La jumătate de secol după ce aproximativ două tone de raci roșii americani au fost introduși într-o zonă umedă din sudul Spaniei, specialiștii spun că specia invazivă nu mai poate fi eliminată. Crustaceul a modificat profund ecosistemele din bazinul fluviului Guadalquivir, dar, în același timp, a devenit sursa de venit pentru sute de familii, potrivit as.com.
Totul a început în primăvara anului 1974, când aristocratul și crescătorul de vite Andrés Bores Saavedra a importat legal aproximativ 2.000 de kilograme de Procambarus clarkii, cunoscut sub numele de racul roșu de mlaștină, din statul american Louisiana.
Scopul era dezvoltarea unei activități de acvacultură și introducerea unei noi specialități culinare care să stimuleze economia locală.
Racii au scăpat din ferme și s-au răspândit rapid
Primele exemplare au fost crescute în bazine piscicole din apropierea localității La Puebla del Río. Însă specia s-a dovedit extrem de adaptabilă.
Racul roșu poate merge pe uscat, sapă galerii de peste un metru adâncime și rezistă atât la perioade lungi de secetă, cât și în ape foarte sărace în oxigen.
În scurt timp, exemplarele au ieșit din zonele de creștere, iar inundațiile sezoniere din bazinul Guadalquivir au favorizat răspândirea lor prin canale de irigații, orezării și zonele umede din Parcul Național Doñana.
În lipsa unor prădători naturali care să le limiteze dezvoltarea și datorită capacității ridicate de reproducere (femelele pot depune până la 500 de ouă odată) specia s-a extins rapid în sudul Spaniei.
Ecosistemul a fost profund afectat
Potrivit cercetătorilor, consecințele asupra mediului au fost majore.
Racul roșu american a introdus agentul patogen responsabil de „ciuma racilor”, o boală la care specia invazivă este rezistentă, dar care a dus, în doar câțiva ani, la dispariția aproape completă a racului autohton cu gheare albe din bazinul Guadalquivir.
În același timp, fiind un omnivor foarte agresiv, a distrus vegetația subacvatică din lacuri și bălți, afectând hrana și adăpostul multor specii de pești și nevertebrate.
Galeriile săpate de raci au slăbit digurile care protejează culturile de orez și au provocat pierderi constante de apă în sistemele de irigații.
Totuși, invazia a modificat și lanțul trofic. Păsări precum stârcul cenușiu, lopătarul eurasiatic și acvila imperială iberică au început să se hrănească frecvent cu racii, care au devenit o sursă importantă de hrană, mai ales în perioadele de secetă.
O specie invazivă care a devenit baza economiei locale
Spre deosebire de alte specii invazive, racul roșu american a ajuns să susțină economia unor comunități.
Localitatea Isla Mayor, din provincia Sevilla, s-a transformat în principalul centru european pentru capturarea și procesarea acestei specii.
Începând cu anii 1980, s-a dezvoltat o industrie care exportă anual mii de tone de raci către țări precum Suedia, Finlanda și Statele Unite.
Pentru sute de familii din zonă, această specie reprezintă principala sursă de venit.
În 2016, Curtea Supremă a Spaniei a inclus racul roșu american în Catalogul speciilor alogene invazive, ceea ce a dus la interzicerea comercializării și deținerii exemplarelor vii.
În urma protestelor și a temerilor privind impactul economic asupra comunităților din zona mlăștinoasă, legislația a fost modificată, iar capturarea și procesarea speciei au rămas permise, în condiții stricte de igienă și control.
Specialiștii: eliminarea speciei nu mai este posibilă
La 50 de ani de la introducerea racului roșu american în bazinul Guadalquivir, cercetătorii spun că eradicarea acestuia este imposibilă din punct de vedere tehnic.
În prezent, Parcul Național Doñana și zonele umede din jur coexistă cu specia invazivă, într-un echilibru fragil între efectele negative asupra mediului și beneficiile economice pe care aceasta le aduce comunităților locale.
Potrivit specialiștilor, cazul a devenit unul dintre cele mai cunoscute exemple ale consecințelor pe termen lung pe care le poate avea introducerea unei specii străine într-un ecosistem natural.