O echipă de cercetători a reușit să vindece diabetul de tip 1 la șoareci, fără a fi nevoie de tratamente imunosupresoare pe termen lung.
În diabetul de tip 1, sistemul imunitar atacă celulele care produc insulină. În mod normal, înlocuirea acestor celule prin transplant presupune administrarea pe viață a unor medicamente puternice care slăbesc imunitatea, ceea ce limitează mult utilizarea acestei metode.
În noul studiu, cercetătorii au creat un sistem imunitar „hibrid”, care combină elemente atât din organismul receptorului, cât și din cel al donatorului, scrie Live Science. Astfel, șoarecii au putut accepta transplantul de celule producătoare de insulină fără să mai fie nevoie de imunosupresie pe termen lung.
Este nevoie de mult mai multe cercetări până când o astfel de terapie ar putea fi aplicată la oameni, iar menținerea echilibrului acestui sistem imunitar mixt este dificilă. Totuși, dacă studiile viitoare vor arăta că metoda este sigură și eficientă pe termen lung, ar putea deschide calea către tratarea sau chiar vindecarea acestei boli grave.
„Aceasta este, potențial, o modalitate de a vindeca diabetul”, a declarat Dr. John DiPersio, oncolog la Universitatea Washington din St. Louis, care nu a participat la studiu. „În teorie, este un pas important înainte”.
Cum apare diabetul de tip 1
În această boală, sistemul imunitar atacă în mod eronat celulele producătoare de insulină din pancreas. Fără insulină, nivelul zahărului din sânge crește periculos, iar fără tratament, boala poate deveni fatală. De aceea, pacienții trebuie să își administreze insulină toată viața.
Chiar și cu tratament modern, riscul de complicații rămâne ridicat, inclusiv boli de inimă, afecțiuni renale sau probleme de vedere.
De zeci de ani, oamenii de știință încearcă să trateze boala prin transplant de celule pancreatice (insule), de obicei prelevate de la donatori decedați. Problema este că organismul respinge aceste celule, motiv pentru care pacienții trebuie să ia medicamente care le slăbesc sistemul imunitar.
Ideea din spatele noului tratament
O soluție ar fi folosirea celulelor stem din măduva osoasă și a celulelor pancreatice de la același donator. Celulele stem pot „reconstrui” sistemul imunitar astfel încât acesta să nu mai atace celulele transplantate.
Până acum, acest proces presupunea distrugerea completă a sistemului imunitar al pacientului prin chimioterapie și radiații, ceea ce îl făcea extrem de vulnerabil la infecții.
Cercetătorii au încercat o abordare mai blândă: în loc să elimine complet sistemul imunitar, l-au „reeducat”. Au folosit o combinație de anticorpi, radiații în doze mici și un medicament pentru artrită reumatoidă (baricitinib), pentru a face loc celulelor donatorului fără a distruge complet imunitatea existentă.
Astfel, au reușit să creeze un sistem imunitar mixt, care recunoaște celulele transplantate ca fiind proprii și nu le mai atacă.
Rezultatele experimentului
Procesul a durat aproximativ 12 zile, iar sistemul imunitar al șoarecilor nu a fost niciodată complet distrus. Doza de radiații folosită a fost mai mică decât cea utilizată în mod obișnuit în transplanturile de măduvă osoasă.
La 20 de săptămâni după procedură, șoarecii continuau să producă insulină, iar analizele au arătat că sistemul lor imunitar funcționa normal și nu respingea transplantul.
Ce urmează
Chiar dacă rezultatele sunt promițătoare, există încă multe obstacole până la aplicarea metodei la oameni. De exemplu, unele dintre substanțele folosite în studiu nu au echivalent aprobat pentru utilizare la pacienți.
În plus, este nevoie ca atât celulele stem, cât și cele pancreatice să provină de la același donator, iar aceste resurse sunt deja limitate.
O altă provocare importantă este menținerea pe termen lung a echilibrului sistemului imunitar mixt. La șoareci, acest lucru a funcționat, dar ei trăiesc doar câțiva ani. La oameni, ar fi nevoie ca acest echilibru să fie păstrat timp de decenii.
Dacă acest echilibru se pierde, celulele transplantate ar putea fi din nou distruse sau ar putea apărea reacții periculoase de respingere.
Chiar și așa, cercetătorii consideră că descoperirea reprezintă un pas important spre găsirea unui tratament care să poată controla sau chiar vindeca diabetul de tip 1.