Americanii părăsesc SUA în număr record și sunt dispuși să dea zeci de mii de dolari ca să învețe cum să facă asta și să se mute
Publicat acum 1 ora si 44 minute
Un joc de război realizat în Germania în luna decembrie 2025 s-a încheiat cu o victorie clară a Rusiei împotriva NATO, în mai puțin de 24 de ore. Scenariul a presupus un conflict în zona țărilor baltice, inițiat de ruși, prin blocarea accesului la coridorul Suwalki, considerat drept un veritabil „călcâi al lui Ahile” al întregului Flanc Estic al NATO. Expertul militar, desemnat să joace rolul „comandantului rus” în acest joc de război, a detaliat, pentru Foreign Policy (FP), cum s-a desfășurat exercițiul: rușii și-au îndeplinit ușor obiectivele, în condițiile în care SUA nu s-au implicat în conflict, iar Germania „a ezitat” să se implice mai mult.
Capacitățile de luptă ale trupelor NATO europene - și implicit capacitatea lor generală de a putea descuraja Rusia - se află în acest moment în cel mai de jos punct față de puterea militară a Rusiei, se arată în analiza realizată pentru FP de Franz-Stefan Gady, expert al Institutului Internațional pentru Studii Strategice.
Conform lui Timofîi Milovanov, fost ministru ucrainean al Economiei și președintele Școlii de Economie de la Kiev, generalul în rezervă ucrainean Ihor Romanenko, fost adjunct al șefului de stat major al armatei ucrainene, a jucat „rolul” comandantului rus în exercițiul NATO.
În perspectiva încheierii unui armistițiu - chiar și parțial - la finele anului 2026, aliații europeni ar avea de înfruntat o armată rusă ale cărei efective au crescut în număr și care ar fi „absorbit” toată experiența de luptă acumulată în aproape 5 ani de război în Ucraina, în special în privința capacităților de lovire la mare distanță și în spatele liniei frontului.
„În acest context, merită să menționez rolul jucat într-un joc de război organizat în decembrie 2025, când am atacat NATO și am câștigat. În acest exercițiu, organizat într-un colegiu militar din Germania, am jucat rolul șefului statului-major al armatei ruse. Chiar dacă jocul a presupus bătălii, nu a fost un joc de război simplu, ci a testat planificarea unei campanii, implementarea doctrinei militare și proiecția forțelor”, explică autorul analizei.
Cele trei avantaje pe care le are Rusia față de NATO, în acest moment, într-un prezumtiv conflict militar
Astfel, misiunea „Echipei Roșii”, adică a celor selectați în cadrul jocului să fie „cu rușii”, a fost crearea unei „crize militare” pe flancul estic al NATO și forțarea „Albaștrilor” (adică a celor care jucau rolul trupelor NATO), mai exact a guvernului german, să reacționeze la această criză.
„Prima mea mișcare a fost să atac Lituania. Prin această acțiunea am copleșit atât de mult lanțul de decizie la nivel politic și militar din Germania, încât armata germană, cel mai important aliat european (din regiune), nu a făcut nimic”, arată expertul militar.
Astfel, pentru „a învinge NATO” în cadrul simulării, „rușii” s-au concentrat asupra a trei aspecte - asupra cărora expertul occidental consideră că Moscova chiar deține un avantaj în acest moment: viteza, numărul de trupe disponibile și amenințarea cu arme nucleare.
Problema fundamentală a NATO este că, într-un scenariu care implică țările baltice, Rusia dispune deja de mai multe trupe decât NATO în regiune. Un atac rapid, le-ar permite astfel rușilor să obțină controlul rapid asupra unor regiuni și teritorii baltice, în vreme ce NATO are nevoie de zile - în cel mai fericit caz - sau săptămâni - în cel mai rău - pentru a aduce întăriri.
Odată obținut controlul asupra teritoriilor vizate, Rusia va putea să înceapă să amenințe că va lansa arme nucleare, în cazul unui contraatac NATO. În fața unor astfel de amenințări, așa cum a arătat rezultatul exercițiului, Berlinul va da înapoi - nu va risca un război total, nuclear, cu Rusia.
