Potrivit specialiştilor, canotajul este considerat drept unul dintre cele mai solicitante sporturi pentru că activează 85% din musculatura corpului.
Acest sport cere disciplină, anduranța, forţă şi viteză în egală măsură. În plus, condițiile meteo în care se desfășoară fiecare competiție pun mereu amprenta pe starea emoțională, fizică şi psihică a fiecărui sportiv.
Simona Radiş avea să descopere aceste aptitudini după ce a fost selectată de antrenorul George Bulie, care venise la scoala unde tânăra învâţa să găsească elevi cu potențial pentru canotaj.
În toamna lui 2013, părinţii au lăsat-o să plece spre Snagov, cu ceilalți copii recrutaţi, să vadă întâi dacă-i place. După câteva zile la Snagov, adolescenta a sunat la şcoala din Botoşani şi şi-a cerut transferul, notează libertatea.ro.
Simona Radiş a evoluat rapid şi astăzi este considerată un adevărat fenomen al canotajului românesc. Botoșăneanca de 22 de ani a reuşit să devină campioană olimpică la proba de dublu vâsle feminin, alături de colega ei de echipaj, suceveanca Ancuţa Bodnar, cu care împarte barca din 2019.
Până la competiţia de la Tokyo, fetele au întâmpinat multe provocări. Emoţiile adunate în cei doi ani de pregătire pentru Jocurile Olimpice şi în calificările şi semifinala din Japonia şi-au făcut simţite prezenţa prin stres şi oboseală fizică şi psihică.
Şi chiar dacă erau uneori la limită, cele două prietene găseau mereu momente în care să se sprijine şi să se îmbărbăteze reciproc.
Toate aceste provocări nu au făcut decât să le unească şi mai mult. Performanța lor le-a făcut conștiente de una din cele mai importante lecții de viaţă: corpul şi mintea sunt conectate.
„Tu impui organismului că nu are voie să cedeze. Şi el se învață să nu cedeze”, a spus Simona Radiş care înaintea fiecărei competiții se setează mental pentru succes cu 5 cuvinte simple: "Hai că mai poţi puţin”.
