Descoperire arheologică remarcabilă: Lasere LiDAR au găsit dovezile unei rețele megalitice, ascunsă sub un munte împădurit în Indonezia

Un nou val de cercetări arheologice de pe Muntele Tangkil schimbă modul în care mediul academic înțelege vechile peisaje din Java de Vest. Investigațiile recente realizate de Agenția Națională pentru Cercetare și Inovație (BRIN), cu sprijinul Muzeului Prabu Siliwangi și al cercetătorilor locali, sugerează că muntele împădurit ar putea găzdui unul dintre cele mai importante situri megalitice din regiune, potrivit Arkeonews.

Descoperirea a început la începutul acestui an, când cercetătorul Zubair Mas’ud a identificat un fragment de sculptură în piatră într-o zonă izolată de pe versanții dens vegetați ai Muntelui Tangkil. Analiza preliminară a arătat că compoziția litică a artefactului seamănă puternic cu obiectele megalitice aflate în Muzeul Prabu Siliwangi.

„Este o descoperire foarte promițătoare”

Potrivit avocatului patrimoniului cultural KH Fajar Laksana, care a prezentat descoperirile în cadrul unui seminar de arheologie în iulie, asemănările indică probabil o origine comună. „Compoziția și caracteristicile arată o conexiune puternică. Este o descoperire foarte promițătoare”, a declarat acesta.

Deși Muntele Tangkil nu a fost încă desemnat ca sit cultural oficial, descoperiri disparate din locații din apropiere — inclusiv un menhir în satul Tugu și fragmente de piatră similare pe Muntele Karang — au întărit ipoteza că zona a făcut parte dintr-o rețea megalitică mai vastă în Java de Vest.

Tehnologia LiDAR oferă dovezi revoluționare

Între 16 și 20 septembrie 2025, BRIN a utilizat tehnologia LiDAR (Light Detection and Ranging) pe anumite zone ale Muntelui Tangkil, marcând cel mai avansat studiu realizat până acum asupra sitului. Metoda bazată pe laser, capabilă să pătrundă prin coronamentul forestier dens, a dezvăluit aranjamente de pietre până acum ascunse și anomalii de suprafață.

M. Irfan Machmud, directorul Centrului de Cercetare Arheologică Preistorică și Istorică din cadrul BRIN, a declarat că noile formațiuni detectate sugerează cu tărie un design uman deliberat. „Am identificat structuri din piatră concentrate în zone înălțate, ceea ce indică faptul că zona nu a fost folosită la întâmplare, ci a urmat tipare de mediu adecvate activităților umane antice”, a explicat el.

Datele LiDAR indică patru clustere principale de terase:

• Prima terasă: fragmente de piatră, menhire, o posibilă statuie și resturi ale unei poteci pavate.
• A doua terasă: aranjamente de pietre structurate, asemănătoare cu dispunerile tradiționale „dakon”.
• A treia terasă: pietre ridicate sub formă de movile, posibile structuri rituale și pietre verticale de marcare.
• A patra terasă: formațiuni alungite din piatră și alte pietre ridicate.

Cercetătorii au detectat și anomalii considerate a fi rămășițe ale unor vechi cărări și platforme terasate, indicând o modificare sofisticată a terenului.

Descoperirile ceramice dezvăluie legături comerciale de lungă durată

Pe lângă structurile din piatră, studiile de teren anterioare ale BRIN au scos la iveală sute de fragmente ceramice datând din secolele X–XX. Experții în ceramică din echipă notează că piesele reflectă secole de interacțiune între arhipelagul indonezian și comercianții maritimi chinezi. Aceasta sugerează, spun ei, că împrejurimile Muntelui Tangkil ar fi putut fi legate de rute comerciale regionale, extinzând semnificația sitului dincolo de funcțiile rituale sau ceremoniale.

„Aceste ceramică oferă dovezi ale unei interacțiuni economice extinse”, a spus un cercetător. „Nu este important doar pentru arheologie, ci și pentru înțelegerea istoriei comerțului regional.”

Provocări într-o zonă protejată

Deși descoperirile sunt convingătoare, cercetările viitoare se confruntă cu limite de mediu și reglementare. Muntele Tangkil se află în cadrul rezervației naturale protejate Sukawayana, unde săpăturile sunt restricționate, iar deteriorarea vegetației este interzisă. Chiar și tăierea ramurilor necesită permisiuni speciale.

„Provocarea este că nu putem încă săpă adânc în zonele-cheie”, a spus Irfan. „Deocamdată, suntem limitați la analiza de suprafață și la studii aeriene. Avem nevoie de mai multă coordonare cu autoritățile silvice înainte de a avansa.”

În ciuda acestor limite, Irfan crede că situl are un potențial de cercetare excepțional: „Zona de conservare înseamnă că datele au rămas în mare parte neperturbate. Pentru integritatea arheologică, aceasta este o condiție ideală.”

Interes academic și importanță culturală în creștere

Interesul pentru Muntele Tangkil crește și în rândul savanților. Prof. Ali Akbar de la Universitatea Indoneziei — cunoscut pentru implicarea sa la celebrul sit Gunung Padang — a declarat că muntele ar putea fi legat de alte centre megalitice din Java de Vest. Astfel de conexiuni ar putea face din Muntele Tangkil o piesă esențială în înțelegerea rețelelor culturale preistorice din regiune.

Muntele Tangkil rămâne, de asemenea, important pentru comunitățile locale care continuă ritualurile ancestrale în mai multe puncte din zonă. Cercetătorii susțin că aceste tradiții vii întăresc argumentele pentru recunoașterea oficială.

Cereri pentru acordarea statutului de patrimoniu cultural

Având în vedere dovezile din ce în ce mai numeroase, cercetătorii de la BRIN și liderii culturali au încurajat oficial atât guvernul regional, cât și pe cel național să desemneze Muntele Tangkil ca sit de patrimoniu cultural.

„Ceea ce a început ca un efort rutier de verificare muzeală s-a transformat în indicii puternice ale unui sit arheologic major,” a declarat KH Fajar. „Îndemnăm guvernul să protejeze Muntele Tangkil ca patrimoniu cultural.”

BRIN se pregătește pentru o nouă fază de cercetare la începutul lunii septembrie, care va include cartografiere cu drone și scanări LiDAR extinse pentru a rafina interpretările structurale și a identifica posibile elemente îngropate.

Dacă situl va fi validat și protejat, Muntele Tangkil ar putea deveni una dintre cele mai importante zone megalitice nou identificate din Indonezia — oferind perspective asupra ingineriei antice, comerțului și practicilor culturale ascunse timp de secole sub pădurea densă din Sukabumi.