INTERVIU. Jaqueline Cristian, în premieră în top 50 WTA: „Este cel mai bun an al meu. Nu vreau să mai pun limite”

Jucătoarea de tenis Jaqueline Cristian a acordat un interviu în exclusivitate pentru Antena 3 CNN în care a vorbit despre carieră și viață personală.

VIOLETA MOROIANU: Invitată specială astăzi, Jaqueline Cristian, jucătoarea din România cu cea mai bună clasare în ierarhia WTA. Jaqueline, bine ai venit la Antena 3 CNN!

JAQUELINE CRISTIAN: Bine v-am găsit, mulțumesc!

VIOLETA MOROIANU: Până acum, din ce am văzut eu, un an foarte bun. Turul 3 la Australian Open, turul 3 la Indian Wells și să nu uităm, turul 3 la Roland Garros.

 JAQUELINE CRISTIAN: Da, este până acum cel mai bun an al meu. Am început puternic. Turneul din Australia chiar a mers foarte bine și de atunci, sincer doar, am încercat să continui pe trendul ascendent pe care l-am prins acolo.Și mă bucur, mă bucur că suntem aici și vorbim despre asta, pentru că au fost niște rezultate foarte frumoase până acum.

VIOLETA MOROIANU: Niște rezultate ca urmare a muncii tale, să nu uităm că sunt eforturi incredibile, nu?

JAQUELINE CRISTIAN: Foarte mari, foarte mari. Jucăm de la... M-am apucat de tenis la 4 ani. Pentru mine nu este un efort, n-a fost un efort, a fost și fac ceea ce mi-am dorit să fac și îmi doresc să fac. Dar, bineînțeles, vine cu sacrificii mari pe care le fac cu tot dragul, mai ales în momentele în care ai succes și vezi că toate merită.

 VIOLETA MOROIANU: Ai început, așa cum spuneai, tenisul la vârsta de 4 ani, ghidată de tatăl tău.

JAQUELINE CRISTIAN: El a fost cel care a avut prima idee despre tenis Se uita la foarte multe meciuri și avea un prieten de familie care ulterior mi-a devenit antrenor pentru 15 ani de zile de la 4 ani la 9 ani. Așa că a fost din întâmplare, dintr-o joacă, practic am început dintr-o joacă.

 VIOLETA MOROIANU: Și iată lucrurile care încep dintr-o joacă, se termină până la urmă...

JAQUELINE CRISTIAN:  Dacă te ții de ele și faci tot ce trebuie, da.

VIOLETA MOROIANU: Sunt cu final fericit.

Exact.

VIOLETA MOROIANU: Tot anul acesta, titlul la Puerta Vallarta în Mexic și finală la Rabat.

JAQUELINE CRISTIAN:  Da, a fost primul meu titlu WTA. Dacă este WTA 125, este văzut ca și un challenger WTA, dar a fost un nivel foarte bun și mă bucur să-mi trec titlul ăsta în Palmares. După aia a venit și finala de la Rabat, de care sunt foarte mândră și foarte fericită, pentru că a venit fix înainte de Roland Garros, unde eu mi-am dorit tot timpul să ajung într-o formă bună și așa am și ajuns. Așa că au mers bine lucrurile, s-au legat.

VIOLETA MOROIANU: Au mers mână în mână.

JAQUELINE CRISTIAN: S-au legat.

VIOLETA MOROIANU: Ce înseamnă pentru tine acest titlu? Îți dă mai multă încredere?

JAQUELINE CRISTIAN: Sincer, îmi dă o bucurie și o ușurare. Îmi arată că sunt pe drumul bun și că fac lucrurile bine. De anul trecut, din pre-season-ul, din... da, se numește pre-season, este perioada de pregătire a noului sezon. Am simțit că lucrăm mai bine și am făcut niște ajustări ale echipei. Mi-am luat un antrenor de pregătire fizică cu care simt că lucrez bine. Antrenor de pregătire fizică cu care simt că lucrez bine, antrenorul la fel într-o conexiune foarte bună cu el, deci lucrurile au început să se lege, au fost patru săptămâni de muncă foarte bună, în direcția bună și am simțit că poate să facă diferența în sezonul nou. Așa că acum având rezultatele astea doar mă bucur și doar îmi dă și mai multă încredere să continui pe tonul ăsta și pe munca pe care am început să o facem, pentru că e clar că dă rezultate.

VIOLETA MOROIANU:  Vorbeai despre echipa ta. Am văzut acum este un trend să schimbi antrenorul cât mai des. Tu ești împotriva trendului.

