În urmă cu doar două săptămâni, când Sanae Takaichi de-abia ce devenise noul prim-ministru al Japoniei, ea îi strângea mâna liderului chinez, Xi Jinping. Acum, relațiile pare că s-au răcit dramatic din nou, iar China și-a escaladat retorica naționalistă, scrie CNN.
Takaichi, care a devenit prima femeie prim-ministru din istoria Japoniei, luna trecută, este în centrul unui scandal cu China pe tema Taiwanului, insula guvernată democratic pe care regimul de la Beijing dorește să o controleze.
Scandalul a început imediat după ce Takaichi s-a adresat parlamentului de la Tokyo și le-a spus legiuitorilor că un atac al Chinei împotriva Taiwanului - insulă aflată la aproximativ 100 de kilometri de arhipelaghul nipon – ar însemna „o situație care amenință supraviețuirea Japoniei” și ar putea declanșa un răspuns militar al guvernului de la Tokyo.
China nu a exclus niciodată o invazie sau anexarea forțată a Taiwanului. Recent, regimul de la Beijing a mărit frecvența și complexitatea exercițiilor sale militare din jurul Taiwanului.
Liderii japonezi precedenți au evitat să vorbească despre o opțiune militară în problema Taiwanului. La rândul său, guvernul de la Washington păstrează ceea ce se numește „ambiguitatea strategică” când vine vorba de apărarea Taiwanului, o țară care nu e recunoscută oficial de SUA.
Declarații dure ale oficialilor chinezi
Discuțiile pe tema Taiwanului și a apărării acestuia au mai creat situații dificile cu China în trecut. Fostul președinte al SUA, Joe Biden, a declanșat o panică diplomatică în urmă cu mai mulți ani când a spus direct și de mai multe ori că SUA sunt disupuse să intervină militar dacă China va ataca Taiwanul, forțând Casa Albă să revină asupra comentariilor și să revină la poziția de ambiguitate strategică.
Răspunsul Chinei a fost și mai vehemnt în cazul lui Takaichi.
„Gâtul murdar care se ridică unde nu-și are locul trebuie tăiat”, a declarat consulul chinez în Osaka, Xue Jian, într-o postare pe Twitter care a fost, între timp, ștearsă. Amenințarea cu decapitarea arată, însă, o retorică naționalistă în escaladare din partea regimului chinez.
De la această postare, conflictul s-a accentuat – Japonia a criticat afirmația lui Xue, numind-o „extrem de nepotrivită” și și-a exprimat îngrijorarea cu privire la remarcile „amenințătoare” ale Chinei.
Între timp, regimul de la Beijing și-a menținut poziția și a apărat comentariile lui Xue.
Un purtător de cuvânt al diplomației chineze a acuzat, luni, Japonia că „interferează grosolan în afacerile interne ale Chinei” și a spus că postarea lui Xue a fost „doar” un răspuns la „remarcile periculoase și eronate” ale prim-ministrei japoneze.
Pentru unii, controversa readuce în prim plan diplomația „lupilor luptători” a Chinei, un stil agresiv de politică externă care s-a consacrat în China în jurul anului 2020 – de atunci, oficialii chinezi au făcut eforturi susținute de a răspunde, de multe ori colorat, la orice critică adusă Chinei pe rețelele sociale.
În ultima perioadă, însă, acest tip de diplomație a fost în mare parte abandonat de regimul de la Kremlin, care a preferat să încerce să obțină din nou bunăvoința țărilor occidentale.
În interiorul Chinei deja există un sentiment anti-japonez tot mai pronunțat, iar presa de stat și alte voci importante din societatea chineză au continuat să accentueze discursul anti-nipon după afirmația lui Takaichi.
Gazeta Partidului Comunist Chinez, de exemplu, a condamnat-o pe șefa guvernului nipon, spunând că „a bălmăjit nesăbuit”.
„Nimeni nu ar trebui să-și facă iluzii că poate să depășească limita în privința problemei Taiwanului fără să plătească un preț”, a mai scris publicația de propagandă.
