Pe 7 mai 1986, Steaua București câștiga în premieră Cupa Campionilor Europeni, după reușita istorică a „Eroului de la Sevilla”, Helmut Duckadam: apărarea a patru penalty-uri în fața Barcelonei. Astfel, cu ocazia aniversării a 40 de ani de la câștigarea celui mai prestigios trofeu de club, atât CSA Steaua, cât și FCSB au transmis câte un mesaj.
Acum 40 de ani, Steaua o învingea pe Barcelona la loviturile de departajare în finala disputată pe stadionul Sevillei, Ramon Sanchez Pizjuan, atunci când Helmut Duckadam a scris istorie prin apărarea patru penalty-uri. De la Steaua au marcat Lăcătuș și Balint, au ratat Majearu și Boloni, iar Duckadam apăra execuțiile celor patru spanioli: Alexanko, Pedraza, Pichi Alonso şi Marcos.
Atât CSA Steaua, cât și FCSB, care se află într-o continuă luptă legată de marcă și nume, au transmis câte un mesaj pe Facebook la împlinirea a 40 de ani de la triumful istoric.
› Vezi galeria foto ‹
Mesajul FCSB
„Patru decenii de la clipa în care timpul s-a oprit în loc, iar Europa a privit cu uimire spre o echipă venită de la București. Pe 7 mai 1986, stadionul Ramón Sánchez Pizjuán din Sevilla a devenit pământ românesc, locul unde visul a devenit realitate.
Această aniversare nu este doar despre cel mai râvnit trofeu, ci despre mândria națională care a unit o întreagă generație. A fost momentul în care Steaua București a devenit prima echipă din Estul Europei care a cucerit Cupa Campionilor Europeni.
Dincolo de controversele actuale privind identitatea sau palmaresul, istoria scrisă pe gazon rămâne sacră. Din păcate, această ediție jubiliară este marcată de absența celor doi protagoniști ai acelui succes, Emeric Ienei și Helmut Duckadam.
Indiferent de taberele în care s-au împărțit fanii sau de interpretările juridice ale numelui, Spiritul Stelei 1986 aparține tuturor românilor, este patrimoniu național.
Astăzi, la 40 de ani distanță, nu sărbătorim doar o dată în calendar, ci o stare de spirit care ne amintește că am fost cei mai buni din Europa. Glorie eternă campionilor din 1986”, a transmis FCSB.
Mesajul CSA Steaua
„Și au trecut… 40 de ani. În noaptea magică de la Sevilla, pe 7 mai 1986, timpul parcă s-a oprit în loc. Sub cerul cald al Spaniei, pe gazonul masă de biliard, s-a scris o poveste pe care niciun român nu o va uita vreodată.
Finala Cupei Campionilor Europeni 1986 nu a fost doar un meci. A fost momentul în care niște oameni au devenit simboluri, în care o echipă a devenit legendă.
Helmuth Duckadam, cu mâinile lui, cu privirea fixă și destinul scris în palme, a făcut imposibilul posibil. Patru penalty-uri apărate. Patru bătăi de inimă care au ținut o țară întreagă în viață.
Atunci, în acea noapte, Europa nu doar că ne-a văzut, dar a auzit pentru prima dată numele Steaua București rostit cu respect, cu admirație. Eroii nu s-au născut atunci, dar atunci au fost recunoscuți. Și au devenit ai noștri pentru totdeauna. Eroii de la Sevilla”, a transmis CSA Steaua
Helmut Duckadam și Emeric Ienei
Helmut Duckadam a murit pe 2 decembrie 2024, la vârsta de 65 de ani, la Spitalul Militar din București. Acesta era internat de mai multe zile la ATI. El s-a confruntat cu mai multe probleme de sănătate în ultimii ani. În septembrie 2024, Duckadam a suferit o operaţie pe inimă la Spitalul Universitar din Bucureşti.
Cariera lui a fost întreruptă la vârsta de 27 de ani, după o intervenţie chirurgicală la braţul drept. Ulterior, a mai jucat în perioada 1989-1991 la Vagonul Arad.
La încheierea carierei, Helmut Duckadam avea în palmares 2 titluri naţionale, o Cupă a României şi o Cupă a Campionilor Europeni.
A început fotbalul la echipa Semlacana, în 1974, iar în 1977 debutat ca portar la Constructorul Arad, în Divizia C. În 1978 este transferat de UTA Arad şi ajunge să joace în divizia A, debutând într-un meci cu CS Târgovişte.
A jucat vreme de 4 ani la Arad, înainte să ajungă la Steaua Bucureşti, echipă alături de care avea să intre în istorie. A bifat 4 prezenţa la naţionala de tineret a României în 1981 şi 2 prezenţe la naţionala mare în 1982.
Antrenorul orădean Emeric Ienei a fost tehnicianul care a reușit să după Steaua București pe culmile succesului. El a murit pe 5 noiembrie 2025 la vârsta de 88 de ani. În ultima perioadă, acesta ar fi fost internat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Bihor unde era tratat pentru pneumonie, potrivit surselor Antena 3 CNN.
A debutat ca antrenor în vara anului 1975, la Steaua București, club cu care avea să atingă apogeul carierei sale.
De-a lungul carierei, Ienei a antrenat opt echipe, printre care Steaua, FC Bihor, Chindia Târgoviște, Videoton, Panionios, Universitatea Craiova, precum și echipele naționale ale României și Ungariei.
În cele 49 de partide ca selecţioner, România a obţinut 22 de victorii, 13 egaluri şi 14 înfrângeri, golaveraj 77-56. A condus România la două turnee finale, Cupa Mondială din 1990 şi EURO 2000. A izbutit să califice în 1989 prima reprezentativă de fotbal, după două decenii, la o Cupă Mondială şi chiar să o aducă la un pas de sferturile de finală, fiind eliminată în optimi de Irlanda, după executarea loviturilor de la 11 metri.
Ca jucător, Emeric Ienei a evoluat pentru trei cluburi, cea mai lungă perioadă petrecând-o la Steaua București (1956–1969). A mai jucat pentru Flamura Roșie Arad (1955–1956) și Kayserispor (1969–1971).