ADN-ul albanezilor, descifrat după secole întregi. Cercetătorii au aflat originea lor

Un amplu studiu genetic a urmărit ADN-ul și originile albanezilor până la populațiile care trăiau în vestul Balcanilor în Evul Mediu timpuriu, încercând să clarifice una dintre cele mai dezbătute întrebări istorice din Europa, potrivit Greek Reporter.

Cercetarea, publicată în revista „Nature Human Behaviour”, arată că albanezii de astăzi descind dintr-o populație ancestrală restrânsă. Aceasta trăia pe teritoriul Albaniei moderne încă din anii 800–900 d.Hr., cu mult înainte ca albanezii să apară în documentele scrise, și prezintă legături genetice clare cu populația actuală.

Echipa de cercetare a fost coordonată de Leonidas-Romanos Davranoglou, de la Universitatea Oxford, alături de Alban Lauka, Aris Aristodemou, Zoltán Maróti, Gjergj Bojaxhi, Ardian Muhaj, Ilia Mikerezi, David Wesolowski, Brian D. Joseph și Alexandros Heraclides.

Oamenii de știință au analizat peste 6.000 de genomuri antice

Oamenii de știință au analizat peste 6.000 de genomuri antice din întreaga Eurasie Occidentală, precum și 74 de probe ADN noi recoltate de la albanezi din toate principalele grupuri dialectale.

Potrivit cercetătorilor, originile albanezilor pot fi urmărite până la populațiile din vestul Balcanilor din Epoca Bronzului și Epoca Fierului, asociate istoric cu „ilirii”. Albanezii medievali timpurii au păstrat între 68 și 84% din această moștenire genetică străveche.

Acest lucru s-a întâmplat într-o perioadă în care populațiile din jur absorbeau contribuții genetice masive din partea migranților est-europeni și anatolieni, în timpul marilor migrații.

Posibile surse ale strămoșilor albanezilor

Studiul arată că populațiile din Croația, Muntenegru și Serbia au acumulat între 40 și 86% ascendență est-europeană în acea perioadă. În schimb, strămoșii albanezilor au absorbit mult mai puțin, în medie între 10 și 20%.

Cele mai ridicate valori au fost identificate în zonele de la granița dintre Albania și Muntenegru și în nord-estul Albaniei, regiuni unde contactul lingvistic dintre albanezi și slavi este documentat de foarte mult timp.

Cercetătorii cred că teritoriul proto-albanez se întindea în regiunile muntoase din nordul Albaniei, sud-vestul Kosovo și anumite părți din Macedonia de Nord. Această zonă a fost, istoric, locul de contact dintre grupurile „ilirice” și „dardaniene”, ambele considerate posibile surse ale strămoșilor albanezilor.

Prima dovadă ADN antică a prezenței romilor în Europa

Studiul a adus și o altă descoperire importantă. Trei indivizi descoperiți la situl Barç din Albania, considerați anterior de origine central-asiatică, prezentau ascendență sud-asiatică specifică populației rome.

Cercetătorii spun că aceasta este prima dovadă ADN antică a prezenței romilor în Europa. Analizele genetice arată că liniile lor ancestrale au trecut prin regiunea Caucazului.

În plus, un individ descoperit la lacul Roopkund din India a prezentat similitudini genetice cu grecii din prezent. Persoana respectivă avea segmente ADN comune cu albanezi medievali și moderni, iar cercetătorii cred că ar putea proveni din comunități albaneze stabilite în Grecia.

Populația fondatoare a albanezilor număra doar între 8.000 și 11.000 de persoane

Potrivit studiului, populația fondatoare a albanezilor număra doar între 8.000 și 11.000 de persoane, însă nu existau semne de consangvinizare.

Cele două mari grupuri dialectale albaneze, gheg în nord și tosk în sud, împărtășesc aceeași origine genetică medievală, chiar dacă limbile lor au evoluat diferit de-a lungul secolelor.

Autorii studiului subliniază totuși că o continuitate genetică nu înseamnă automat și continuitate lingvistică. Ei spun că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a explica pe deplin modul în care s-a dezvoltat limba albaneză.