Franța se confruntă cu o criză dublă, pe care guvernul de la Paris pare incapabil să o gestioneze: în timp ce studenții ies în stradă și cer mai mulți bani pentru educație, investitorii trag semnalul de alarmă în privința unei datorii care a ajuns la 115,6% din PIB și a unor dobânzi care au urcat la cel mai ridicat nivel din ultimii 24 de ani. Iar perspectiva unui duel între Marine Le Pen și Jean-Luc Mélenchon la alegerile prezidențiale de anul viitor i-a făcut pe unii economiști să vorbească deschis despre riscul ca a doua cea mai mare economie din zona euro să devină „prea mare ca să fie salvată”, scrie The Guardian.
Au trecut opt ani de când scumpirea carburanților a scos în stradă mișcarea „vestelor galbene”, declanșând prima mare criză din mandatul lui Emmanuel Macron la Palatul Élysée.
Acum, când președintele francez se gândește la plecarea sa de anul viitor, străzile sunt din nou cuprinse de tulburări, de această dată sub forma protestelor studențești. Numai că, de data aceasta, și piețele financiare sunt nemulțumite.
Investitorii sunt îngrijorați de incapacitatea guvernului de a ține cheltuielile sub control și de a pune capăt unei lungi perioade de „incontinență fiscală”. Piețele financiare sunt neliniștite și de tendințe similare în Marea Britanie, în Statele Unite și, mai recent, în Italia, ceea ce provoacă agitație pe piețele globale de obligațiuni.
Însă Franța a devenit cea mai mare sursă de îngrijorare, prinsă într-un cleşte al datoriilor din sectorul public și din cel privat, care limitează posibilitățile de a scoate țara din groapa tot mai adâncă în care a ajuns.
În 2025, datoria Franței reprezenta 115,6% din PIB, iar deficitul bugetar era de 5,1%, comparativ cu 94,3%, respectiv 4,3% în cazul Marii Britanii.
În Marea Britanie, ministrul de finanțe, John Healey, este pe cale să reducă deficitul bugetar anul acesta și în 2027. Omologul său francez, Roland Lescure, a promis să facă la fel, după o creștere la 5,4% anul acesta, dar încă nu a spus cum.
„Sunt în stare de panică”
Una dintre victimele acestei incertitudini sunt investițiile companiilor. Un sondaj realizat de Medef, cea mai mare federație patronală din Franța, arată că 82% dintre firme sunt pesimiste în privința efectelor pe care le va avea politica economică a viitorului guvern.
Într-un avertisment adresat tuturor politicienilor, 66% au spus că afacerea lor ar deveni vulnerabilă sau chiar ar intra în faliment dacă politica economică ar rămâne blocată în următorii cinci ani.
Antonio Fatas, profesor de economie la Insead, școala europeană de business, spune că situația politică și economică a adus Franța în pragul unui colaps financiar.
„Sunt foarte îngrijorat de situația economică, pentru că creșterea este scăzută și e greu de văzut cum s-ar putea schimba dinamica. Apoi sunt cifrele datoriei, care sunt proaste, iar piețele financiare cred că guvernul nu mai are controlul. Dacă mă uit la situația politică, sunt în stare de panică. Asta pentru că prea multe partide politice spun: lăsați Franța să ardă. Își doresc o criză, crezând că le va crește procentul de voturi”, spune acesta.
Multe aspecte ale situației economice din Franța seamănă cu ce s-a întâmplat în Marea Britanie și în Statele Unite. O explozie uriașă a cheltuielilor în timpul pandemiei de Covid a fost urmată de un nou val de subvenții menite să atenueze cele mai grave efecte ale invaziei pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, în 2022.
Investitorii au devenit reticenți în a împrumuta toate cele trei țări, însă creșterea dobânzilor este cea mai puternică în cazul Franței.
Săptămâna trecută, randamentul, adică dobânda, la obligațiunile franceze pe 10 ani a atins cel mai ridicat nivel din iulie 2002, ajungând foarte aproape de 5%. Randamentele cresc atunci când prețurile obligațiunilor scad.
Investitorii japonezi, care în mod tradițional au văzut Franța drept un refugiu sigur pentru economiile lor, au avut un rol important în această panică, după ce au găsit randamente mai bune acasă, lovind și mai dur Trezoreria franceză.
Haos politic
Judecând după mulți indicatori, e greu de înțeles de ce Franța ar fi atât de grav afectată. Economia franceză are numeroase atuuri, de la prețuri relativ scăzute la electricitate până la o infrastructură peste medie.
Școlile aflate în centrul protestelor recente sunt mai bine finanțate decât media OCDE.
La capitolul minusuri, planul lui Macron de a crește vârsta de pensionare de la 62 la 64 de ani, care ar fi economisit zeci de miliarde de euro dintr-un sistem de pensii aproape în întregime public, s-a oprit la 62 de ani și nouă luni, după ce parlamentul a intrat în blocaj în urma alegerilor anticipate din 2024. Asta ar fi contat poate mai puțin dacă economia ar fi crescut, însă mult lăudata relansare economică a lui Macron a rămas blocată în viteza întâi.
