România - punct de atracţie pe harta destinaţiilor turistice ale lumii. În teorie sună bine, practica nu prea ne ajută. Avem, însă, campanii de promovare a turismului pe care ministrul Elena Udrea dă sute de mii de euro. Avem şi logo de ţară, dar copiat de la alţii. Avem şi staţiuni la mare, la munte, Delta Dunării. Nu avem, însă, turişti. Şi nici nu e de mirare, câtă vreme de ani de zile nu s-a mai investit nimic în acest domeniu.
Lipsa infrastructurii pune pe butuci turismul românesc. Doar 300 de kilometri de autostradă, şosele pe care circulă căruţe şi trenuri care merg cu o viteză medie de 50 de km pe oră. Aşa sunt întâmpinaţi turiştii care încearcă să viziteze România.
Turiştii care ne vizitează au surprize încă de la graniţa cu Ungaria. De pe o autostradă cu două benzi pe fiecare sens, cei care vin cu masina dau de şoselele pe care circulă, de-a valma, căruţe, biciclete şi animale. Nu e de mirare că distanţa de 600 - 700 de km până la Bucureşti se parcurge în 8-10 ore.
Cei care vor să ajungă pe litoral trebuie să se înarmeze cu mare răbdare. Din cei 226 de km până la Constanţa, doar 150 se pot parcurge pe autostradă. Apoi, coloanele de maşini se întind pe distanţe kilometrice.
Şoseaua care face legătura dintre Bucureşti şi Valea Prahovei este superaglomerată, mai ales la final de săptămână. Un drum până la Sinaia sau Predeal durează sâmbătă şi duminică 4-5 ore, din cauza aglomeraţiei de pe şosea şi a deselor blocaje provocate de accidente.
Nici turiştii care aleg trenul pentru a ajunge la mare sau la munte nu sunt mai norocoşi. Lipsa reparaţiilor la calea ferată face ca trenurile să circule cu viteză mică, iar gările din multe staţiuni sau oraşe turistice te fac să te întorci înapoi.
Traseele din Buşteni încep din gară
Aşa se întâmplă la Buşteni, care mai este cunoscută şi sub denumirea de "Poarta Bucegilor" deoarece de aici pornesc peste 200 de trasee de alpinism şi escaladă spre munţii Bucegi. Turiştii care sosesc în staţiune cu trenul îşi pot face încălzirea încă din gară.
Lucrările la noua staţie CFR Buşteni au început de mai bine de doi ani şi, teoretic, ar trebui finalizate la sfârşitul lui 2010. În acest moment există o singură cale de acces de la peroanele funcţionale până în gară. Aceasta nu este însă la îndemâna călătorilor.
Până la finalizarea lucrărilor, călătorii trebuie să se echipeze corespunzător, exact ca pentru o ascensiune pe adevăratele poteci alpine.
Mărăcinii şi buruienile au pus stăpânire pe staţiunea Borsec
Până nu demult, era una dintre cele mai frumoase staţiuni din ţară. Decupată parcă din poveşti, cu alei pietruite, căsuţe de vacanţă, grădini pline de flori şi terase la care poposeau turişti şi localnici la ceas de seară pentru o apă minerală vestită. După 1989, la Borsec, doar peisajul a rămas acelaşi. Staţiunea este o ruină.
La Borsec, povestea începe în jurul anului 1800, atunci când se descoperă că ''apa ce pişcă'' face minuni. Vindecă durerile şi ajută la refacerea corpului. Natura nu i-a dezamagit niciodată pe cei care au căutat la Borsec sănătatea. Aşa se face că, încetul cu încetul, poiana înconjurată de munţi a devenit cea de-a doua staţiune de tratament din România.
Nu şi-a pierdut din farmec nici în timpul regimului comunist. Hotelurile mamut, de tip cazemată, nu au avut loc în Boresc. Betonul nu a câştigat în faţa munţilor. Case mici, străduţe pietruite şi o bază de tratament care aducea de departe a conac boieresc. Ce a mai rămas din Borsec? Un decor de film din care lipsesc toţi actorii.
Mărăcinii şi buruienile au pus stăpânire pe locul care îşi aşteptă turiştii. Acum este pustiu iar cei mici nici nu ştiu că sănătatea avea aici cartierul general.
Lacăte mari ţintuiesc porţile scorojite a ceea ce erau hoteluri, cândva pline de turişti. Este sinistru. O linişte mormântală şi o imagine dezolantă. Totul este distrus. Crengile de brad de pe pereţi şi inscripţiile de pe uşile gigantice stau mărtuie că aici turiştii erau, cândva, bineveniţi.
Rugină, geamuri sparte, cărămizi aruncate şi câteva piese de mobilier abandonate. Totul este pustiu. Abandonat şi distrus.
Băile Govora, în aşteptarea investitorilor
În staţiunea vâlceană Băile Govora turiştii se înghesuiau odinioară pentru un bilet de tratament. Vestită pentru apele care fac minuni pentru bolile respiratorii şi reumatismale, acum a rămas doar umbra staţiunii de altădată.
Băile Govora, o staţiune balneo-climaterică inaugurată oficial în anul 1910, a atras an de an turişti din întreaga ţară. Şi asta pentru că este renumită pentru proprietăţile terapeutice ale apelor minerale, bogate în clor, sodiu, brom iod, sulf şi pentru apele hipotonice, bogate în magneziu şi calciu.