 JAQUELINE CRISTIAN: Mie nu-mi place. Mi se pare că ai nevoie de stabilitate. De fapt, sunt sigură că ai nevoie de stabilitate și dacă te uiți la toate jucătoarele și toți jucătorii mari, au aceeași echipă de foarte mulți ani, este o rutină zilnică, este o relație mai mult decât antrenor - jucător deoarece ești 24 din 24 împreună, călătorești împreună, nu e ca și cum spui, ok, mă duc la birou de la 9 la 5 și după aia ne vedem mâine. Deci chestia asta pe mine mă ajută și am nevoie să am încredere totală în antrenor și în echipă și să se lege conexiunea asta și chimia dintre noi să fie bună ca să pot să funcționez și să dau tot ce am mai bun. Așa că de-aia nu mi-a plăcut și nu-mi place să schimb antrenorii. Sunt foarte fericită cu echipa pe care o am acum și ăsta este un plus la tot ce fac în fiecare zi.

 VIOLETA MOROIANU: Și iată rezultatele vorbesc de la sine până la urmă. Pentru prima dată vei intra, nu, în câteva zile...

 JAQUELINE CRISTIAN: În top 50. Da, după turneul de la Roland Garros a fost un obiectiv pe care mi l-am propus de 3 ani de când mi s-a întâmplat operația, dinainte să mi se întâmple operația la genunchi. Mă bucur foarte mult că l-am atins acum, dar în ultimul timp chiar mi-am schimbat un pic mindset-ul pe partea asta și am spus că nu mai vreau să mai pun limite, nu vreau să mă gândesc la clasament, nu vreau să mă gândesc decât la a face lucrurile mai bine de la zi la zi, de a deveni o variantă cât mai bună și știu că atunci când eu lucrez cu mine și lucrurile din jur se așază. Dar sunt foarte fericită că ating și pasul ăsta și îl depășesc oarecum.

VIOLETA MOROIANU: Ultimul meci care a făcut așa valuri este cel cu Iga Swiatek de la Roland Garros. Ce a însemnat pentru tine această partidă intensă?

JAQUELINE CRISTIAN: Foarte intensă. Am intrat cu emoții și primele trei game-uri mi-a fost foarte greu să mă regăsesc pe teren și în ritmul meciului să pot să intru 100% în meci, dar după aia am reușit să trec de pragul ăla și să nu mă mai uit dincolo de fileu și să intru în atmosfera meciului. M-au ajutat foarte mult și fanii pentru că a fost tribuna plină la Roland Garros pe terenul Suzanne Lenglen, unul dintre cele mai frumoase terenuri din lume. A fost o atmosferă incredibilă și chiar m-a ajutat mult să-mi ridic nivelul și să pot să joc un tenis de calitate, un tenis bun unde să pot să o împing pe poate cea mai bună zguristă din WTA și mi-a arătat în continuare că fac lucrurile bine și sunt pe drumul bun și chiar îmi dă foarte multă încredere meciul.

VIOLETA MOROIANU: Până la urmă să nu uităm, Iga Swiatek, cvadruplă campioană la Roland Garros și totuși ai ținut-o acolo.

 JAQUELINE CRISTIAN: Am ținut-o acolo, am fost de la egal la egal cu ea, sincer. Îmi pare rău că am avut multe șanse în setul 2 să împing meciul într-un set decisiv, dar așa a fost să fie. Am învățat foarte multe din meciul ăla și consider că este o lecție foarte importantă pentru următoarele turnee, așa că mergem înainte.

 VIOLETA MOROIANU:  Care sunt meciurile din care înveți cel mai mult? În general, nu neapărat, din această partidă.

JAQUELINE CRISTIAN:  În general, din cele care pierd. Atunci le iau, le analizez, mă uit la detalii, ce îmi rămâne mie în cap din momentul respectiv când poate am avut șanse, n-am putut să le fructific și să fac pasul. Revin la acele momente cu echipa, le analizăm și încercăm tot timpul să facem mai bine. Pentru că atunci când câștigi un meci și ai euforia aia și adrenalina de victorie și tot și uiți anumite momente importante din timpul meciului, dar atunci când pierzi sunt un pic mai dureroase, vrei să te îmbunătățești și să faci mai bine. Așa că atunci din cele în care pierd învăț mai multe.

 VIOLETA MOROIANU: Așa este. Primul obiectiv a fost îndeplinit, top 50,  dar suntem la jumătatea sezonului, nu? Ce ne mai propunem?

