Sub trei țări europene curge un râu subteran uriaș: Cea mai mare rezervă de apă potabilă a continentului e contaminată

Pe o distanță de aproximativ 300 de kilometri, un râu subteran curge pe sub Franța, Germania și Elveția, formând cel mai mare acvifer din Europa. Însă un nou studiu arată că aceste ape sunt grav poluate, potrivit Euronews.

De la Frankfurt la Basel, adânc sub pământ se află o resursă esențială care furnizează apă potabilă pentru peste cinci milioane de oameni din regiune. Este cea mai mare rezervă de apă subterană din Europa. Se întinde pe aproximativ 300 de kilometri și alimentează, printre altele, Rinul Superior și numeroase zone umede.

Însă acest vast rezervor subteran se află sub o presiune severă, arată un studiu. Pesticidele, reziduurile farmaceutice și substanțele chimice industriale sintetice cunoscute sub numele de PFAS (substanțe per- și polifluoroalchilice) poluează apa subterană, iar urme ale acestor compuși au fost deja detectate.

Acest bazin subteran de 150 de miliarde de metri cubi nu este vital doar pentru apa potabilă, ci influențează și numeroase specii de animale și plante. Cercetătorii fac constant noi descoperiri, precum racul de apă subterană Parabathynella baden-wuerttembergensis.

Rezervorul se întinde de la Frankfurt pe Main, trece granița franceză până la Strasbourg și continuă spre sud până la Basel, în Elveția. Volumul de apă este greu de imaginat: 150 de miliarde de metri cubi echivalează cu aproximativ 60 de milioane de piscine olimpice.

Rezerva de apă subterană din Valea Rinului Superior este comparabilă cu trei lacuri Bodensee interconectate aflate sub pământ. Lacul Bodensee conține, la rândul său, aproximativ 48 de miliarde de metri cubi de apă.

Prin apă subterană se înțelege apa aflată în soluri saturate permanent. Straturile de deasupra nu sunt constant umede; aceasta este zona nesaturată a solului. În funcție de anotimp și de precipitații, nivelul apei poate scădea sau crește.

Apa subterană folosită pentru alimentarea cu apă potabilă se află adesea la adâncimi de la câțiva metri până la câteva sute de metri. În unele locuri curge la doar aproximativ un metru sub suprafață, deplasându-se lent spre nord. În Grabenul Rinului Superior însă, forajele au ajuns deja la 3.335 de metri adâncime, spre nucleul Pământului. Operațiunea „Frankenthal 10”, realizată între Mannheim și Worms, este considerată cel mai adânc foraj efectuat până acum în regiune.

Cea mai adâncă zonă cunoscută a Grabenului Rinului Superior este așa-numitul „Heidelberger Loch”, unde apa subterană se află la peste 500 de metri adâncime. Cercetătorii spun că anumite părți ale sistemului sunt la fel de puțin explorate precum adâncurile oceanelor.

Pesticide și reziduuri farmaceutice: poluarea cu substanțe nocive

Fiind cel mai mare corp de apă subterană din Europa, Valea Rinului Superior furnizează apă potabilă pentru aproape cinci milioane de oameni. Comparativ cu alte mari rezervoare europene, acesta este unul dintre cele mai valoroase sisteme de apă subterană.

Totuși, de ceva timp, zona este expusă unei presiuni tot mai mari generate de activitățile umane. În special utilizarea excesivă a îngrășămintelor și pesticidelor pune o presiune crescândă asupra apei subterane, arată concluziile studiului transfrontalier Ermes II.

Aproximativ 96% dintre cele 1.500 de puncte de monitorizare analizate — amplasate de-a lungul Rinului, între sudul Germaniei, nordul Elveției și estul Franței — sunt contaminate cu cel puțin un micropoluant. Produsele pentru protecția plantelor (pesticidele) au fost identificate drept principala cauză. Însă, pe lângă agricultură, orașele din apropiere, facilitățile industriale și numeroasele stații de epurare contribuie și ele la poluare.

Testele analizează însă apa brută. Apa potabilă nu este extrasă direct din pânza freatică, ci trece prin procese speciale de tratare înainte de distribuție. Starea apei subterane determină doar amploarea tratamentelor necesare pentru ca apa să respecte standardele de sănătate publică.

În 59% dintre punctele de monitorizare a fost depășită cel puțin o limită admisă pentru apa potabilă, potrivit prezentării studiului. Una dintre cele mai răspândite substanțe este acidul trifluoroacetic (TFA), descris de oamenii de știință drept „PFAS-ul suprem”.

PFAS, cunoscute și drept „substanțe chimice eterne”, sunt compuși creați de om, utilizați de industrie în fabricarea a numeroase produse de consum, precum dispozitive electronice, vopsele, automobile și cosmetice. TFA este compusul PFAS cel mai frecvent detectat în apa subterană și este considerat omniprezent în mediu.

Experții implicați în studiu vorbesc și despre un „efect cocktail”. Atunci când anumite substanțe sau grupuri de substanțe apar împreună, efectul lor toxic poate crește — chiar și la concentrații reduse. Impactul exact asupra sănătății și mediului este încă, în mare parte, necunoscut.

Scopul studiului, desfășurat pe parcursul a trei ani, este identificarea cauzelor deteriorării calității apei subterane. Pe baza concluziilor urmează să fie dezvoltate măsuri pentru prevenirea unei degradări suplimentare. Analize regulate sunt efectuate încă din 1991.

„Rezultatele arată că protecția apei subterane continuă să se confrunte cu provocări majore”, a declarat Dr. Dirk Grünhoff, președintele agenției de mediu din landul Rheinland-Pfalz. Potrivit acestuia, datele oferă o bază solidă pentru elaborarea unor măsuri concrete.

Microorganismele joacă un rol de „echipă de curățenie”

Până acum, natura însăși s-a ocupat de o parte din procesul de curățare. Unul dintre puținele animale care poartă numele Baden-Württemberg trăiește în acest rezervor subteran: o specie minusculă de rac de apă subterană, Parabathynella badenwuerttembergensis. Descoperită în 2013 de cercetători ai Universității din Koblenz-Landau, aceasta joacă un rol important în ecosistem. Acționând ca o adevărată echipă de curățenie, aceste mici crustacee descompun materia organică și consumă bacterii.

Agenția de mediu din Baden-Württemberg descria această specie, în 2013, drept o creatură străveche, primitivă și neobișnuită, provenită dintr-o lume de acum peste 200 de milioane de ani. Structura corpului său s-ar fi modificat foarte puțin de-a lungul milioanelor de ani. Agenția a descris apa subterană drept un „muzeu geologic viu”, iar aceste animale drept „fosile vii”.