Noaptea de Înviere i-a prins în vamă, unde au stat șase ore la intrarea în ţară, apoi alte ore lungi, fără somn şi pauză de masă, până la un centru de carantină.
„Nici unul dintre noi nu dorea să se afle într-o astfel de zi acolo, nici noi, nici poliţiştii. Până la un punct, îi înţeleg că se purtau cum se purtau. Dar oricât de nervoşi ar fi, să-i trateze pe cetăţeni ca pe oameni, nu ca pe vite, care trebuie mânate. Poliţiştii nu voiau să ne spună nimic, dacă îi întrebai ceva, se uitau prin tine. Comunicarea era varză. Nu ştiam ce vor face cu noi, unde ne duc şi când. (...) Peste două sute de oameni, aşadar. Oameni care aveau copiii după ei, veniţi şi ei de pe drum, nedormiţi, nemâncaţi. Copiii plângeau, părinţii se rugau de poliţişti. Nu le-a dat nimeni o sticlă cu apă. Nu aveai voie să opreşti. Opream la semnalul poliţiştilor, cu toţii, pentru mers la toaletă şi atât. Noi aveam mâncare la noi, dar era în portbagaj. Nu puteam ajunge la ea. Aşa că am mâncat biscuiţi şi am băut apă şi asta a fost masa de Paşte”, povesteşte tânărul, potrivit Libertatea.