JAQUELINE CRISTIAN: Ne propunem să urcăm cât mai mult, să trecem cât mai multe bariere și să îmbunătățim în primul rând de la antrenament. Mie mi se pare că munca adevărată stă în antrenamente. Meciul este o consecință a antrenamentelor pe care le faci și a pregătirii totale pe care o ai, de la rutina zilnică până la orice faci. Așa că îmi doresc doar să rămân sănătoasă, pentru că ăsta este cel mai important lucru și așa că îmi doresc doar să rămân sănătoasă, pentru că ăsta este cel mai important lucru. Și așa sunt sigură că pot să evoluez cât mai mult și să ajung cât de sus se poate.

VIOLETA MOROIANU: Sunt și momente grele în viața unui jucător de tenis.Tu te-ai operat la genunchi în urmă cu 3 ani și încă te resimți, nu după această operație?

JAQUELINE CRISTIAN: Da, normal. A fost o operație foarte mare. Au fost ligamentele înclușate și meniscul, și intern și extern. Deci a fost destul de greu și acum am de făcut tot felul de proceduri, infiltrații o  dată la trei luni trebuie să fac aceste infiltrații în genunchi, atât în cel operat cât și în celălalt, pentru că este o sensibilitate de-a mea de care trebuie să am grijă și să o protejez, pentru că automat atunci când joci multe meciuri, clar corpul lucrează și el la o intensitate maximă și ai nevoie și de puțină prevenție, să zicem.

  VIOLETA MOROIANU: Ești cunoscută sau ai fost cunoscută, da, putem să spunem, ca Draculina, tenistului românesc, e corect?

JAQUELINE CRISTIAN:  Da, de la acea intrare superbă pe care am avut-o cu pelerina lui Dracula la Transylvania Open în 2021, am încercat să fac ceva diferit, a fost ideea antrenorului. Mă bucur foarte mult că a fost atât de virală și toată lumea vorbește despre asta și sunt recunoscută ca și Draculina mai ales în România e special să vii cu ceva de genul ăsta, așa că da...doar că Draculina între timp a crescut.

 VIOLETA MOROIANU: A crescut, asta voiam să spun.

 JAQUELINE CRISTIAN: A crescut, pelerina n-a mai apărut, dar e cu mine peste tot.

 VIOLETA MOROIANU: O ai acolo, să înțeleg.

JAQUELINE CRISTIAN: E acolo, are locul ei.

VIOLETA MOROIANU: Jaqueline Cristian, un nume interesant, dar și un nume pe care mulți nu reușesc să-l pronunțe corect, nu? Așa îmi spuneai.

JAQUELINE CRISTIAN: Da, mi s-a întâmplat să-mi strice numele de câteva ori. Să mă strige diferit, să mi-l scrie diferit.

 VIOLETA MOROIANU: Dă-ne câteva exemple, să vedem.

JAQUELINE CRISTIAN: Păi mi s-a întâmplat Jaqulina, mi s-a întâmplat Jaquelin, Jaqalin mi s-a întâmplat, deci...

VIOLETA MOROIANU: Tu le-ai spus că numele nu ți-l schimbi

JAQUELINE CRISTIAN: Dar tot timpul i-am corectat, tot timpul.

VIOLETA MOROIANU: Numele nu ți-l schimbi, adică trebuie să învețe să pronunțe corect.

 JAQUELINE CRISTIAN: Exact, exact. Și de multe ori mi se întâmplă să-mi pună C-ul în nume, înainte de Q, dar el nu e acolo. Nu ar trebui să fie acolo.

VIOLETA MOROIANU: Mai ai și alt prenume, în afară de Jaqueline?

JAQUELINE CRISTIAN: Mă mai cheamă și Adina. Adina, da. Mă cheamă Jaqueline Adina Cristian.

 VIOLETA MOROIANU: Îți spune cineva Adina?

JAQUELINE CRISTIAN: Nu, nimeni. Și mai bine. Pentru că mi s-a întâmplat o singură dată, acum câțiva ani, la școală și nu am răspuns. N-am știut că mă strigă pe mine.

VIOLETA MOROIANU: N-ai știut că e vorba despre tine.

JAQUELINE CRISTIAN: Exact.

VIOLETA MOROIANU: Mama cum te alintă?

 JAQUELINE CRISTIAN: Mama mă alintă Jackie, Jack, Jackă, depinde, jachetă. Mi s-a întâmplat și chestia asta, dar mama e mama.

VIOLETA MOROIANU:  Mama e mama, normal. Putem să îi iertăm orice.

JAQUELINE CRISTIAN: Exact.

VIOLETA MOROIANU: Familia este alături de tine la meciurile de tenis, adică fizic?

