După întâlnirile istorice de la Casa Albă din această săptămână, președintele Volodimir Zelenski spune că Ucraina și aliații săi „lucrează deja la conținutul concret al garanțiilor de securitate”.
Keir Starmer a condus online o reuniune a statelor dispuse să ajute Ucraina după un eventual acord de pace - așa-numita „Coaliție a celor dispuși”. Iar Marea Britanie l-a trimis pe șeful Statului Major al Apărării, amiralul Tony Radakin, la Washington, pentru discuții cu partea americană. Mecanismul e pus deja în mișcare, scrie BBC.
Dar ce înseamnă, concret, aceste „garanții de securitate”?
Ce vrea Ucraina și nu va primi (cel puțin acum)
La un capăt al spectrului se află dorința Kievului de a intra în NATO, lucru dorit de Ucraina, dar exclus, cel puțin pe termen scurt. Președintele american Donald Trump a respins ideea, iar mai multe state NATO, precum Slovacia, se opun tacit, de teamă că alianța ar fi atrasă direct într-un război cu Rusia.
Totuși, Ucraina va avea nevoie de garanții puternice după un acord de pace, pentru a descuraja o nouă agresiune. Din acest motiv, Keir Starmer și Emmanuel Macron au pus bazele unei coaliții de peste 30 de țări, printre care și România, care să ofere sprijin internațional după încheierea ostilităților.
Opțiuni posibile
Un scenariu este supravegherea spațiului aerian ucrainean, prin baze aeriene în Polonia sau România, cu participarea SUA. Dar pentru a fi eficient, ar fi nevoie de reguli clare: de pildă, piloții ar trebui să știe dacă au dreptul să răspundă în cazul unui atac rusesc cu rachete de croazieră asupra unui oraș ucrainean.
O altă zonă vizată este Marea Neagră: garanțiile occidentale ar putea limita mișcările flotei ruse și ar asigura libera circulație a navelor comerciale din porturi precum Odesa.
Pe uscat, situația e mult mai complicată. Linia frontului are peste 1.000 km, iar coaliția nu poate mobiliza destule trupe pentru a o securiza și oricum, Vladimir Putin nu ar accepta așa ceva. Kremlinul a reiterat că respinge ferm orice prezență NATO în Ucraina. Prin urmare, sprijinul militar ar rămâne limitat la instruire, informații, logistică, precum și livrări de arme și muniții.
Ce ar accepta Rusia?
Întrebarea majoră rămâne ce fel de garanții ar accepta Moscova. Unii comentatori spun că Rusia n-ar trebui să aibă niciun cuvânt de spus. Dar niciuna dintre țările coaliției nu e dispusă să trimită trupe care să înfrunte opoziția Rusiei, nimeni nu vrea să declanșeze Al Treilea Război Mondial.
Fostul atașat militar britanic la Moscova, John Foreman, crede că Rusia ar putea accepta o garanție americană în schimbul recunoașterii oficiale a teritoriilor ocupate și a excluderii Ucrainei din NATO: „Orice s-ar întâmpla, coaliția nu poate înlocui puterea Statelor Unite”.
Rolul SUA
Experții militari insistă că viitoarea „forță de reasigurare” trebuie să includă SUA. Până la summitul din Alaska de săptămâna trecută, Trump evitase să-și asume un angajament clar. Acum a spus că SUA vor fi implicate, dar fără trupe pe teren.
În mod ideal, Kievul ar vrea nu doar participarea americană la viitoarea forță internațională, ci și garanția că, dacă Rusia rupe acordul și reia atacurile, armata SUA - în special aviația - va interveni. Trump a sugerat că un sprijin aerian ar putea exista, dar pozițiile sale schimbătoare lasă mai degrabă semne de întrebare.
Generalul în retragere Ben Hodges, fost comandant al forțelor americane din Europa, e sceptic: „Nu cred că SUA sunt cu adevărat serioase în privința garanțiilor de securitate pentru Ucraina. Europenii nu-l cred pe cuvânt pe Putin și știu clar cine e agresorul. Problema e că Trump nu pare dispus să recunoască acest lucru”.
Aici apare contradicția centrală: cum poți face garanțiile suficient de ferme pentru a descuraja Rusia, dar nu atât de ferme încât Moscova să le respingă și să amenințe direct țările occidentale?
Fostul ministru britanic al Apărării, Ben Wallace, consideră că Occidentul, în ansamblu, nu a fost suficient de ferm cu Vladimir Putin: „Realitatea e că Putin nu dă semne că vrea să oprească vărsarea de sânge. Până când Trump, Europa sau amândoi nu vor face ceva care să-l constrângă, nu se va schimba mare lucru”.
Edward Arnold, cercetător la think-tank-ul RUSI, spune că formatul „Coaliției celor dispuși” a fost „util, pentru că e flexibil și poate coopera cu Trump într-un mod constructiv, sprijinind totodată Ucraina”. Dar atrage atenția că, deocamdată, rămâne mai degrabă o ambiție politică decât o structură militară solidă: „Lunile următoare vor testa cu adevărat determinarea și apetitul pentru risc politic”.