Giganții industriei europene, precum companiile norvegiene Mowi și Lerøy, au început să includă proteinele de pui în hrana peștilor. Motivul este de natură economică și are legătură cu un fenomenul El Niño.
Fenomenul El Niño care a ținut frecvent prima pagină a știrilor în ultimele luni a dus la încălzirea apelor Oceanului Pacific şi astfel au fost decimate bancurile de anșoa și sardine din largul coastelor Americii de Sud. Acești pești mici și grași constituie sursa făinii și a uleiului de pește care, în mod tradițional, au stat la baza hranei pentru somon, iar prețul acestora a explodat. Conform unui studiu privind profitabilitatea, realizat de Direcția Norvegiană pentru Pescuit, profiturile producătorilor norvegieni de somon de Atlantic au scăzut cu 46,1% în 2025 față de anul precedent, relatează Corriere della Sera.
Astfel, pentru crescătorii de pește, cele mai simple alternative sunt proteinele de origine terestră, carnea de pui fiind opțiunea cea mai economică și practică. Fiecare țară, inclusiv Norvegia, dispune de numeroase ferme avicole. Unii susțin chiar că această abordare favorizează circularitatea, întrucât valorifică materiale care, anterior, erau considerate nereciclabile. Nu este vorba despre carne, ci despre subproduse, un termen care desemnează, de fapt, deșeurile provenite din industria avicolă, care sunt prelucrate sub formă de făină și ulei. Scăderea marjelor de profit determină căutarea unor modalități de reducere a costurilor.
Derogarea
Această practică este legală şi se bazează pe o derogare parțială introdusă în 2013 de la interdicția europeană privind hrănirea animalelor de fermă destinate consumului uman cu „proteine animale prelucrate”, o interdicție instituită în timpul crizei „bolii vacii nebune”. Rațiunea din spatele acestei restricții pare, în prezent, să-și fi pierdut fundamentul, pentru că institute independente, mandatate de UE să efectueze cercetări privind siguranța, au emis un aviz favorabil.
Problematica somonului
Institutul norvegian de cercetare alimentară Nofima și Universitatea Norvegiană de Științe ale Vieții au desfășurat un studiu de teren cu o durată de 11 luni, care a implicat 435.000 de somoni crescuți în cuști marine. Aceștia au testat o hrană ce conținea diverse procente de făină și ulei de pui. La niveluri moderate de includere, de până la 10% din rație, nu există nicio diferență sesizabilă față de o dietă tradițională, nici în ceea ce privește sănătatea peștilor, nici calitatea cărnii acestora. Dincolo de acest prag, însă, somonii devin excesiv de grași și dezvoltă probleme metabolice.
Somonii proveniți din Chile și America de Nord, care sunt exportați frecvent în Europa, sunt deja hrăniți cu o dietă bazată pe subproduse de pui, alături de făină de pește și proteine de origine vegetală. Schimbarea sursei de proteine nu elimină, totuși, necesitatea de a asigura peștilor acizi grași esențiali. Grăsimea de pasăre nu conține acizi grași omega-3 cu lanț lung, care susțin sănătatea peștilor și conferă somonului valoare pentru cei care îl consumă. Prin urmare, acești acizi trebuie supliniți prin utilizarea uleiului de alge, a uleiului de in sau a uleiului de camelina, o cultură agricolă bogată în acid alfa-linolenic.
Lipsa de anșoa
Fenomenul El Niño a revenit în atenția publică, fiind considerat responsabil pentru o lungă serie de anomalii meteorologice și, uneori, pentru dezastre naturale de proporții. Este un fenomen climatic periodic ce provoacă o încălzire anormală a apelor de suprafață din Oceanul Pacific. Acesta a devenit cunoscut, în special, pentru rolul său manifestat în mai multe rânduri începând cu anul 1997 în tragicul proces de albire a recifelor de corali din oceanele Pacific și Indian. În mod obișnuit, alizeele împing apele de suprafață ale Pacificului, permițând curenților de adâncime, reci și bogați în nutrienți, să ajungă la suprafață. În timpul unui fenomen El Niño, aceste alizee slăbesc și deplasează o cantitate mai mică de apă, determinând stagnarea apelor calde în largul coastelor statelor Peru și Ecuador.
Temperaturile ridicate decimează o parte din fauna marină, în special anșoa și sardinele locale. Rezultatul este o prăbușire a stocurilor globale ale acestor pești pelagici de talie mică, pe care flotele de pescuit sud-americane și chineze i-au capturat, istoric vorbind, în cantități uriașe, până la 8 milioane de tone, pentru a produce făină și ulei de pește destinate hranei animalelor. Acesta este motivul pentru care, în prezent, există o penurie de făină de pește.
Încrederea consumatorilor
Somonul, fie că provine din mediul sălbatic, fie din alte surse, este, în prezent, una dintre cele mai căutate surse de proteine. Pe lângă gustul său apreciat, acesta este bogat în acizi grași omega-3, acele grăsimi „bune” care aduc beneficii organismului. Controversele legate de piscicultura intensivă nu au încetat niciodată, în condiţiile în care densitatea extrem de mare a peștilor în cuști favorizează răspândirea unor paraziți letali și provoacă o poluare nesustenabilă a apelor din fiorduri.
În prezent, acestor critici li se adaugă îngrijorări privind hrana peștilor. Mulți consumatori consideră nenaturală și, prin urmare, nesănătoasă practica de a include carne de pui în dieta somonilor. Pentru crescătorii de pește, aceasta este, pur și simplu, o alegere pragmatică.
Totuși, istoria abundă în exemple de produse care au dispărut brusc de pe rafturile magazinelor imediat ce consumatorii și-au pierdut încrederea. Cel mai cunoscut caz este scandalul european din 2013, când s-a descoperit carne de cal amestecată cu carne tocată de vită în sute de produse alimentare congelate.