 JAQUELINE CRISTIAN: Încerc tot timpul să o iau pe mama cât pot de mult și tata a mai fost la anumite turnee, dar unul dintre părinți trebuie să stea acasă, așa că mai ales în turneile din Europa, pe aici, aproape de noi, încerc să o iau pe mama cât mai mult, pentru că mă ajută, e un plus emoțional pe care îl am tot timpul când ea este acolo.

 VIOLETA MOROIANU: Este prietena cea mai bună, mama?

 JAQUELINE CRISTIAN: Da. Avem o relație foarte specială, mult mai mult decât mamă-fiică, e cea mai bună prietenă, exact.

VIOLETA MOROIANU: După un meci greu, te sfătuiești cu dânsa?

JAQUELINE CRISTIAN: Da, este... Bine, nici ea, sincer, săraca după multe meciuri grele, unde mă vede nervoasă, supărată și așa, nu vine să-mi zică prea multe, doar îmi spune, mamă, eu sunt aici, dacă ai nevoie de orice, eu te sprijin indiferent.

 VIOLETA MOROIANU: O să fie bine.

JAQUELINE CRISTIAN:  Exact. Tot timpul îmi spune, mergi și ai încredere în continuare și o să fie bine.

 VIOLETA MOROIANU: Jaqueline, echipa, așa cum spuneai, este foarte importantă. Vorbeam despre antrenorii care sunt schimbați des. Ce părerea ei despre asta? Este bine sau nu pentru un jucător?

JAQUELINE CRISTIAN: Mie mi se pare mult mai bine pentru un jucător să aibă stabilitate. Și stabilitatea o creezi în timp, încrederea o creezi în timp, normal, ca în orice relație. Deci nu sunt de părere cu schimbatul antrenorului. Tot timpul noi ca jucători, într-adevăr, avem nevoie de ceva nou, de o informație nouă, de un plus.Dar asta aici mi se pare că e un pic treaba antrenorului, să știe să vină tot timpul cu ceva în plus, să-ți analizeze bine jocul, tot timpul să știe ce să zică, să observe unde ai, cât de mult de îmbunătățit și să știe să lucreze pe chestia asta, să fie atent la detalii. De fapt, asta face diferența. Și după aceea este comunicarea care este cea mai importantă. Dacă nu ai chimie cu antrenorul respectiv, poți să încerci orice, dar ca în orice altceva și chimia asta se poate construi și comunicarea și încrederea și absolut tot, dar ai nevoie de timp și dacă nu ai timp, n-ai cum să ai stabilitate și toate se leagă. E un lanț, practic. Deci, mie îmi place să am echipa mea și să pot să am încredere oricând, 100%. Pentru că atunci când las oamenii să intre în viața mea și vreau să construiesc ceva, sunt 100% full in și all in și ai nevoie de timp pentru asta.

 VIOLETA MOROIANU: Vorbeai de încredere. Există prietenii, de exemplu, în tenis? Se tot vorbește despre asta, este un subiect tabu așa.

JAQUELINE CRISTIAN: E greu, e foarte greu, pentru că până la urmă este o competiție. Fiecare vrea să fie mai bună decât cealaltă și pot exista, bineînțeles, pot exista prietenii, dar atâta timp cât știi după aia că intri pe teren și pe teren nu mai contează că ești prietena mea sau nu, poate să fie un pic ciudat, să zicem. Dar în afara terenului, da, clar, putem să ieșim la o cină, poți să te întâlnești la o cafea, poți să vorbești. Există chestiile astea și avem nevoie de lucrurile astea pentru că suntem plecate foarte multe săptămâni pe an, suntem toate în același circuit, e loc pentru toată lumea până la urmă, chiar dacă este o competiție, este loc pentru toată lumea în tenisul ăsta și e bine să ai din când în când și cu cine să vorbești.

VIOLETA MOROIANU: Chiar discutam înainte de interviu faptul că până acum nu prea ai avut deloc vacanță. Anul acesta, cel puțin, ai intrat dintr-un turneu într-altul.

JAQUELINE CRISTIAN: Da. Am jucat destul de mult anul ăsta și n-am apucat să vin prea mult acasă. Bine, mă antrenez și în Spania, nu mă antrenez aici, deci automat este un pic mai dificil. Dar acum, după turneele astea, am un pic de timp liber, pot să-mi serbez ziua acasă cu prietenii, deci sunt fericită.

 VIOLETA MOROIANU: Intervine dorul de casă așa, din când în când, pentru că ești tot timpul plecată?

