La Milano, meseria de bonă – sau „nanny”, cum preferă să spună familiile din înalta societate – a devenit o adevărată profesie de elită. Se câștigă chiar și 4.000 de euro pe lună, dar prețul succesului este un proces de selecție dur, reguli stricte și o disponibilitate aproape totală, scrie Corriere dela Serra.
Interviu la 7 dimineața și clauză de confidențialitate
„Puteți evita cuvintele care conțin litera R? Micul Achille le pronunță greșit.” Așa începe, la ora 7:58 dimineața, interviul video al Annei (nume fictiv), o bonă cu experiență din Milano. În fundalul ecranului se văd detaliile unei locuințe luxoase: parchet de stejar, covor persan, canapele de catifea portocalie și o panoramă asupra cartierului CityLife.
Anna zâmbește și aprobă. În lumea în care lucrează, a se adapta la capriciile părinților este o parte esențială a meseriei. Urmează alte întrebări:
„Știți să înotați? Să schiați? Sunteți dispusă să vă mutați două săptămâni la Saint Moritz și în vacanța de vară la Forte dei Marmi?”
Soțul, conectat din Singapore, intervine scurt: „Asistenta mea vă va trimite contractul de confidențialitate pentru săptămâna de probă.”
„Cresc copiii altora, nu spăl geamuri”
Anna are 46 de ani și peste 20 de ani de experiență. Se descrie ca o profesionistă a educației timpurii, nu o menajeră:
„Nu lustruiesc podele, nu spăl geamuri. Eu mă ocup doar de copii.”
Ea organizează activități potrivite vârstei, planuri de somn, alimentație, rutine zilnice și chiar detalii legate de comportament. În geantă are mereu o agendă cu flori, plină de notițe despre alergii, orare și cântece de leagăn.
Deși are un apartament propriu în Porta Romana, Anna locuiește mereu în casele familiilor pentru care lucrează: spații luxoase, cu camere de joacă cât o grădiniță și dulapuri aranjate pe culori.
Reguli neobișnuite
Viața de bonă printre bogații din Milano înseamnă și cerințe bizare. Nicio picătură de parfum, deoarece „copilul se agită”, ținute neutre, fără logo-uri, deoarece „brandul îl alegem noi”, și zâmbete discrete, pentru că „tatăl e într-o conferință video”. Niciun fel de fotografii sau postări online, și o casă „low tox”: fără balsam de rufe, doar cu percarbonat.
Unele familii cer chiar ca bona să aibă un accent britanic perfect sau să accepte instalarea unui AirTag în cărucior, „pentru siguranță”.
Cursuri, probe și interviuri ca în corporații
Selecția pentru o astfel de poziție este aproape militară. Videointerviuri, teste, probe practice și chiar verificări ale unghiilor și mâinilor: „să fie îngrijite, dar fără ojă stridentă”.
Anna deține diplome în științele educației, cursuri de prim ajutor pediatric și știe să folosească un defibrilator. O zi de muncă tipică?
„Dimineața, activități motorii. Prânz cu proteine vegetale. După-amiaza, jocuri de îndemânare și lectură. Fără ecrane. La ora 17, rutina de seară: lumină difuză, poveste, somn.”
Piața „nanny-urilor” de lux
Agențiile specializate din Milano au liste de așteptare. Termeni precum live-in nanny (bonă internă) sau puericultură sunt semne ale statutului înalt. Familiile plătesc comisioane de mii de euro pentru a găsi candidata ideală.
„O bonă rezidentă câștigă între 1.800 și 4.000 de euro pe lună, iar cele cu cunoștințe de limbi străine sau disponibilitate pentru deplasări pot ajunge la 5.000”, spune Giulia Garroni Parisi, consultantă la agenția internațională Nanny & Butler, prezentă la Londra, Milano și Dubai.
Testul final: căderea copilului
La o întâlnire într-un parc din Milano, o mamă întreabă:
„Dacă cel mic cade, ce faceți?”
„Îl las să cadă, apoi îl ajut să se ridice.”
Răspunsul perfect.
După zece zile de interviuri și probe, Anna primește telefonul așteptat:
„Ne-ați plăcut. Puteți începe luni?”
„Da, doamnă Lucrezia. Cu contract, orar clar – 8:30–18:30, două seri pe lună la cerere, fără nopți. Deplasările se discută din timp.”
„De acord.”
Ştiri video recomandate