În 24 de ore, armata rusă a tăiat Lituania în două
Jocul de război NATO a presupus încheierea unui armistițiu în Ucraina în vara lui 2026. În luna octombrie, în Belarus continuă, însă, să existe, conform scenariului, un contingent de trupe ruso-bieloruse de 12.000 de militari.
„Am început să-mi măresc forța de atac, pe care mi-am format-o din unități provenite de la patru armate de arme combinate ruse: Corpul 11 Armată din Kaliningrad, elemente ale Armatei 1 Gardă Tancuri din Belarus, combinate cu elemente ale Diviziei 76 Gardă de Asalt Aerian și alte câteva mii de trupe în sprijin. Spatele era asigurat de Armata 20 de Arme Combinate, care să asigure flancul (sudic) dinspre Polonia, în vreme ce Armata 6 de Arme Combinate din Districtul Militar Leningrad joacă rolul de a fixa trupele NATO din Estonia și Letonia, de pe flancul de nord”, a explicat fostul „comandant rus” din cadrul exercițiului NATO.
Planul rusesc a fost următoru: Unități ale Armatei 1 Gardă Tancuri și ale Diviziei 76 de Asalt Aerian (parașutiști) atacă dinspre Belarus Lituania, simultan cu atacul spre est al Corpului 11 Armată din Kaliningrad.
„În 24 de ore, aceste forțe au făcut joncțiunea la Marjampole (Lituania), în vreme ce Armata 20 de Arme Combinate (infanterie, artilerie, tancuri etc. - n.r.) asigură flancul (invaziei)”, se arată în analiza FP.
Imediat, un al doilea eșalon de trupe e trimis în sprijinul primelor trupe care au făcut joncțiunea și încep să-și fortifice pozițiile ocupate. „În acest moment, țările baltice sunt efectiv tăiate de Polonia și restul NATO”, arată autorul.
Operațiunea a implicat și acțiuni ale trupelor speciale care au securizat podurile și intersecțiile majore, care să permită avansul ușor al trupelor ruse.
Atacarea țărilor baltice, considerată „mai simplă decât invazia Ucrainei”
Experții militari care au jucat rolul liderilor ruși în acest scenariu au precizat că un astfel de obiectiv - discreditarea/distrugerea NATO - poate fi atins atâta vreme cât „SUA e lăsată în afară”, iar armata americană nu se implică.
Succesul „rușilor” în acest scenariu a plecat de la faptul că „albaștrii” nu au anticipat și nu și-au imaginat că, în afară de acțiunile de război hibrid, rușii ar fi declanșat o invazie terestră, cu trupe convenționale. În scenariul simlat, rușii au transformat apoi „coridorul Suwalk” în „zonă a morții” („kill zone”), în care orice contraatac NATO urma să fie respins cu ajutorul dronelor kamikaze și artileriei, sprijinite de „protecția robustă” a umbrelei oferite de loviturile cu rachete tactice.
În realitate, un astfel de scenariu prezintă însă suficiente riscuri și pentru ruși: drumurile din Lituania sunt înguste, puține și trupele ruse se pot bloca în mlaștinile și pădurile din regiunea vizată. Există de asemenea și trecători și puncte obligatorii de trecere extrem de periculoase în care înaintarea rusă ar putea fi oprită. Toate acestea nu s-au întâmplat însă în cadrul scenariului, tocmai din cauză că planificatorii NATO nu au prevăzut un astfel de atac rapid.
În total, armata rusă a folosit în exercițiu 100.000 de trupe, pe lângă cele 12.000 de trupe staționate în Belarus și care au format axa principală a invaziei.
Astfel, cu o Germanie șovăielnică și fără o reacție din partea SUA - care ar însemna lovituri aeriene împotriva concentrărilor de trupe din Kaliningrad, Belarus și Lituania, „un atac asupra NATO în regiunea baltică, e mai simplu de efectuat decât invazia din Ucraina”, se arată în analiza FT.