În politica spaniolă se spune de mult că nu e bine să pariezi împotriva lui Pedro Sanchez. Atât ca lider al Partidului Socialist (PSOE), cât și ca premier, Sanchez a reușit de multe ori să iasă bine din situații grele și să-și surprindă adversarii. Totuși, alegerile anticipate de luna viitoare s-ar putea să nu mai fie competiția la care se aștepta toată lumea. Sanchez le-a convocat după ce partidele de dreapta și de extremă dreapta au respins reformele privind locuințele, propuse de guvernul său după protestele din stradă. Accidentul feroviar de miercuri, soldat cu cel puțin 69 de morți, a calmat, deocamdată, tonul agresiv al campaniilor din ultimii ani. Tragedia ar putea opri revenirea recentă a lui Sanchez în sondaje, iar siguranța căilor ferate riscă să devină tema principală, în locul bilanțului pe care premierul voia să-l apere, scrie The Guardian.
Stânga prezenta aceste alegeri drept ultima șansă de a opri o alianță între Partidul Popular (PP) și Vox, care ar anula decenii de progres social. Dreapta le vedea ca pe o ocazie de a încheia opt ani de „sanchismo”, cum numește cu dispreț guvernarea lui Sanchez. Acum, votul va avea loc într-o țară aflată în șoc și în doliu.
Rețeaua spaniolă de trenuri de mare viteză a fost mult timp un motiv de mândrie națională. În plus, milioane de oameni o folosesc zilnic pentru serviciu, vacanțe sau vizite la familie. Accidentul din această săptămână vine după un altul, pe aceeași linie, care a ucis 46 de oameni în ianuarie. Oamenii sunt furioși, confuzi și îngrijorați.
Titlurile ziarelor de joi au spus totul. El Mundo a scris despre „Încă un masacru pe calea ferată”, ABC despre „Cel puțin 68 de morți, după nouă luni”, iar El País despre „A doua catastrofă feroviară de mare viteză în mai puțin de un an”.
Chiar înainte de tragedia de lângă Urda, Sanchez avea deja multe probleme. Pe lângă protestele legate de locuințe, s-a confruntat cu acuzații de corupție în familie și în anturajul său. Guvernul a fost criticat dur, în țară și în străinătate, și pentru felul în care a gestionat vara aceasta trecerea în masă a migranților în Ceuta, enclava spaniolă din nordul Africii.
Politologul Pablo Simón, de la Universitatea Carlos III din Madrid, spune că momentul este foarte delicat, iar spaniolii încă încearcă să înțeleagă ce s-a întâmplat.
„Guvernul are multe probleme deschise, iar accidentul are un efect dublu”, explică el. „În primul rând, arată starea proastă a infrastructurii feroviare. Sugerează că problema este una de fond și că serviciile publice din Spania, mai ales infrastructura, sunt în declin.”
Simón crede că guvernul Sanchez, aflat la putere din 2018, nu mai poate da vina pe PP și pe tăierile din perioada de austeritate. „Pur și simplu nu ar fi credibil”, spune el.
„Dar mai există o problemă: chiar și înainte de accident, guvernul avea șanse mici să obțină sprijinul de care avea nevoie.”
Sanchez a spus că este „inacceptabil” ca Spania să aibă două dezastre feroviare în mai puțin de un an. El a promis măsuri de siguranță mai stricte, „pentru ca așa ceva să nu se mai întâmple niciodată”. Adversarii săi spun însă că nu este de ajuns.
Liderul PP, Alberto Núñez Feijóo, a declarat joi că orice politician responsabil pentru accident va trebui să dea socoteală. „Nu mai putem continua așa”, a spus el. Potrivit PP, spaniolii nu cer „miracole”, ci doar o țară în care lucrurile să funcționeze din nou.
Vox a ales un ton mult mai dur. Partidul acuză guvernul că i-a „ucis” pe cei care au murit în accident și vorbește despre incompetență și clientelism. Vox a cerut și Curții Supreme să-l investigheze pe ministrul transporturilor, Óscar Puente, pentru ucidere din culpă și vătămare corporală din neglijență gravă. Puente respinge acuzațiile și susține că rețeaua feroviară a Spaniei este „sigură și fiabilă”.
Potrivit lui Simón, reacțiile diferite ale PP și Vox arată că dreapta este divizată, deși ambele partide vor să-l înlăture pe Sánchez. „Întrebarea este ce ton să adopte: unul mai instituțional, cum încearcă PP, sau unul mai dur și agresiv, cum face Vox?”
Simón crede că atmosfera apăsătoare din țară îi va face greu lui Sánchez să mobilizeze cei aproximativ 1,2 milioane de alegători apropiați de PSOE, dar care de obicei nu votează. Premierul spera ca alegerile să fie o confruntare clară între progresiști și conservatori, pe teme precum locuințele și egalitatea. Acum, campania a devenit cu totul altceva.
„O campanie electorală are nevoie de entuziasm și optimism”, spune Simón. „Dar cum să existe așa ceva când toată țara este în doliu?”