200 de postări pe TikTok despre așa-zisele „binefaceri” ale comunismului românesc au provocat nu mai puțin de 130 de milioane de vizualizări - un număr de fantome virtuale de aproape șase ori mai mare decât întreaga populație actuală a României. Noua generație trăiește în cea mai bună Românie din istorie dar asta nu o împiedică să dea „like” la Ceaușescu și să considere comunismul drept „cool”. Nostalgia după „vremurile bune” de dinainte de 1990 a devenit deja o armă politică. Dar ce înseamnă, de fapt, această nostalgie? Este ea reală, autentică? De ce atât de mulți tineri reacționează atât de favorabil față de comunism? Antropologul Radu Umbreș a explicat pentru antena3.ro, că Ceaușescu este atât de prezent în mainstream-ul actualei generații deoarece, spre deosebire de alte figuri politice, e „o figură memabilă, ușor de ținut minte”.
În ziua de sâmbătă, 3 august 1985, în țară, vremea era schimbătoare. Cerul variabil, favorabil averselor de ploaie în prima parte a intervalului. Vântul, prudent, a suflat „slab până la moderat”.
Nicolae Ceaușescu se afla într-o dispoziție excelentă: tocmai inaugurase la Mangalia crucișătorul „Muntenia” și primise, la Neptun, din partea președintelui Comitetului Internațional Olimpic, Juan Antonio Samaranch, „Ordinul Olimpic de Aur”.
La vila sa de la Neptun, Ceaușescu convocase ședința Secretariatul Comitetului Central al PCR. La acea oră, la TVR, de la ora 13:05 rula programul „La sfârșit de săptămână” (parțial color). Din sumar: „Țara mea - o floare rară. Melodii populare”.
În ședința conducerii PCR, se supune la vot raportul privind participarea reprezentativei studențești la Campionatul Mondial Universitar de Handbal.
„Ce facem, tovarăși, să participăm?”, întreabă Ceaușescu.
Extras din stenograma CEx al PCR, 3 august 1985. Sursa: Arhivele Naționale ale României, fond CC PCR, secția Cancelarie
Iată un posibil răspuns la întrebarea: De ce e Ceaușescu atât de memabil? Fix din cauza unor astfel de păreri și ziceri.
Stenogramă ședință PCR: „Singurii care au fost cinstiți au fost americanii”
Citești stenograma și, în ciuda ororilor acelor vremuri, îți vine să râzi când vezi dialogurile desprinse parcă dintr-o piesă de teatru absurd: Nea Nicu pare de viață, e in charge, îi dă pe americani drept exemplu pozitiv că știu cum să facă bani și este, iată, un personaj „relatable”.
Extras din stenograma CEx al PCR, 3 august 1985. Sursa: Arhivele Naționale ale României, fond CC PCR, secția Cancelarie
Dar cum se face „click”-ul între tinerii de până în 30 de ani de astăzi și dinozaurul comunist Ceaușescu?
„În primul rând, ce este nostalgia?”, se întreabă antropologul Radu Umbreș. „Nostalgia reală se manifestă în cazul celor care chiar au trăit și experimentat anumite părți din trecut. Or asta e cazul pentru persoanele care au peste 45 de ani. În cazul celor care sunt mai tineri nu putem vorbi despre o nostalgie reală ci o nostalgie imaginară. Ce își imaginează oamenii că ar fi putut să însemne (comunismul)”, spune Umbreș.
Și pe acest culoar intră propaganda și valul de postări pro-comuniste de pe rețelele sociale.
„Sunt niște simboluri folosite pentru probleme din prezent. Pentru tineri nu există experiența directă. Ei își aleg chestiile astea ca niște repere”, explică antropologul.
„Ceaușescu - ca și Vadim - sunt figuri atractive cognitiv, ne atrag atenția, sunt chiar șocante”
Pe 5 noiembrie 1985, vremea era schimbătoare, cu cerul temporar noros. Se înregistrau precipitații locale, sub formă de burniță și ploaie. Vântul sufla, ca de obicei, „slab până la moderat”, cu unele intensificări în estul țării și în zona de munte.
La București, vremea era răcoroasă, cu temperaturi de până la 13 grade.
România era deja în plină criză energetică, iar locuitorii de la sate erau mobilizați, prin anunțuri de primă pagină în Scânteia, „la eliberarea de resturi vegetale a terenurilor ca să se asigure front de lucru mecanizatorilor”.
