În România, statul şi firmele private sunt din nou în contratimp. Ultimii nu ştiu ce să mai reducă, primii fac angajări. În acest moment, statul este cel mai mare şi mai bun angajator din România. În ultimii patru ani, în ţara noastră numărul bugetarilor a crescut atât de mult încât ne-am permite câte un funcţionar pentru fiecare familie de angajaţi la privat.
Fiecare angajat al statului ne costă cam 10.000 de euro pe an. Pare puţin, nu? Calculaţi altfel, atunci. Statul are un milion şi jumătate de angajaţi iar salariile lor ne costă 15 miliarde de euro. Bani plătiţi de cei 2,5 milioane de angajaţi în sectorul privat. Potrivit statisticilor oficiale la stat salariul mediu este de două ori mai mare decât la privat. Aceleaşi statistici spun că în ultimii patru ani numărul angajaţilor la stat a crescut cu aproape 25%.
"Sunt ministere unde a crescut numărul angajaţilor, deşi nu se justifică. De exemplu, la Finanţe unde am avut o reformă fiscală, care urmărea creşterea eficienţei, a crescut numărul angajaţilor", a declarat Liviu Voinea, directorul Grupului de Economie Aplicată.
Nimeni nu ştie de ce. Dar toată lumea a băgat de seamă că guvernările făcute de coaliţii produc inexplicabile creşteri ale numărului de bugetari.
"În ultima perioadă a crescut foarte mult numărul consilierilor personali, de la primari la consilii, miniştrii, ceea ce înseamnă cam 20.000 de oameni, foarte bine plătiţi, cu aproximativ o mie de euro", spune Vasile marica, Sindicatul Funcţionarilor.
Finanţele, Internele, Agricultura, toată lumea angajează. Dacă privaţii îngheaţă posturile sau trimit oamenii acasă statul român nu pare afectat de nici o criză.
"Suntem în criză de personal. Nu mi se pare deloc că este o creştere foarte mare, dacă ţinem cont că serviciile se dezvoltă. Ca să ai un serviciu bun, de calitate, ai nevoie de personal", a declarat Mariana Câmpeanu, ministrul Muncii.
Sau poate ai nevoie doar de un soft. Casa de Pensii unde şef a fost chiar actualul ministru al muncii este un exemplu. Are câteva mii de angajaţi. Sunt oameni care, cu creionul în mână calculează şi recalculează lună de lună pensiile a peste patru milioane de oameni. Este o muncă de sisif şi numărul angajaţilor nu va fi niciodată suficient. Decât dacă toată greutatea ar fi preluată de un computer.
Cele câteva mii de angajaţi, au în mare aceleaşi atribuţii cu inspectorii de pensii. Două instituţii care fac acelaşi lucru, dar cu alţi funcţionari, cu alte lefuri şi, în final, cu o cheltuială dublă.
În România sunt atât de mulţi funcţionari, încât ne-am putea permite să plătim câte unul pentru fiecare familie.
Cum ar fi dacă un funcţionar, ca un roboţel, s-ar ocupa doar de familia dumneavoastră neavând niciun alt job? Ar avea grijă de taxe, de impozite locale şi centrale, de toată bătaia de cap administrativă. Nici n-ar avea prea mult de lucru căci nici cozi la ghişee n-ar mai fi.
Observator
