Muzica le-a adus totul. Le-a adus bani, educaţie şi veselie în sat. Vorbim despre localnicii din Zece Prăjini. Un sat de rromi, în care s-au născut fanfarele. Un loc în care nimeni nu se simte jignit dacă este numit "ţigan". Pentru că în Zece Prăjini, ţiganul e educat, harnic şi plin de bun simţ. La Zece Prăjini toată lumea cântă şi dacă nu cântă, munceşte. Sau dansează... În sat, nu e om care să n-aibă în casă cel puţin un instrument. De când s-au ridicat fanfarele "Ciocârlia" şi "Zece Prăjini", satul aşezat pe o coamă de munte s-a schimbat radical.
Juniorii cântă aproape perfect. Fiecare dintre ei a învăţat de la tată sau de la bunic. Învaţă să cânte după ureche. Din banii strânşi cu muzica şi cu ceva ajutor de la Banca Mondială, în sat s-a făcut şcoală. Una modernă, unde copiii rromilor vin zilnic. Să ai carte e o chestiune obligatorie la Zece Prăjini. De la mic la mare, toţi oamenii din sat se mândresc că sunt ţigani. "Ţigan împuţit" e însă altă poveste...
Fanfara "Zece Prăjini" a umblat prin toată Europa. Membrii ei sunt acum angajaţi în Franţa. Ar putea rămâne acolo, dar nu vor să o facă. Vor să se întoarcă acolo unde s-au născut. Toţi membrii fanfarei sunt acum oameni cu stare şi ne spun că-i privesc cu dispreţ pe aceea dintre ei care nu vor să muncească.
422 de rromi, comunitatea de la Zece Prăjini, dau în fiecare zi o lecţie de viaţă. Că nu etnia te face ce eşti, ci educaţia şi mediul în care trăieşti.
Observator