Pe un cont de rețea socială afiliat cu televiziunea publică CCTV s-a publicat mesajul – „A fost lovită în cap de un măgar?”.
Hu Xijin, comentator politic chinez și fost redactor șef al Global Times, un tabloid din presa de stat chineză, a repetat amenințările făcute de diplomatul Xue.
„Sabia de război a Chinei, cea care decapitează invadatorii, a fost ascuțită foarte bine. Dacă militarismul japonez dorește să revină în Strâmtoarea Taiwanului să se sacrifice în săbiile noastre, le vom respecta dorința”, a scris el.
O relație complicată
Luni, Sanae Takaichi a precizat că comentariile sale din parlamentul Japoniei au fost „ipotetice” și a adăugat și că va evita să mai facă comentarii similare din nou. Totuși, prim-ministra japoneză are o sarcină dificilă în relația cu China.
China este cel mai mare partener comercial al Japoniei, iar Takaichi moștenește o situație economică și politicădificilă. În același timp, ea este cunoscută pentru pozițiile sale ultraconservatoare, similare cu cele ale mentorului său, Shinzo Abe.
Takaichi este o cunoscută susținătoare a creșterii capacităților defensive ale Japoniei și a criticat prezența tot mai extinsă a Chinei în regiune.
În privința Taiwanului, poziția lui Takaichi pe subiect era deja cunoscută chiar și înainte ca ea să fie aleasă. Conflictul actual vine, totuși, într-un an în care relațiile chino-japoneze sunt tensionate ca urmare a trecutului militarist și colonial al Japoniei.
În septembrie s-au marcat 80 de ani de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, comemorat la Beijing cu o paradă militară uriașă.
Între cele două țări continuă să existe o ostilitate istorică – în timpul războiului, China a fost un partener crucial al Aliaților în războiul împotriva Japoniei Imperiale. În Asia, Al Doilea Război Mondial a început cu doi ani mai devreme decât în Europa – cu invazia japoneză a Chinei din 1937.
În timpul războiului, trupele Japoniei Imperiale au ucis peste 200.000 de civili neînarmați, au violat și torturat zeci de mii de fete și femei în ceea ce este cunoscut istoriografic drept Masacrul de la Nanjing, unul dintre cele mai odioase episoade ale celui de-Al Doilea Război Mondial.
Înaintea paradei de la Beijing, oficialii chinezi și-au accentuat retorica anti-japoneză și au acuzat guvernul de la Tokyo de nerecunoașterea istoriei și atrocităților comise.
Această istorie complexă include și Taiwanul. Insula a fost cucerită de japonezi în 1895 și s-a aflat sub dominație colonială chineză până în 1945, adică până la momentul capitulării Japoniei în fața Aliaților.
După Războiul Civil Chinez, care s-a încheiat în 1949, Kuomintang-ul, Partidul Naționalist Chinez aflat în conflict cu Partidul Comunist Chinez, s-a refugiat pe insulă, clamând în continuare că reprezintă guvernul legitim al Chinei, iar până în anii ’70 a și fost recunoscut de majoritatea țărilor occidentale.
În toată istoria de după 1949, China continentală și Partidul Comunist Chinez au clamat legitimitatea administrației lor și au susținut că Taiwanul este o parte integrantă a Chinei.
„Japonia are o responsabilitate istorică față de poporul chinez pe tema Taiwanului, după ce au comis crime de nemenționat în cei 50 de ani de cominație colonială în Taiwan”, a declarat Chen Binhua, purtător de cuvânt al agenției chineze pentru Taiwan, întrebat despre comentariile lui Takaichi.
„Acum optzeci de ani i-am învins pe agresorii japonezi, am restaurat Taiwanul, le-am încheiat ocupația și jafurile. Dacă va mai încerca cineva să pună la îndoială interesele vitale ale Chinei sau să oprească reunificarea cu Taiwanul, noi nu vom accepta sau tolera așa ceva”, a adăugat Chen.