Laurent Warlouzet, profesor de istorie la Sorbona, spune că este de înțeles că investitorii internaționali sunt derutați în privința Franței, în condițiile în care Marine Le Pen, favorita alegerilor prezidențiale de anul viitor, promite să readucă vârsta de pensionare la 62 de ani și, în același timp, să introducă prin referendum o „frână a datoriei”, care să limiteze noi împrumuturi.
„Extrema dreaptă a fost cândva o forță populistă cheltuitoare, mai ales sub conducerea lui Le Pen, ceea ce a lărgit atractivitatea Adunării Naționale în rândul alegătorilor din regiunile industriale în declin ale țării. În 2016–2017, ea încă voia ca Franța să iasă din zona euro, pe care o considera o cămașă de forță”, a spus el.
Warlouzet, autorul cărții „Liberty, Solidarity and Community: capitalism and European integration, 1945 to the present”, a adăugat: „În prezent, Le Pen a devenit un improbabil adept al disciplinei fiscale. Cum poate împăca asta cu cerințele alegătorilor ei pentru mai multe asistente medicale, profesori, polițiști și judecători?”
„Prea mare ca să fie salvată”
Erik Britton, directorul firmei internaționale de consultanță Fathom Consulting, spune că perspectiva unui al doilea tur între Jean-Luc Mélenchon, liderul partidului de stânga Franța Nesupusă (LFI), și Le Pen, în aprilie anul viitor, i-a speriat pe investitori mai mult decât incapacitatea de a reduce deficitul anual.
„Ce s-a schimbat este probabilul tur doi. În al doilea tur, acum pare probabil ca Le Pen să se confrunte în alegerile prezidențiale cu Mélenchon, de la extrema stângă. Alegerea lui Le Pen ar putea însemna un risc de 20% de Frexit; alegerea lui Mélenchon, deși mai puțin probabilă potrivit sondajelor actuale, ar presupune un risc mult mai mare de Frexit”, explică acesta.
Britton spune că prăbușirea centrului politic ar avea consecințe mult dincolo de granițele Franței.
„Încotro merge Franța, acolo tinde să o urmeze întreaga zonă euro. Dacă asta ar duce la un nou test pentru euro, toate discuțiile despre datorii și mutualizarea datoriilor ar reapărea, iar randamentele obligațiunilor ar exploda în toată zona euro (poate cu excepția Germaniei) și dincolo de ea”, precizează Britton.
Poate părea improbabil ca traderii de pe piețele financiare să ia în calcul ieșirea Franței din euro, în condițiile în care țara a ocupat o poziție centrală în moneda unică încă de la înființarea acesteia.
Cu toate acestea, se pare că mai mulți miniștri de finanțe din zona euro și oficiali ai BCE au făcut demersuri pe lângă guvernul francez, cerându-i să găsească o formulă de buget care să obțină majoritatea în parlament și să-i convingă pe principalii creditori.
Fără un buget, Franța ar putea fi lăsată să se descurce singură. Iar dacă asta înseamnă că traderii vor boicota obligațiunile franceze în lipsa unei prime uriașe de dobândă, țara ar putea fi forțată să intre în incapacitate de plată. Iar un program de salvare ar fi, la rândul său, foarte costisitor.
Așa cum spunea recent economistul american laureat al premiului Nobel Paul Krugman: „Dacă Franța va avea nevoie de un program de salvare, acesta ar fi extrem de costisitor. Fiind a doua cea mai mare economie din zona euro, Franța ar fi putut trece linia de la «prea mare ca să cadă» la «prea mare ca să fie salvată»”.
„În cele din urmă, prin urmare, Franța va trebui să facă ajustări dureroase pentru a-și readuce sub control calculele datoriei. Exact cum au făcut Italia, Spania (și, desigur, Grecia) acum un deceniu, ajustări din care aceste economii din sudul Europei au ieșit mult mai puternice. Întrebarea crucială este câtă suferință politică trebuie să îndure Franța înainte să facă, sau să fie forțată să facă, această ajustare”, a declarat Dhaval Joshi, economist independent din City-ul londonez.
Guvernatorul băncii centrale a Franței, Emmanuel Moulin, a negat săptămâna trecută că Franța ar avea nevoie de ajutor din partea BCE, dar a aprins și mai mult spiritele adăugând precizarea: „nu în acest moment”.
Albert Edwards, strateg global senior la Société Générale, spune că Franța ar putea supraviețui ofensivei traderilor de pe piața obligațiunilor – unii dintre ei numiți „justițiari” pentru obiceiul de a adulmeca țările slabe – dacă o altă țară ar începe să pară vulnerabilă.
„Deși Franța a fost în ultima vreme în bătaia puștii, atenția justițiarilor obligațiunilor se mută pur și simplu de la o piață la alta. Luna viitoare, atenția lor s-ar putea întoarce spre Japonia, Marea Britanie sau chiar Statele Unite. E în firea justițiarilor obligațiunilor să lovească pe rând și să testeze fiecare piață ca să afle care e cea mai slabă, înainte de a lansa un atac total”, a spus el.