Telescopul spațial James Webb a dat peste o planetă cum nu s-a mai văzut: o lume de dimensiunea lui Jupiter, dar cu o atmosferă plină de funingine și – da, pare neverosimil – diamante. Practic, tot ce știau astronomii despre formarea planetelor e dat peste cap, scrie Live Science.
Planeta nu seamănă cu nimic din ceea ce știm din Sistemul Solar. Nu are apă, metan, dioxid de carbon sau combinația obișnuită de hidrogen și heliu. Atmosfera ei pare compusă din heliu și carbon, iar în straturile superioare se formează nori de funingine, în timp ce mai jos carbonul se transformă în diamante.
„A fost o surpriză totală”, spune cercetătorul Peter Gao, de la Carnegie Earth and Planets Laboratory. „Îmi amintesc că, atunci când am văzut datele, reacția noastră colectivă a fost: «Ce naiba este asta?» Este extrem de diferită față de ceea ce ne așteptam”.
Planeta care orbitează o stea moartă
Planeta se numește PSR J2322-2650b și se află la 750 de ani-lumină depărtare. Nu orbitează o stea obișnuită, ci un pulsar – nucleul ultradens al unei stele explodate, care emite radiații în impulsuri regulate, ca un far cosmic. Și asta e deja ieșit din comun, pentru că aproape niciun pulsar nu are planete, cu atât mai puțin planete uriașe gazoase.
Ironia este că James Webb nici măcar nu poate „vedea” pulsarul, pentru că acesta emite radiații prea energice. Dar tocmai asta ajută: telescopul poate analiza mult mai clar planeta.
„Acest sistem este unic pentru că putem vedea planeta iluminată de steaua ei, dar nu putem vedea deloc steaua gazdă”, explică Maya Beleznay, doctorand la Stanford. „Putem studia acest sistem în mai mult detaliu decât exoplanetele obișnuite”.
Prea aproape, prea deformată, prea imposibilă
Planeta se află la doar 1,6 milioane de kilometri de pulsar – de aproape 100 de ori mai aproape decât este Pământul de Soare. O orbită completă durează 7,8 ore, iar gravitația extremă o deformează efectiv, făcând-o să arate ca o lămâie.
Există sisteme numite „black widow”, unde pulsarul „mănâncă” încet o stea vecină. Dar nici acest scenariu nu pare să explice ce se întâmplă aici.
„S-a format această planetă ca una normală? Nu, pentru că are o compoziție complet diferită”, explică autorul principal, Michael Zhang, de la Universitatea din Chicago. „Este foarte greu de imaginat cum poți ajunge la o compoziție atât de bogată în carbon. Pare că elimină toate mecanismele de formare pe care le cunoaștem”.
Funingine, diamante și… mister total
Nimeni nu știe cum pot apărea funinginea și diamantele într-o planetă atât de apropiată de steaua ei. În mod normal, căldura ar distruge astfel de structuri.
O ipoteză este că planeta s-a răcit după formare, iar carbonul și oxigenul din interior au cristalizat. Dar nici asta nu explică totul.
„Cristalele pure de carbon se ridică la suprafață și se amestecă cu heliul… dar apoi trebuie să existe ceva care să țină oxigenul și azotul la distanță”, spune profesorul Roger Romani, de la Stanford. „Și aici începe misterul”.
Cercetătorii vor continua să o studieze. Iar misterul, de data aceasta, nu enervează pe nimeni – dimpotrivă.
„E bine că nu știm totul”, spune Romani. „Aștept cu nerăbdare să aflăm mai multe despre această atmosferă ciudată. Este minunat să ai un astfel de puzzle de rezolvat”.