de drog cel mai folosit la ora actuală; un anestezic ce amortizează senzaţii şi sentimente. În acelaşi timp, este un depresiv care încetineşte acţiuni şi reacţii. Se absoarbe în sânge, de unde ajunge la creier. Puterea alcoolului, ca viciu, devine evidentă atunci când cineva încetează să îl mai consume. Simptomele renunţării la alcool pot duce chiar şi la delirium tremens - transpiraţie, tremurat, greaţă, halucinaţii.
Efectele sunt deopotrivă fizice şi psihice. În primul rând, reduce inhibiţia; determină o stare de relaxare şi bună dispoziţie; se observă lipsa de concentrare, slăbirea judecăţii şi pierderea autocontrolului. În al doilea rând, se semnalează tulburări respiratorii şi cardiace; afectează reflexele şi coordonarea motorie; sporeşte riscul bolilor de ficat (în special ciroza); în cantităţi mari, provoacă pierderea cunoştinţei, coma şi chiar moartea.
TUTUNUL. Nicotina din tutun este un drog consumat pe scară largă în societate. Fumatul frunzelor uscate ale plantei de tutun este foarte nociv din punct de vedere fizic: fumatul poate provoca unele forme de cancer, de pildă cel la plămâni şi gât, dar poate provoca şi boli ale inimii si ale vaselor sanguine, precum şi tulburări la copiii nenăscuţi ai unei femei fumătoare sau expusă la fum. Vaporii de tar şi monoxidul de carbon sunt responsabile pentru aceste boli, iar fumătorii pasivi sunt şi ei afectaţi.
Nicotina poate contribui la stimularea unei persoane, făcând-o să se simtă mai alerta şi mai plină de viaţă. Consumatorii trebuie să fumeze apoi mai mult pentru a obţine acelaşi efect. Se poate instala uşor dependenţa psihologică deşi fumătorii sunt conştienţi de pericolele la care se expun. Cu toate acestea, le este foarte greu să renunţe la acest obicei.
CAFEINA. Este un alcaloid provenit din frunzele plantei de ceai sau din seminţele arborelui de cafea. Este prezentă şi în cacao şi în unele băuturi răcoritoare (cola). Consumul zilnic şi în cantităţi mari poate provoca probleme grave de sănătate - tulburările digestive şi somnul neliniştit.
Ella Moroiu, Antena3.ro
