Astronauții misiunii Artemis 2, lansată de NASA pentru a înconjura Luna, au fost extrem de concentrați în timp de survolau rapid partea îndepărtată a astrului nopții, iar atenția le-a fost, în cele din urmă, recompensată, scrie Space.com.
Cei patru membri ai echipajului au raportat observarea mai multor fulgere de impact.
Este vorba de mici explozii luminoase create atunci când un meteoroid lovește suprafața Lunii și se vaporizează.
„Aceste observații au fost făcute cu ochiul liber. Este extrem de dificil să surprinzi fulgerele de impact cu o cameră, iar acesta este unul dintre avantajele trimiterii unui echipaj instruit să observe Luna”, a declarat pentru Space.com Molly Wasser, responsabilă pentru relația cu mass media al Diviziei de Științe Planetare de la sediul NASA.
Astronomii amatori dau o mână de ajutor
Artemis 2, primul zbor cu echipaj uman spre Lună după misiunea Apollo 17 din 1972, a fost lansat din Florida pe 1 aprilie.
Echipajul a trecut peste partea îndepărtată a Lunii pe 6 aprilie.
În timp ce astronauții examinau cu atenție astrul nopții, astronomii amatori de pe Pământ făceau același lucru.
Și ei căutau urme ale impacturilor, deși este puțin probabil să fi observat exact aceleași evenimente ca echipajul de pe Artemis 2.
Observațiile făcute de pe Pământ au fost colectate în cadrul noului proiect de știință participativă numit "Impact Flash", desfășurat sub egida Geophysical Exploration of the Dynamics and Evolution of the Solar System (GEODES) / Explorarea Geofizică a Dinamicii și Evoluției Sistemului Solar.
Este vorba despre o unitate din cadrul Institutului Virtual de Cercetare pentru Explorarea Sistemului Solar al NASA.
Proiectul Impact Flash urmărește să colecteze mai multe date despre localizarea și intensitatea luminoasă a fulgerelor observate în timpul misiunilor lunare Artemis, atât recente, cât și viitoare.
„Aceste fulgere sunt extrem de importante pentru oamenii de știință care studiază Luna.
Prin monitorizarea momentului și locului în care apar, cercetătorii pot afla cât de frecvente sunt coliziunile meteoroizilor de diferite dimensiuni, ce tipuri de cratere creează și cum se propagă undele de șoc prin interiorul Lunii”, se precizează pe site-ul Impact Flash.
Combinate cu datele obținute de sonda Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO), aflată pe orbită în jurul Lunii, și cu observațiile echipajelor umane, informațiile colectate de voluntari „pot oferi indicii valoroase despre originea și caracteristicile corpurilor care provoacă impacturile, precum și despre craterele formate în urma acestora”, a explicat Molly Wasser.
Studiul ciocnirilor la suprafața Lunii, important pentru evaluarea riscurilor viitoarei misiuni permanente
Fereastra de observație a astronauților Artemis 2 pentru detectarea fulgerelor de impact s-a extins și asupra părții apropiate a Lunii, aflate în întuneric, a declarat pentru Space.com Benjamin Fernando, din cadrul Departamentului de Științe Terestre și Planetare de la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore.
Într-un articol publicat la începutul acestui an, Fernando și colegii săi au arătat că observațiile coordonate ale fulgerelor de impact, realizate atât de pe Pământ, cât și din apropierea Lunii, permit obținerea unor informații mult mai detaliate despre producerea, localizarea și dinamica acestor fenomene decât ar fi posibil prin utilizarea unei singure metode.
Campaniile comune de observație creează oportunitatea ca oamenii de știință să estimeze mai precis frecvența impacturilor pe Lună și, totodată, riscurile asociate acestora pentru activitățile umane de pe suprafața lunară, au concluzionat Fernando și colaboratorii săi.
Implicații pentru viitoarea bază lunară
Noile date despre frecvența impacturilor produse de meteoroizi sunt importante și pentru planificarea Artemis Base Camp, avanpostul pe care NASA intenționează să îl construiască în apropierea polului sudic al Lunii.
„Pentru a proiecta o bază durabilă, trebuie luate în calcul numeroasele pericole de mediu cu care se va confrunta un avanpost destinat unei prezențe de lungă durată.
Între acestea se numără radiațiile, ciclurile termice extreme, dinamica regolitului (stratul care acoperă suprafața stâncoasă a Lunii, n.r.), cutremurele lunare, praful și, deosebit de important pentru acest studiu, impacturile”, se arată într-un studiu din 2025 coordonat de Daniel Yahalomi, în prezent cercetător postdoctoral la MIT.
Potrivit studiului, polul sudic lunar oferă o reducere naturală a riscului de impact în comparație cu regiunile ecuatoriale, ceea ce recomandă alegerea sa pentru o prezență umană permanentă.
Tehnologiile de protecție disponibile în prezent „sunt suficiente pentru a reduce pericolele produse de micrometeoroizi cu aproape cinci ordine de mărime, diminuând riscul efectiv până la un nivel gestionabil pentru proiectele actuale de habitate”, au concluzionat Yahalomi și colegii săi.
Recoltă științifică impresionantă
Căutarea fulgerelor de impact a fost doar una dintre numeroasele sarcini științifice îndeplinite de astronauți în timpul istoricului survol din 6 aprilie.
Echipa științifică a misiunii Artemis 2 continuă să analizeze volumul impresionant de date colectate, obținute cu ajutorul celor 31 de camere aflate la bordul capsulei și să le arhiveze în Sistemul de Date Planetare al NASA.
„În termen de șase luni, toate imaginile Pământului și Lunii realizate de echipaj și de camerele vehiculului, înregistrările audio ale observațiilor științifice făcute de echipaj și transcrierile aferente vor fi disponibile publicului și comunității științifice pentru analiză”, a declarat representanta NASA, Molly Wasserman.
Ştiri video recomandate
