Poliția politică a regimului comunist din România fura bunurile care erau trimise românilor din țară de către rudele lor fugite în străinătate. Securiștii furau scrisori și colete și își însușeau bunurile care erau trimise din afara țării, în ciuda faptului că secretul corespondenței era garantat și în constituția comunistă de la acea vreme.
Într-o postare pe Facebook, intitulată „Cum fura Securitatea din coletele românilor”, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) prezintă informații obținute din documentele fostei organizații de poliție politică.
„Pentru a evada din «raiul» comunist numeroşi români au ales să se stabilească în ţări capitaliste (fie primind acceptul autorităţilor pentru emigrare, fie, cei mai mulţi, prin metode ilegale).
Cei plecaţi ţineau legătura cu rudele şi prietenii din ţară prin scrisori şi, odată ce ajungeau la un minim nivel de bunăstare, le trimiteau celor rămaşi colete cu diferite produse. Toţi ştiau că, deşi secretul corespondenţei şi al trimiterilor poştale era garantat chiar şi în constituţia comunistă, Securitatea «extrăgea din circuit» multe dintre scrisori. Pe unele doar le citeau şi le repuneau în circuit. Pe multe altele nu le mai repuneau.
De asemenea, securiştii nu aveau nicio reţinere de a-şi însuşi pachetele trimise din străinătate – majoritatea acestora conţinând lucruri banale, precum obiecte de îmbrăcăminte (chiar şi unele folosite), cosmetice, produse alimentare, medicamente, pixuri, jucării, produse electronice etc.”, se arată în postarea CNSAS.
Securiștii nu se dădeau în lături de la a fura nici măcar din cele mai modeste pachete - CNSAS scrie că „temuta poliție politică făcea bișniță” și obținea sume de bani din „vânzarea unor obiecte de mică valoare”.
„Pe lângă misiunea principală de supraveghere a societăţii şi de eliminare a eventualelor manifestări împotriva sistemului, Securitatea – în special în ultimii ani ai regimului, când Nicolae Ceauşescu avea stringentă nevoie de valută pentru plata datoriei externe şi pentru susţinerea industriei falimentare – trebuia, de asemenea, să facă rost de fonduri pentru suplimentarea bugetului pentru plata datoriei.
Unităţi speciale erau implicate în contracte externe, care aduceau sume importante în valută forte. Dar securiştii nu se dădeau înapoi nici de la exploatarea modestelor colete, prin intermediul cărora cei plecaţi încercau să-şi sprijine material familia. Practic, temuta poliţie politică făcea bişniţă, strângând bani din vânzarea unor obiecte de mică valoare confiscate abuziv”.
Securiștii vindeau bunurile furate la Consignație
CNSAS scrie că Securitatea, neavând capacitatea de a comercializa direct bunurile confiscate ilegal, era nevoită să le „valorifice prin intermediul Consignației, exact cum ar fi făcut-o și unii dintre destinatarii îndreptățiți”.
„În mod aproape hazliu pentru o instituţie de forţă dotată cu puteri considerabile, Securitatea nu avea capacitatea de a comercializa bunurile confiscate ilegal, fiind nevoită să le valorifice prin intermediul Consignaţiei. Exact cum ar fi făcut-o şi unii dintre destinatarii îndreptăţiţi.
Propunem un exerciţiu de imaginaţie pentru cei care nu au trăit acele vremuri: gândiţi-vă că, atunci când comandaţi ceva de pe internet, livratorul deschide pachetul şi îşi opreşte lucrurile care îl interesează. Sau, dacă aţi comandat de mâncare, aceasta nu mai ajunge niciodată pe masa dumneavoastră fiindcă livratorul fie a vândut-o altcuiva pe traseu, fie a mâncat-o fiindcă aşa a vrut. În plus, nu veţi primi nici explicaţii, nici scuze şi nici nu veţi avea cui să vă adresaţi.
Nota: «Consignaţia» era singura formă de comerţ «liber», semi-privat în Republica Socialistă România. Era magazinul unde cetăţenii lăsau spre vânzare obiecte noi sau vechi, în scopul valorificării. În acelaşi timp putea fi considerat mall-ul vremii pentru cei care căutau produse occidentale sau obiecte rare (obiecte de colecţie – monede, timbre, medalii; obiecte de artă, electronice etc.).
