China construiește reactoare nucleare într-un ritm fără precedent. În următorii cinci ani, capacitatea sa energetică ar putea depăși-o pe cea a Statelor Unite – prima țară care a produs curent electric din fisiunea atomului.
Beijingul nu mai e doar campionul mondial la panouri solare și mașini electrice. A ajuns și în avangarda energiei nucleare, cu aproape tot atâtea reactoare în construcție cât restul lumii la un loc, arată o analiză The New York Times.
De la licențe americane la modele proprii
Cele mai multe dintre reactoarele Chinei au fost inițial inspirate din tehnologii americane și franceze. Dar spre deosebire de Occident, care se lovește constant de întârzieri și costuri uriașe, China a reușit să construiască rapid și ieftin.
În același timp, Beijingul investește masiv în tehnologii de generație următoare, inclusiv în fuziunea nucleară – visul unei surse de energie curate, nelimitate, dar încă neatinse de nimeni. Obiectivul final: să devină furnizor global de energie nucleară, alături de Statele Unite, Rusia, Franța și Coreea de Sud.
„Se mișcă foarte, foarte repede”, spune Mark Hibbs, expert la Carnegie Endowment for Peace. „Vor să arate lumii că programul lor nuclear este de neoprit”.
Energia, noul front al rivalității SUA–China
În timp ce Statele Unite – mai ales sub administrația Trump – au mizat pe petrol, gaz și cărbune, China s-a concentrat pe viitorul curat: energie solară, eoliană și nucleară.
Interesul global pentru energia atomică a renăscut odată cu presiunea de a reduce emisiile de carbon. Reactoarele nu eliberează gaze cu efect de seră și pot produce electricitate non-stop, spre deosebire de vânt sau soare.
Administrația Trump vrea să cvadrupleze capacitatea nucleară americană până în 2050 și să exporte reactoare de nouă generație. Oficialii se tem că, dacă Beijingul domină piața globală, va câștiga și influență politică, întrucât fiecare centrală nucleară creează o relație de dependență de zeci de ani.
Dar China are un avantaj uriaș: viteza. Construcția unui reactor durează acolo cinci-șase ani – de două ori mai puțin decât în Occident. Costurile s-au înjumătățit în anii 2000 și au rămas stabile. Prin comparație, ultimele două reactoare americane – cele de la Vogtle, Georgia – au fost finalizate abia după 11 ani și 35 de miliarde de dolari.
Secretul chinez: disciplină, uniformitate, finanțare de stat
Succesul Chinei se explică simplu: statul controlează tot lanțul. Trei companii de stat primesc credite garantate de guvern, iar operatorii de rețea sunt obligați să cumpere o parte din energia produsă, la prețuri avantajoase.
China construiește doar câteva tipuri de reactoare, repetând aceleași modele până la perfecțiune. Asta permite un flux constant de ingineri, piese și specialiști. În apropiere de Shanghai, un complex uriaș produce fără întrerupere recipiente pentru reactoare, gata de livrare.
„Este esențial pentru eficiență. Se perfecționează continuu și reduc riscul de erori”, explică Joy Jiang, analistă la Breakthrough Institute.
În Occident, imaginea e opusă: birocrație, standarde care se schimbă constant, costuri impredictibile și o industrie privată care preferă să experimenteze în loc să repete.
Lecția AP1000
Un exemplu grăitor este reactorul american AP1000, considerat vârful tehnologiei occidentale. În SUA, proiectul s-a împotmolit în întârzieri și scandaluri. În China, aceleași dificultăți inițiale au fost transformate în lecții.
Beijingul a suspendat temporar construcțiile, a corectat designul, a construit propriile lanțuri de aprovizionare – și a revenit în forță. Acum ridică nouă unități de tip CAP1000, toate programate să fie gata în maximum cinci ani, la costuri mult mai mici.
Avantajul predictibilității
China are aceleași cerințe stricte de siguranță ca Occidentul, dar procesul de aprobare e mult mai previzibil. În Statele Unite, fiecare reactor trece prin multiple filtre federale și locale care pot întârzia un proiect ani de zile. În China, construcția începe la câteva săptămâni după avizul final.
„China e obișnuită să construiască lucruri uriașe – de la baraje la trenuri de mare viteză – și știe cum să gestioneze proiecte gigantice”, spune David Fishman, consultant în energie la Lantau Group.
Energia atomică, piesă centrală în strategia climatică a Beijingului
Cel mai mare poluator din lume, China are nevoie de energie curată pentru a-și atinge obiectivele climatice. Deși domină energia solară și eoliană, Beijingul continuă să ardă cantități uriașe de cărbune pentru stabilitate în rețea. Mai multă energie nucleară ar însemna mai puțin cărbune.
Există însă și riscuri: un incident grav ar putea declanșa o reacție publică similară cu cea din Japonia după Fukushima. Deocamdată, autoritățile au interzis construcția de reactoare în regiunile interioare din cauza consumului de apă. Dar planul național prevede sute de reactoare până la jumătatea secolului.
America încearcă alt drum
În SUA, energia nucleară are sprijin bipartizan. De la conservatori la ecologiști, tot mai mulți o consideră esențială în tranziția verde. Dar modelul american mizează pe inovație privată, nu pe directive de stat.
Start-up-uri precum Kairos Power, X-Energy și Oklo dezvoltă reactoare mici, modulare, finanțate de giganți ca Google, Amazon și OpenAI – gândite să alimenteze centrele de date pentru inteligență artificială. Primele proiecte apar deja în Wyoming, Texas și Tennessee, dar nimic nu va fi gata înainte de 2030.
Administrația Trump vrea să reducă reglementările și să accelereze certificările, mizând pe competiția capitalistă. „Acolo unde există inovație privată, SUA excelează. E avantajul nostru față de China”, spune secretarul Energiei, Chris Wright.
Dar unii experți avertizează că America riscă să piardă și această cursă, pentru că nu are infrastructura și forța industrială necesară. „Avem prea multe modele, prea mult haos. China are un plan unic și îl execută”, afirmă Philip Andrews-Speed, cercetător la Oxford Institute for Energy Studies.
Rețeta puterii atomice globale
China nu se oprește la granițele proprii. A construit deja șase reactoare în Pakistan și vrea să exporte masiv în Asia, Africa și Orientul Mijlociu.
Totodată, Beijingul a inaugurat primul reactor de „a patra generație” din lume – răcit cu gaz, capabil să producă nu doar electricitate, ci și abur industrial. Lucrează și la reactoare pe toriu și la reciclarea combustibilului uzat, pentru a reduce dependența de uraniu.
Un raport recent avertizează că Republica Populară Chineză este cu 10-15 ani înaintea SUA în capacitatea de a implementa pe scară largă aceste tehnologii. Este, practic, același scenariu ca la panourile solare și baterii: America a inventat, China a industrializat.
„Poate îi vom convinge pe aliați să nu cumpere reactoare chinezești”, spune Paul Saunders, președintele Center for the National Interest. „Dar restul lumii va cumpăra de unde e mai ieftin și mai rapid. Dacă America nu se mișcă, va rămâne în urmă”.