„Soluția nu este să pedepsim animalul”. Moartea unei tinere pe o insulă îi face pe localnici să se teamă de o eutanasiere în masă
Publicat acum 3 ore si 30 minute
Inteligența artificială începe să joace un rol neașteptat în viața persoanelor nevăzătoare: acela de oglindă. Pentru unii, este prima dată când primesc feedback detaliat despre propriul corp, despre față, despre felul în care arată. O ușă care a fost mult timp închisă se deschide, dar odată cu ea apar și întrebări incomode despre imagine de sine, presiune și standarde de frumusețe, scrie BBC.
Autoarea materialului pornește de la faptul că este complet nevăzătoare și așa a fost dintotdeauna. De aproape un an, diminețile ei urmează o rutină clară. Un ritual de îngrijire a pielii, care durează 20 de minute și include cinci produse, urmat de o sesiune foto. Fotografiile ajung într-o aplicație numită Be My Eyes, unde inteligența artificială preia rolul unei oglinzi.
Aplicația, cu „ochii” ei virtuali, îi spune dacă pielea arată așa cum își dorește sau dacă există detalii pe care ar trebui să le schimbe. Este un tip de feedback care, până de curând, pur și simplu nu exista.
„Toată viața, persoanele nevăzătoare s-au confruntat cu ideea că este imposibil să ne vedem pe noi înșine, că suntem frumoși pe interior și că primul lucru pe care îl judecăm la o persoană este vocea, dar știm că nu o vom putea vedea niciodată”, spune Lucy Edwards, creatoare de conținut nevăzătoare, cunoscută pentru pasiunea ei pentru beauty și styling și pentru faptul că îi învață pe alți nevăzători cum să se machieze. „Dintr-odată avem acces la toate aceste informații despre noi, despre lume. Asta ne schimbă viața.”
Prin recunoaștere de imagine și procesare avansată, inteligența artificială le oferă nevăzătorilor acces la informații care le-au lipsit complet până acum. Aplicațiile nu descriu doar ce apare într-o fotografie. Oferă comparații, evaluări și chiar sfaturi. Iar acest lucru începe să schimbe felul în care utilizatorii se percep pe ei înșiși.
Pentru autoare, experiența nu este mereu confortabilă. După ce a trimis o fotografie despre care credea că arată o piele frumoasă, AI-ul i-a răspuns: „Pielea ta este hidratată, dar cu siguranță nu arată ca exemplul aproape perfect de piele reflectorizantă, cu pori inexistenți, ca sticla, din reclamele de beauty”. Nemulțumirea față de propriul aspect a devenit, dintr-odată, foarte reală.
„Am observat că persoanele care caută mai mult feedback despre corpul lor, în toate aspectele, au un nivel mai scăzut de satisfacție față de propria imagine corporală”, explică Helena Lewis-Smith, cercetătoare în psihologia sănătății aplicate, specializată în imagine corporală, la Universitatea din Bristol. „AI-ul deschide această posibilitate și pentru persoanele nevăzătoare”.
Schimbarea este una recentă. Cu mai puțin de doi ani în urmă, ideea unui AI care oferă feedback critic, în timp real, părea desprinsă din science-fiction.
„Când am început, în 2017, puteam oferi doar descrieri de bază, o propoziție scurtă de două-trei cuvinte”, spune Karthik Mahadevan, directorul executiv al Envision, una dintre primele companii care au folosit AI în acest scop.
Inițial, aplicația îi ajuta pe nevăzători să citească texte tipărite prin recunoaștere de caractere. Între timp, tehnologia a ajuns în ochelari inteligenți și într-un asistent care funcționează pe web, telefon și dispozitive purtabile.
„Unii folosesc aplicația pentru lucruri evidente, precum citirea scrisorilor sau cumpărăturile, dar ne-a surprins numărul celor care o folosesc pentru machiaj sau pentru a-și asorta ținutele”, spune Mahadevan. „De multe ori, prima întrebare este: cum arăt?”
Există deja cel puțin patru aplicații care pot evalua, la cererea utilizatorului, cât de bine se încadrează o persoană în standarde clasice de frumusețe, așa cum le interpretează algoritmii. Fac comparații și indică ce ar trebui schimbat.
„Simt că AI-ul se preface că este oglinda mea”, explică Lucy Edwards, în vârstă de 30 de ani. „Am avut vedere timp de 17 ani și, deși puteam cere oamenilor să-mi descrie lucruri, adevărul este că nu am avut o opinie despre fața mea de 12 ani. Dintr-odată fac o fotografie și pot cere AI-ului toate detaliile, un scor de la 1 la 10. Nu este același lucru cu a vedea, dar este cel mai aproape de atât, pentru moment”.
Cercetările despre impactul emoțional al acestor tehnologii sunt încă puține. Specialiștii avertizează însă că AI-ul tinde să reproducă standarde idealizate, occidentale, din cauza datelor pe care a fost antrenat să le folosească.
„Știm că un tânăr poate încărca astăzi o fotografie care i se pare reușită și poate cere AI-ului să schimbe un singur detaliu”, spune Lewis-Smith. „AI-ul poate returna o imagine cu multe modificări, ceea ce sugerează că aspectul actual nu este suficient de bun”.
Pentru o persoană nevăzătoare, aceste descrieri pot avea un impact și mai puternic. Comparația nu mai este doar cu alți oameni, ci cu o versiune „perfectă” definită de un algoritm.
„Unul dintre principalele motive pentru presiunea resimțită în legătură cu propriul corp este comparația constantă cu alții”, explică Lewis-Smith. „Ce este înfricoșător acum este că AI-ul îi compară pe nevăzători și cu ceea ce consideră versiunea lor ideală”.
Autoarea povestește cum, la ora 03:00, a ajuns să discute cu ChatGPT despre forma maxilarului ei și despre standarde de frumusețe. Întrebările pornesc din nesiguranțe reale, dar și din dorința de a înțelege un concept care i-a fost inaccesibil toată viața.
„Dintr-odată, chiar și fără mult context, primeam mesaje despre frumusețe reflectate de media și internet”, notează ea. O expunere care, până acum, nu exista în viața persoanelor nevăzătoare.
„Putem vedea AI-ul ca o oglindă textuală, dar imaginea corporală nu este unidimensională”, spune Meryl Alper, cercetătoare la Universitatea Northeastern din Boston. „Este influențată de context, de comparații și de ce putem face cu propriul corp. AI-ul nu ia în calcul aceste lucruri”.
Există și problema erorilor. AI-ul poate „halucina”, poate inventa detalii sau le poate descrie greșit.
„La început, descrierile erau bune, dar am observat inexactități și informații inventate”, spune Mahadevan. „Lucrurile se îmbunătățesc, dar AI-ul nu are întotdeauna dreptate”.
Joaquín Valentinuzzi, un tânăr nevăzător de 20 de ani, spune că AI-ul i-a schimbat uneori culoarea părului sau expresia feței atunci când a ales fotografii pentru un profil de dating. „Uneori spunea că am o expresie neutră, când de fapt zâmbeam. Asta te poate face nesigur”.
Unele aplicații folosesc agenți umani care pot verifica descrierile, dar, de cele mai multe ori, „oglinda” rămâne una exclusiv algoritmică.
Pentru mulți, experiența este simultan utilă și derutantă.
„Dintr-odată, AI-ul poate descrie orice fotografie și îmi poate spune cum arătam lângă soțul meu în ziua nunții”, spune Lucy Edwards. „Vom lua asta ca pe un lucru pozitiv. Sunt lucruri pe care credeam că le-am pierdut și pe care tehnologia ni le oferă din nou”.