„Crăciun fericit!”. Să recunoaștem: sună mult mai bine și mai natural decât „Gerilă fericit!”. Dar cine e - sau, mai precis, a fost - acest „Moș Gerilă”? O clonă caraghioasă, o combinație șuie de Grinch, Moș Crăciun și muncitor stahanovist care vorbea în versuri în ritm proletcultist. A fost un moment de pauză forțată impus de niște dubioși cu șepci și salopete vătuite care - să recunoaștem - habar nu aveau cum să se distreze sau să se simtă bine. Pentru că bucuria Crăciunului ține de o alegere simplă: poți „să fii mai bun”, măcar pentru o zi, indiferent dacă ești credincios ori ateu. Crăciunul e pentru toți. Fix asta n-au înțeles tovarășii comuniști: l-au confiscat pe Moș Crăciun și l-au înlocuit cu un impostor. Să ne amintim.
Odată cu instalarea comunismului în România, Moș Crăciun a fost și el epurat.
Unele din ultimele „apariții” ale lui Moș Crăciun în presa comunistă sunt consemnate în România Liberă, pe data de 24 decembrie 1948.
Moș Crăciun e făcut „băiat” de un tânăr impertinent („anul 1949”), care îi atrage atenția asupra culorii (roșii) a mantiei sale, aspect care i-ar putea provoca neplăceri „în America”.
În aceeași ediție a României libere, e publicată o „fantezie”, sub forma unui interviu imaginar cu „domnul Crăciun”. Crăciun e nemulțumit că, în Occident, în special în Anglia și America e pus să cumpere jucării ciudate: puști, tunuri și tancuri.
Mesajul era clar, linia deja stabilită: Moș Crăciun era un simbol imperialist, care merita să dispară din imaginarul colectiv. Așa a intrat în scenă „Moș Gerilă”: practic traducerea literară a homo-sovieticus „Ded Moroz”.
Acest Ded Moroz vine din frigurile eterne ale Siberiei, un soi de figură legendară proto-comunistă care stăpânește ținuturile gheții.
Odată cu epurarea lui Moș Crăciun, zilele de 25 și 26 decembrie au devenit „lucrătoare”, nemaifiind considerate zile libere. În schimb, 30 decembrie („ziua Republicii”) a devenit zi liberă, iar „Moș Gerilă” a început să fie asociat mai degrabă cu Revelionul și Anul Nou - ca un soi de personificare a „Vechiului An” pe cale să se încheie.
În numărul din 26 decembrie 1959 al revistei „Flacăra Copiilor”, Moș Gerilă apare deja ca un personaj consacrat.
Un amănunt important: În reprezentările grafice ale vremii, Moș Gerilă se diferențiază clar de Moș Crăciun prin două elemente esențiale: silueta „slim” și lipsa centurii de la brâu.
După înlocuirea lui Moș Crăciun cu Moș Gerilă, Sărbătorile de Iarnă s-au transformat și ele în „Luna cadourilor”.
„Nu uitați! Luna decembrie - luna cadourilor! Magazinele comerțului de stat vă așteaptă!”, suna una din reclamele din revistele comuniste.
Reclamă la „Luna cadourilor” în revista „Flamura”, decembrie 1983
Reclamă la „Luna cadourilor” în Revista Economică, decembrie 1984
Odată cu intrarea comunismului în faliment generalizat, „luna cadourilor” a devenit o goană generalizată după orice fel de bunuri, de la pâine și hârtie igienică până la produsele de lux ale vremii, precum carnea sau telemeaua.
Istoricul CNSAS, Mădălin Hodor, își amintește despre cozile care se făceau în acea perioadă în special la „bunuri refuzate la export”.
Bucuria pierdută a cozilor la „bunurile refuzate la export”: atât de rău ajunsesem, să ne bucură de niște rebuturi refuzate alții, pe considerentul că „refuzul la export” venea ca un fel de patalama a calității.
„Lumea se bătea pentru produsele refuzate la export”, spune Mădălin Hodor. „Pentru că se credea că ele sunt de o calitate superioară celor care se găseau pe piață”.
Pe lângă Moș Gerilă și „Luna cadourilor”, mai exista și „Pomul de iarnă” - un fel de subsitut cu înlocuitori al clasicului brad de Crăciun.
Fragment din „Revista Economică”, decembrie 1984
„Pomul de iarnă”, împodobit regulamentar, poate fi văzut și în fotografiile oficiale ale cuplului Ceaușescu de la ultimul lor Revelion petrecut împreună, în 1988.
Nicolae și Elena Ceaușescu, niște fruntași comuniști și un „pom de Iarnă” în background. Foto: Fototeca online a comunismului românesc, Revelion 1988
Alte imagini, de la Revelionul din 1976, îi arată pe Nicolae și Elena Ceaușescu trecând pe lângă mai mulți „pomi de iarnă” similari.
Nicoale și Elena Ceaușescu, la Revelionul din 1976. Sursa: Fototeca online a comunismului românesc, cota 001
De la același Revelion, mai avem imagini cu cei doi în posturi inedite, de comuniști sadea cu apucături burghezo-moșierești: tovarășul Nicolae jucând niște biliard (rusesc, ce-i drept), în timp ce tovarășa Elena dădea în butoane la niște păcănele.
Nicolae Ceaușescu joacă biliard la Revelionul din 1976. Sursa foto: Fototeca online a comunismului românesc. cota 014
Nicolae Ceaușescu joacă biliard cu lideri ai PCR, la Revelionul din 1976. Sursa foto: Fototeca online a comunismului românesc. cota 018
Elena Ceaușescu joacă păcănele la Revelionul din 1976. Sursa foto: Fototeca online a comunismului românesc, cota 015
Da, acum suntem în anul 2025, iar Nicolae Ceaușescu nu a murit încă. Chiar dacă - știm bine - a fost executat pe repede înainte în ziua de Crăciun a Revoluției din 1989. Peste 36 de ani, el trăiește însă, în capetele multora și a devenit, fără ca el să fi știut vreodată, o memă periculoasă a actualei generații. Dar comunismul a murit. Și o dată cu el, și Moș Gerilă, și Luna cadourilor și pomul de iarnă. Moș Crăciun și Sărbătorile de Iarnă continuă să existe.
Ştiri video recomandate
