O echipă de cercetători de la Universitatea din Glasgow, în Scoția a reușit să recupereze 42 de pagini pierdute anterior din Noul Testament.
Între secolele al X-lea și al XIII-lea, călugării de la Mănăstirea Marea Lavră de pe Muntele Athos, Grecia, nu se ştie din ce motiv, au desfăcut un manuscris antic din secolul al VI-lea și i-au refolosit paginile ca material pentru a lega și pentru pagini de gardă. De-a lungul timpului, Codex H părea dispărut pentru totdeauna. Aceste volume noi s-au răspândit în toată Europa și numai datorită ingeniozității unui călugăr francez din secolul al XVIII-lea, care a reușit să localizeze paginile pierdute în bibliotecile din Italia, Grecia, Rusia, Ucraina și Franța, cercetătorii de astăzi au reușit să le găsească, relatează Il Messaggero.
Deși conținutul general al Codexului H, care conține o copie a Epistolelor Sfântului Pavel, era cunoscut în general, structura și formularea precisă păreau irecuperabile. Dar o echipă de cercetători de la Universitatea din Glasgow a reușit acum să recupereze 42 de pagini pierdute anterior din acest important manuscris al Noului Testament.
După cum relatează Artnet, instrumentul care a făcut brusc vizibile aceste scrieri grecești vechi de 1.500 de ani este imagistica multispectrală, care le-a permis cercetătorilor să identifice urme de cerneală practic invizibile cu ochiul liber. Descoperirea a venit atunci când echipa, condusă de profesorul de teologie și critică biblică Garrick Allen, și-a dat seama că peste manuscris se scrisese cu cerneală la un moment dat. Asta însemna că substanțele chimice din cerneala reaplicată se transferaseră pe paginile adiacente. Acestea lăsaseră ceea ce cercetătorii au numit „amprente fantomă”, creând o imagine în oglindă a textului original.
„În colaborare cu Biblioteca Electronică de Manuscrise Timpurii (EMEL), cercetătorii au folosit imagistica multispectrală pentru a procesa imagini ale paginilor existente pentru a recupera textul «fantomă» care nu mai există fizic, extragând efectiv mai multe pagini de informații din fiecare pagină fizică individuală”, au scris cercetătorii într-un comunicat.
„Pentru a asigura acuratețea istorică, echipa a colaborat, de asemenea, cu experți de la Paris pentru a efectua datarea cu radiocarbon, confirmând originea pergamentului din secolul al VI-lea.” Deși textul Scrisorilor Sfântului Pavel este deja cunoscut, versiunea revelată prin imagistică multispectrală este organizată diferit față de versiunile moderne. Aceasta prezintă prima utilizare cunoscută a aparatului euthalian, un sistem complex de prologuri, liste de capitole și marcaje de citare care permitea cititorului să se orienteze înainte de apariția numerelor de pagină sau a indexurilor.
În plus, includerea corecțiilor și adnotărilor demonstrează modul în care călugării Mănăstirii Marea Lavră au interacționat cu manuscrisele, modificându-le în timp, în loc să le copieze pur și simplu. Deși astăzi se mai pot recupera doar fragmente din Codex H, cercetătorii cred că manuscrisul original ar fi putut conține cândva sute de pagini, multe dintre ele fiind reutilizate și adaptate pe măsură ce se deteriorau.
Deși colecționarii europeni din secolul al XIX-lea numeau această practică ca fiind barbară, ea a dus, în mod accidental, la supraviețuirea unor texte precum Codex H. „Codexul H este o mărturie vitală pentru înțelegerea noastră a Scripturilor creștine”, a spus profesorul Garrick Allen într-un comunicat. „Faptul că am descoperit noi dovezi, ca să nu mai vorbim de această cantitate, despre aspectul său original este absolut epocal.”