Staţiunea avea trei hoteluri de referinţă. Dintre acestea doar două mai funcţionează astăzi. Pe vremuri, cel mai căutat hotel din staţiune era Palace, renumit pentru baza de tratament. Acum a ajuns o ruină.
Aceeaşi soartă a avut-o şi vestitul Pavilion de Băi pentru tratament care, odinioară, era centrul de atracţie din Govora.
Autorităţile locale recunosc că aici nu s-a mai făcut mare lucru de 17 ani, dar ridică neputincioase din umeri. S-au construit câteva pensiuni noi dar în rest... nimic.
Autorităţile aşteaptă investitorii care să redea staţiunii strălucirea de odinioară.
Taxă pe apa de izvor de la Olăneşti
La Izvoarele de aur de la Olăneşti se ajunge din ce în ce mai greu. De vină este infrastructura. Şi nu numai. De un an şi jumătate aici s-a pus taxă pe apa de izvor: 7 lei pe zi. Asta pe lângă banii pe care turiştii îi dau pe biletul de tratament.
Statiunea Baile Olăneşti a fost supranumită "Izvoarele de aur" datorită celor 24 de izvoare termale, benefice pentru tratarea mai multor boli. Ani la rând a fost foarte cautată de turişti. De un an şi jumătate însă aceştia s-au trezit că nu mai pot beneficia de darul naturii.
Li s-a pus taxă pe apă. Cele 24 de izvoare au fost concesionate unui operator de turism care acum le cere 7 lei pe zi pentru a lua apă de la izvoare. Turiştii sunt extrem de nemulţumiţi, iar mulţi au renunţat să mai vină aici şi s-au reorientat către alte staţiuni balneoclimaterice. La fel de supăraţi sunt şi comercianţii din zonă, pentru că îşi pierd clienţii.
Infrastructura staţiunii lasă şi ea de dorit. Aleile ar trebui refăcute, la fel şi unele clădiri. Autorităţile dau vina pe criză atunci când vorbesc de numărul în scădere al turiştilor. Iar când e vorba de taxa pentru apa de izvor se pierd în explicaţii.
La Olăneşti deciziile ar trebui luate repede pentru că staţiunea riscă, la fel ca multe altele, ca în scurt timp să rămână pustie.
Umbre ale băilor de altădată, la Herculane
?Cea mai frumoasă staţiune a Europei'', după cum o numea Frantz Iosef, Băile Herculane a ajuns în paragină. Este şi acum cea mai solicitată bază de tratament, datorită izvoarelor cu apă tămăduitoare, dar si aici este nevoie de investiţii majore.
Herculane, locul de vacanţă preferat de împărătesa Elisabeta a Austriei. Nu a uitat niciodată cât de frumos curge Cerna şi nici ospitalitatea românilor. A creat aici cea mai frumoasă staţiune din Europa. Clădiri impunătoare, parcuri şi pavilioane de tratament. Numai granit şi marmură.
Generaţii întregi de români s-au bucurat de amintirile lăsate de Austria. Parfumul aristocraţiei nu s-a şters nici în timpul regimului comunist. Acum, la Băile Herculane, întâlneşti la tot pasul doar umbre ale băilor de altădată.
Unii turişti îşi aduc aminte cu nostalgie de felul cum arăta staţiunea pe vremuri.
Autorităţile locale spun că nu pot interveni. Clădirile sunt acum proprietate privată. Cele mai mari hoteluri din staţiune, dar şi bazele de tratament, au fost privatizate.
Litoralul românesc - destinaţie doar de weekend
Tot mai mulţi români aleg să plece peste graniţă pentru vacanţa de vară. Litoralul românesc a devenit, astfel, o destinaţie doar de weekend. De străini nici nu poate fi vorba. Motivul e simplu - servicii de proastă calitate şi infrastructură la pâmânt.
Peste o sută de mii de români vin în fiecare weekend pe litoral. De ani de zile, Mamaia este vedeta incontestabilă. A detronat Olimpul, preferata de altădată a nomenclaturii, şi atrage cei mai mulţi turişti, poate şi datorită telegondolei sau parcului acvatic.
Mamaia este excepţia. Coborând spre sud, cu greu faci deosebirea faţă de peisajul de acum două decenii. Neptun, Jupiter, Venus sau Saturn par la fel de vechi ca planetele de la care au împrumutat numele. Cele câteva centre de spa se pierd în marea de barăci, chioşcuri şi tarabe. Asta unde nu au pus stăpânire buruienile.
Serviciile amintesc de Epoca de Aur. Doar violenţa este la cote mai înalte. De curând, şapte turişti au fost înjuraţi, ameninţaţi şi agresaţi de patronul şi câţiva angajaţi ai unei terase din Eforie Nord. Motivul - au refuzat să plătească o salată, care cu multă indulgenţă se putea numi "bulgărească" şi pe care nici nu au mâncat-o. De-aici a izbucnit scandalul. În momentul în care au vrut să se ridice de la masă, un chelner a tăbărât pe ei.
Turiştii agresaţi au pornit o adevărată campanie pe Internet, au făcut plângere la poliţie, la ANPC şi la Garda Financiară. În urmă rămâne încă o pată pe obrazul litoralului românesc.
Antena 3