Dacă obiectul se vindea, statul îşi oprea un comision legal de 13 % (vezi Proces Verbal f. 27) iar restul banilor reveneau celui care îl pusese în vânzare. Pentru unii români Consignaţia era metoda prin care puteau să valorifice diverse obiecte moştenite sau primite din străinătate. Pentru cei mai mulţi dintre cetăţeni Consignaţia era locul unde puteau să vadă lucruri de care doar auziseră şi care nu existau în comerţul socialist: aparate video, casetofoane, blănuri, concentrat de supă, ţigări occidentale, băuturi alcoolice fine, gumă de mestecat şi multe altele.
•
Ce confisca Securitatea din pachetele cetăţenilor?
Tot ce putea, mai ales dacă veneau din străinătate! Cosmetice, îmbrăcăminte, alimente, jucării.
11 (unsprezece) minisoldaţi din plastic (jucării China), h 5 cm., evaluaţi la 10 lei/buc. total 110 lei.
2 (doi) minisoldaţi din plastic (set a două bucăţi) evaluaţi la 20 lei/buc. total 40 lei.
5 (cinci) figurine din plastic reprezentând piraţi producţie China, evaluate de 25 lei/buc. total 125 lei.
2 (două) busturi plastic, producţie China, hologramă, evaluate la 25 lei/buc. total 50 lei.
2 (două) minijocuri din plastic TIC TAC TOE, TIDDLY WINKS, compuse din câte 10 piese fiecare, evaluate la 10 lei/buc. total 20 lei.
1 (una) maşinuţă plastic la baterie cu inscripţia FORCE 440, producţie Hong Kong, evaluată la 150 lei.
1 (un) minirobot din plastic, la baterie, producţie China, evaluat la 150 lei.
2 (două) jocuri din plastic BATTLESHIP şi PARKER BROTHERS producţie Hong Kong, evaluate la 100 lei/buc. total 200 lei.
1 (un) joc anatomie, brontosaur din plastic fragmentat, evaluat la 100 lei.
1 (una) jucărie minicăţel din material sintetic producţie Coreea, evaluată la 500 lei.
2 (două) truse carioca a 10 buc. fiecare evaluate la 30 lei trusa total 60 lei.
10 (zece) creioane negre H.B. evaluate la 2 lei/buc. total 20 lei.
12 (douăsprezece) mini creioane colorate h 6 cm. SAINSBURY evaluate în total la 15 lei.
16 (şaisprezece) pixuri din plastic simple evaluate la 5 lei/buc. total 80 lei.
• 1 (una) prosop baie
• 2 (două) bluze damă
• 2 (două) perechi chiloţi damă
• 3 (trei) papuci plastic damă
• 1 (una) geantă plastic damă
• 3 (trei) perechi bretele
• 4 (patru) pixuri
• 2 (două) rujuri
• 2 (două) perechi ochelari de soare
• 3 (trei) bucăţi săpun baie
• 4 (patru) pixuri diferite
• 1 (una) tub machiaj
• 2 (două) cutii conserve
• 2 (două) pungi cu bomboane
• 2 (două) pungi cu biscuiţi
• 4 (patru) agrafe din plastic
• 1 (una) cutie cremă de ciocolată
• 5 (cinci) plicuri cu supă
• 1 (una) cutie cu bomboane
• 1 (una) ceai
• 1 (una) gumă de mestecat
• 1 (una) perie pentru păr.
• 1 (un) tub pastă de dinţi
• 1 (una) sticlă loţiune ptr. pori
• 1 (un) pachet cafea în vid.
• 3 (trei) cutii conserve diferite
• 9 (nouă) pachete supe diferite
• 1 (una) lapte praf.
• 4 (patru) cutii budincă
• 1 (un) pachet cu ceai
• 2 (două) flacoane cu margarină de porumb
• 1 (un) set cu gume de mestecat
• 2 (două) pachete cu ciocolată
• 3 (trei) plicuri cu drojdie de bere.
• 3 (trei) pungi cu cafea boabe
• 1 (una) pungă cafea fără cofeină.
• 1 (un) borcan cu muştar
• 1 (un) bulion concentrat
• 1 (un) flacon cu sare
• 1 (una) cutie pudră ptr. ciocolată
• 1 (un) flacon cu parmezan.
• 1 (una) limonadă
• 1 (una) pudră ptr. limonadă
• 2 (două) cutii cu cacao”