Mărturii din infern: Cum a funcționat Saydnaya, „fabrica de moarte” a Siriei. Sute de documente secrete au ieșit la iveală

În cea mai temută închisoare a regimului Bashar al-Assad, execuțiile deveniseră o rutină. O dată pe lună, în jurul miezului nopții, gardienii închisorii Saydnaya rosteau numele celor condamnați - de obicei zeci de oameni. Le puneau ștreanguri în jurul gâtului, apoi trăgeau brusc mesele de sub picioarele lor. Zgomotul se auzea în tot penitenciarul. Deținuții din celulele apropiate auzeau sunetul gâturilor care se frângeau și al sufocării lente, relatează The Wall Street Journal.

Apoi, la mijlocul lunii martie 2023, ritmul execuțiilor s-a accelerat dramatic, potrivit a șase martori.

„Au adunat 600 de oameni și i-au omorât în trei zile, cam 200 pe noapte”, spune Abdel Moneim Al-Qaid, fost luptător rebel, arestat după ce s-a predat autorităților într-un presupus program de amnistie.

Masacrul din 2023, până acum necunoscut publicului, a avut loc exact în momentul în care președintele sirian era pe punctul de a ieși din izolarea internațională. După mai bine de un deceniu de bombardamente, torturi și atacuri chimice împotriva propriei populații, Assad negocia revenirea Siriei în Liga Arabă. O parte din statele arabe și oficiali occidentali considerau revolta pierdută și căutau o cale de a relua relațiile cu regimul de la Damasc.

Prăbușirea bruscă a regimului la finalul lui 2024 a arătat cât de mult a greșit comunitatea internațională în evaluarea situației. În zorii zilei de 8 decembrie, forțele rebele au pătruns în Damasc și au eliberat închisoarea Saydnaya, deschizând ușile celulelor și oferind lumii acces la una dintre cele mai sistematice mașinării de exterminare de după Al Doilea Război Mondial.

„Mașinăria morții”

În complexul de beton înconjurat de sârmă ghimpată, situat pe un versant de munte din apropierea capitalei siriene, regimul lui Assad a orchestrat tortura și moartea a zeci de mii de oameni timp de peste un deceniu. Totul era înregistrat birocratic: transferurile de deținuți, ordinele de execuție, certificatele de deces.

„Este cea mai gravă atrocitate a secolului XXI, în funcție de numărul morților și implicarea directă a statului”, spune Stephen Rapp, fost ambasador american pentru crime de război. „Singurele comparații posibile sunt cu naziștii și cu Uniunea Sovietică”.

Mai mulți foști deținuți spun că masacrul din martie a fost urmat de așa-zise reforme, anunțate de regim în efortul de a-și reabilita imaginea. În a doua parte a anului 2023, Assad a desființat instanța militară care trimitea deținuți la Saydnaya și a comutat anumite condamnări la moarte. Potrivit experților și supraviețuitorilor, execuțiile în masă ar fi fost o ultimă acțiune, înainte ca „mașinăria morții” să încetinească.

Astăzi, mărturiile supraviețuitorilor - care apar cu nume, prenume și chipuri - oferă o perspectivă nouă asupra grozăviilor trăite. Printre cei închiși s-au numărat dezertori, activiști pașnici, foști combatanți rebeli, dar și oameni simpli - un inginer sau un fizician nuclear, reținuți pentru postări pe Facebook sau relații de prietenie cu persoane critice față de regim.

„O rușine mondială”

Până acum, informații despre Saydnaya apăreau doar în rapoarte ale ONU, Amnesty International, Human Rights Watch sau în anchetele organizațiilor precum Syrian Justice and Accountability Center ori Syrian Emergency Task Force.

„Această închisoare este o rușine mondială, nu doar a Siriei”, spune Emad Al-Aqra, profesor specializat în justiție de tranziție, fost deținut în Saydnaya în 2011.

Povestea se bazează pe interviuri cu 21 de foști deținuți, doi foști oficiali ai regimului implicați în crime, aproape zece experți în crime de război și pe analiza a sute de documente recuperate din închisoare sau din arhivele serviciilor secrete. Jurnaliștii Wall Street Journal au vizitat închisoarea de trei ori pentru a documenta dovezile.

În actele oficiale ale regimului, Saydnaya apare drept „Închisoarea Militară nr. 1” și era cea mai mare dintre zecile de centre de execuții create pentru a înăbuși revolta începută în 2011.

Numele „Saydnaya” a devenit sinonim cu dispariția și moartea

Sute de mii au fost răpiți de pe stradă și nu au mai fost văzuți vreodată. Potrivit Syrian Network for Human Rights, peste 160.000 de persoane au fost date dispărute forțat de regim pe durata războiului.

Pe lângă execuțiile în masă, mii de oameni au murit în închisoare din cauza torturii, foametei, lipsei de apă sau bolilor. Deținuții erau înghesuiți în celule metalice infectate cu păduchi, bătuți zilnic, forțați să bea urină sau lăsați fără apă 17 zile la rând. Mulți nu au supraviețuit nici măcar primei nopți.

„Saydnaya a fost un coșmar. Un măcel continuu. Aproape nimeni nu ieșea viu de acolo”, spune Ali Ahmed Al-Zuwara, arestat la 25 de ani pentru că a refuzat înrolarea militară.

Unul dintre supraviețuitori, Mohammed Abdel Rahman Ibrahim, fost profesor de matematică, a fost arestat în 2019, deși se predase în baza unei amnistii. A fost torturat, a semnat o confesiune falsă și trimis la Saydnaya, unde a fost bătut până la epuizare în „petrecerea de bun venit”, un ritual menit să zdrobească voința nou-veniților.

Alt fost deținut, Bashar Mohammed Jamous, a suferit o amputare după această primă bătaie. Alții au fost forțați să trăiască goi, în frig, fără acces la igienă sau hrană. „De fiecare dată când se deschidea ușa, urma o bătaie”, spune Ibrahim.

În vara lui 2011, un muncitor municipal, Muhammad Afif Naifeh, a fost chemat să sape morminte la marginea Damascului. Așa a început să lucreze neoficial la groapa comună a regimului. Cadavrele veneau cu camioanele frigorifice, unele în saci, altele goale, toate numerotate. Ulterior, locul de îngropare a fost mutat la Qutayfah, unde groapa comună s-a extins de la 19.000 la 40.000 mp între 2014 și 2019, potrivit imaginilor satelitare.

Naifeh a fugit în Germania în 2017 și a depus mărturie în fața Congresului SUA. „Încă am coșmaruri”, spune el.

Ce a mai rămas din Saydnaya

Astăzi, locul este o întindere de noroi, lângă o autostradă, păzit de vehicule militare rusești abandonate.

Siria rămâne o țară marcată de instabilitate, condusă acum de foști rebeli islamici. Noul guvern promite o comisie de anchetă pentru crimele regimului, dar forma exactă a investigației nu este clară. Vor fi exhumate gropile comune? Vor participa anchetatori internaționali?

În februarie, Mohammed Ibrahim a revenit pentru prima dată liber la Saydnaya. A recunoscut celula și sala de tortură.

„Aud țipetele. Aud bătăile. Parcă le trăiesc din nou”, spune el.

Dar vizita l-a ajutat să accepte realitatea: „La început, nu puteam dormi, credeam că visez și mă voi trezi înapoi acolo. Acum știu că s-a terminat”.