 JAQUELINE CRISTIAN: Intervine, dar fac chestia asta de la 11-12 ani, am început să plec destul de mult de acasă, m-am obișnuit, am acceptat ideea, face parte din job-ul pe care mi l-am ales, așa că mergem înainte așa.

 VIOLETA MOROIANU: Care este visul oricărui jucător de tenis sau visul tău până la urmă?

 JAQUELINE CRISTIAN: Toți ne dorim să ajungem numărul 1, toți ne dorim să câștigăm Grand Slam-uri, toți ne dorim să fim recunoscuți, să fim faimoși, să avem succes, să știi că toată munca pe care o ai și pe care o depui în spate are un merit și un rost și la final când vrei să pui racheta în cui, să fii împăcat cu toate deciziile și toată cariera pe care ai avut-o. La mine, sincer, e o chestie de zi de zi, unde am dezvoltat-o mai ales după operația de la genunchi pe care am suferit-o, pentru că mi-am dat seama că astăzi pot să fiu pe cele mai bune terenuri din lume, iar mâine pot să fiu în pat cu piciorul suspendat și n-am nici cum să mă duc singură la toaletă. Deci chestia asta poate să îți dea un pic de gândit, iar după revenirea operației am vrut doar să mă bucur de cât timp am pe terenul de tenis și de tot ce fac zi de zi, pentru că asta mi-a lipsit cel mai mult când am fost accidentată și mi-am dat seama că tenisul nu e pentru totdeauna, cariera nu este pentru totdeauna și trebuie să te bucuri de fiecare moment.

VIOLETA MOROIANU: Și că există lucruri nu și în afara tenisului.

 JAQUELINE CRISTIAN: Exact, exact.

 VIOLETA MOROIANU: A fost cel mai greu moment al carierei tale, accidentarea la genunchi?

 JAQUELINE CRISTIAN: A fost cel mai greu moment pentru că s-a întâmplat și într-un moment de creștere pentru mine. Eram într-o formă foarte bună, jucam bine, mă simțeam bine, îmi atinsesem în sfârșit obiectivul de a intra în prima sută, de a fi printre cele mai bune jucătoare, de a participa la cele mai bune turnee, chiar aveam rezultate bune. Și totul s-a întâmplat într-o fracțiune de secundă unde nu am înțeles absolut nimic și mi s-a părut foarte greu și frustrant de acceptat, mai ales că a fost dur, n-au fost doar ligamentele, a fost și meniscul și asta m-a împins încă 3 luni de zile. Deci au fost niște setback-uri pe care a trebuit să le înfrunt în cel mai direct și cel mai greu mod posibil, așa că, normal, am suferit enorm, dar în același timp am acceptat, iar chestia asta m-a ajutat să revin mai repede și mai puternică la tenis.

VIOLETA MOROIANU: Jaqueline, la 27 de ani, ce poți să spui? Cât va mai dura cariera ta? Cât timp te mai vezi pe terenul de tenis?

JAQUELINE CRISTIAN: Atâta timp cât sunt sănătoasă și fac chestia asta cu bucurie, nu mai există numere unde pot să zic vreau să mă opresc. Faci chestia asta atunci când simți că vrei altceva în viață, iar pentru mine, momentan, tenisul este singura prioritate și, nu știu, sper să dureze cât mai mult.

VIOLETA MOROIANU: Te-ai fi văzut făcând alt sport, în afară de tenis?

  JAQUELINE CRISTIAN: Nu, nu mă văd făcând altceva. Niciodată nu m-am văzut făcând altceva.

 VIOLETA MOROIANU: Deci a fost cea mai bună alegere, practic.

JAQUELINE CRISTIAN:  Exact. A fost ceea ce am vrut să fac, ceea ce am știut să fac, ceea ce am muncit să fac. N-am avut niciodată atenția îndreptată spre altceva.

VIOLETA MOROIANU: În România ai prietene din tenis?

 JAQUELINE CRISTIAN: Mă înțeleg bine cu toate. Mă înțeleg bine cu toate. Mă înțeleg bine cu toate fetele din România. Toate am crescut mai ales de generația mea. Gabriela Ruse, de exemplu, am crescut împreună, am jucat aceleași turnee, ne-am întâlnit de foarte multe ori, am jucat una contra celeilalte, deci ne știm de când eram copii și ne înțelegem bine.

VIOLETA MOROIANU: Jaqueline, mulțumesc mult pentru că ai acceptat invitația mea astăzi și îți dorim succes în continuare pentru că sezonul este abia la jumătate.

JAQUELINE CRISTIAN: Mulțumesc mult!