Luiza Vasiliu publică pe casajurnalistului.ro episodul al doilea al investigației despre metodele doctorului Gheorge Burnei.
Acuzat de mama unei fete că ”a făcut un experiment pe copilul meu”, doctorul este cercetat acum într-o anchetă penală. Ziarista a primit o scrisoare de la Roman Marchitan, un medic ortoped care a lucrat la ”Marie Curie” împreună cu profesorul Gheorghe Burnei, scrie Cătălin Tolontan pe blogul. său.
''Mesajul său este important pentru că descrie sistemul lipsei de sistem din România. Autorul nu cerșește atenția nimănui.
El își recunoaște egoul și problemele, e puțin spus, pe care le-a avut cu doctorul Burnei.
Medicul Marchitan susține că timpul și bucla ”viață în viață”, întîlnită frecvent la oamenii care își refac destinul profesional în străinătate, au astupat rănile.
Poate da, poate nu.
Dar, pentru noi, e puțin important dacă medicii au ceva de împărțit între ei. În orice breaslă există invidii și subiectivisme.
Mărturiile, e aproape o regulă, sînt imperfecte, curajoase și duale.
Vital e altceva în ele.
Medicul din Franța descrie sistemul medical de la noi drept unul contaminat de sindromul cutiei negre, forma patologică a fenomentului invocat de Matthew Syed.
O profesie practicată de oameni talentați și, într-un fel, apucați, medicina are tentația de a ascunde erorile și asta întrerupe transferul de cunoaștere. În România, s-a ajuns la extrem.
Esența mesajului medicului este un apel pentru a realiza dimensiunea dezastrului.
”Am fugit mâncând pământul şi odată ajunşi la o distanţă sigură ne-am lins rănile şi am încercat care şi cum puteam să nu ne mai gândim. Noi ne consideram victime, numai că victimele adevărate nu eram noi, ci pacienţii care continuau să vină cu miile, atraşi de aura mediatică a unui parvenit cu o inteligenţă mediocră, al cărui singur atu e o nezdruncinată încredere în propriul geniu (mă repet, ştiu)”.
”Ar fi trebuit să facem scandal, să facem publică toată mizeria chiar dacă maşinăria mediatică din spatele lui ar fi atenuat zgomotul. Poate că unii părinţi ar fi fost incitaţi să ceară o a două părere, poate că anumiţi copii şi-ar fi păstrat displazia şi ar fi fost eligibili pentru nişte soluţii decente la vârstă adultă”.''
Continuarea, pe tolo.ro.