În ciuda situației dramatice (pene de curent, penurie de gaze, frig în case și magazine goale), Nicolae Ceaușescu era plin de energie și idei în acea dimineață. Cel puțin așa reiese din stenograma ședinței Comitetului Politic Executiv al PCR a acelei zile.
Pe ordinea de zi figurau „probleme din agricultură” (a se citi furturi și raportări false) și situația critică a energiei, Ceaușescu însă se gândea la cartofii pai ambalați în pungi.
Extras din stenograma CEx PCR din 5 noiembrie 1985. Sursa: Arhivele Naționale ale României, Fond CC al PCR/Cancelarie
Ceaușescu văzuse în filme cum primeau oamenii cartofii gata ambalați la pungă și a zis să fie și la noi la fel.
„Nimeni în străinătate nu mai ia cartofi să-i ducă acasă. Cine vrea, îi găsește în pungă, curățați. Hai să facem și noi o industrie alimentară modernă”, a spus șeful statului.
Alt citat din Ceaușescu, altă memă pretabilă. Nici nu contează că stenograma arată exact haosul din capul decidenților de atunci. Zero strategie, zero planificare. Doar un îndemn de tipul „Hai să facem!”, urmat de un „Am înțeles!”, obligatoriu cu semnul exclamării, la final.
Antropologul Radu Umbreș consideră că acest fenomen de expunere masivă la conținuturi online favorabile comunismului, publicate pe rețelele sociale vine ca o „contrarevoluție” - practic o reacție a actualei generații față de altă falsă nostalgie, cea apărută în anii 1990, imediat după căderea comunismului, legată de „preamărirea interbelicului”.
„Ceaușescu - ca și Vadim - sunt figuri atractive cognitiv, ne atrag atenția, sunt surprinzătoare, poate chiar șocante. Sunt memabile, ușor de ținut minte. Poți să le folosești în diverse scheme informaționale”, spune antropologul român.
„Ne concentrăm pe Ceaușescu pentru că nu prea avem multe figuri de care să ne agățăm. Asta avem, cu asta defilăm”
Raportul IICMER arată că mesajele de pe TIkTok au o influență asupra tinerilor de 13-35 de ani și, în același timp, „un potențial foarte mare”, pentru că aceștia iau TikTok drept sursă primară de informare, „iar în 5–10 ani, acești tineri „devin electorat cu percepții distorsionate”.
„E și o reacție la ideologia discursului dominant din societate, pro-Vest, pro-Europa, pro-liberalism și anticomunist, cuplate cu o puternică mișcare la nivelul lumii intelectuale de antinaționalism. Din 1990 încoace ideea de naționalism a fost o chestie cumva murdară în România, era considerată suspectă, simbolurile naționale au fost deconstruite, la nivel istoric și economic”, spune Umbreș.
Nicolae Ceaușescu, pentru noua generație, este „un personaj memabil, ușor de ținut minte”. Sursa imaginii: Arhivele Naționale ale României, fond CC al PCR, cabinetul 1, Nicolae Ceaușescu, vizite interne. Foto: antena3.ro
Antropologul spune că așa-zisa nostalgie după comunism vine pe fondul lipsei unui „naționalism moderat”, care să vină ca o pondere între „protocronismul ceaușist și mișcarea deconstructivistă de după 1990”.
„Se vede că oamenii au nevoie, totuși, și de niște simboluri unificatoare, dE o imagine a unor lideri politici dedicați țării, puternici”, explică Radu Umbreș.
De ce este atunci folosit ca model reper de patriotism fix Ceaușescu?
„Nu prea există alte simboluri alternative”, explică Radu Umbreș. „Așa s-a întîmplat în anii 1990 cu acest mit al interbelicului: ce intelectuali avem, ce țară grozavă aveam, dar (un mit) care ascundea o grămadă de lucrui groaznice despre România acelor ani. Ne concentrăm atât de mult pe figura lui Ceaușescu pentru că nu prea sunt multe alte alternative de unde oamenii să aleagă. OK, te uiți în trecut: dacă nu e Ceaușescu, nu e nici Antonescu, unde mai putem să găsim asemenea figuri? Dej? A fost prea minor. Nu prea avem multe repere de care să ne agățăm. Asta avem, cu asta defilăm”.
Ştiri video recomandate
