Este în natura umană să fim curioși în legătură cu locurile în care accesul ne este interzis. De cele mai multe ori, însă, există motive serioase pentru care acestea sunt ținute departe de public, potrivit Science Focus.
De la zone care adăpostesc materiale extrem de periculoase până la locuri unde sunt păstrate artefacte de neprețuit, iată explicațiile științifice din spatele unora dintre cele mai restricționate zone de pe planetă.
„Piciorul Elefantului”
Considerat unul dintre cele mai radioactive obiecte din istorie, „Piciorul Elefantului” este o masă de aproximativ două tone de material topit, aflată sub Reactorul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl, în Ucraina.
Este format dintr-un material rar numit corium, rezultat din amestecul combustibilului nuclear cu miezul topit al reactorului.
Când a fost descoperit, în 1986, la opt luni după accidentul nuclear de la Cernobîl, nivelul de radiații era atât de ridicat încât simpla apropiere putea fi fatală în doar trei minute.
În timp, radiațiile s-au redus prin dezintegrare radioactivă, dar zona rămâne extrem de periculoasă. Structuri masive din oțel și beton au fost construite pentru a izola radiațiile, iar accesul este strict controlat.
Depozitul global de semințe din Svalbard
Acest seif subteran securizat adăpostește unele dintre cele mai importante mostre biologice de pe Pământ.
Construit în permafrost, în interiorul unui munte de pe insula Spitsbergen, în arhipelagul Svalbard, depozitul conține peste un milion de semințe, păstrate în condiții controlate și securizate.
Scopul său este protejarea materialului genetic al plantelor, culturi agricole și specii sălbatice, oferind o rezervă de siguranță în cazul în care alte bănci de semințe sunt afectate de război, dezastre naturale, boli sau defecțiuni tehnice.
Peșterile Lascaux
În sudul Franței se află un sit arheologic de o valoare excepțională, accesibil doar unui număr foarte restrâns de persoane autorizate.
Peșterile Lascaux conțin peste 600 de picturi rupestre, realizate în Paleoliticul superior.
› Vezi galeria foto ‹
Inițial, situl a fost deschis publicului, însă numărul mare de vizitatori a afectat grav aceste opere preistorice. Respirația oamenilor a crescut nivelul de dioxid de carbon, iar căldura corpului a modificat microclimatul, favorizând dezvoltarea fungilor și lichenilor.
În 1963, peșterile au fost închise, iar specialiștii au instalat sisteme de climatizare pentru a conserva picturile rămase.
Zona Roșie
Situată în nord-estul Franței și întinzându-se pe peste 1.200 km², „Zona Roșie” este interzisă accesului încă de la sfârșitul Primului Război Mondial.
Fostele câmpuri de luptă sunt pline de muniție neexplodată, iar solul este contaminat cu substanțe toxice precum mercurul și arsenicul, provenite din armele abandonate.
În cele mai afectate zone, se estimează existența a până la 300 de obuze pe hectar. Echipele specializate consideră că ar putea dura cel puțin 300 de ani pentru a curăța complet regiunea.
Insula Surtsey
Doar câțiva cercetători au voie să pășească pe această insulă nelocuită din Oceanul Atlantic.
Situată la sud de Islanda, insula s-a format în 1963, în urma unei erupții vulcanice submarine, și este studiată continuu de atunci.
Motivul este unic: Surtsey reprezintă un experiment natural privind colonizarea biologică. Oamenii de știință urmăresc modul în care plantele și animalele ajung și se dezvoltă într-un teritoriu complet nou.
Până acum, au fost documentate sute de specii, iar procesul continuă și în prezent.