Când Donald Trump a declanșat războiul din Iran în februarie, a riscat iritarea bazei sale electorale non-intervenționiste, un segment electoral pe care l-a cultivat prin declarații și acțiuni izolaționiste vreme de un deceniu. Acum, însă, în timp ce încearcă să scape de acest război care s-a transformat într-o piatră de moară politică, pare că va enerva un alt segment al coaliției electorale pe care a format-o – susținătorii războiului și politicii externe agresive, care-și doresc nici mai mult nici mai puțin decât distrugerea regimului de la Teheran, scrie CNN.
Deși nu știm prea multe despre ce ar putea să existe în memorandumul de acord pregătit de americani și iranieni, hardlinerii republicani se tem că Trump a cedat prea mult în încercarea de a pune capăt războiului.
Nu au făcut niciun secret din faptul că se tem că Trump va semna un acord mult prea similar cu cel semnat de Obama în 2015 – acord pe care ei și Trump însuși l-au criticat și batjocorit ca fiind „mult prea slab” vreme de un deceniu.
Au existat reacții similare și când Trump a anunțat un armistițiu negociat pe repede înainte, la începutul lui aprilie, dar și când primele forme ale unui ipotetic acord de pace au început să apară, la sfârșitul lui mai.
Acum că un acord final pare că începe să prindă contur, însă, criticile cresc în intensitate.
Aliații lui Trump atacă acordul
Senatorul republican Lindsey Graham, un înfocat susținător al lui Trump, a dat startul criticilor duminică, atunci când a publicat un mesaj pasiv-agresiv pe Twitter.
Deși a lăudat efortul inițial de a obține un acord, Graham s-a declarat „oarecum îngrijorat” de faptul că versiunea iraniană a detaliilor pare să fie în contradicție directă cu ce spune administrația Trump.
El a accentuat și că un astfel de acord va trebui să fie agreat și de Congresul SUA. Dar, probabil cea mai dură declarație este cea conform căreia „arhitectul acordului, vicepreședintele Vance și partenerii săi de negociere, trebuie să fie parte a procesului prin care se prezintă acordul final în Congres, iar asta e imperativ”.
Ce este important de menționat este că Vance este mai degrabă un non-intervenționist, spre deosebire de Graham. Personajele din anturajul lui Trump cărora nu le convine ce face președintele american deseori dau vina pe altcineva din administrație, pentru a evita să-l atace personal pe președinte.
Un alt susținător influent al războiului este Mark Levin, de la Fox News. Duminică, el s-a poziționat critic față de declarația lui Trump în care președintele SUA a mustrat Israelul pentru atacarea Hezbollah, în Liban, în timpul negocierilor de pace.
De atunci, Levin se întreabă public des de ce administrația Trump nu face public textul acordului.
„Întreb de zile întregi, de ce nu putem vedea și noi, poporul, nenorocitul de memorandum. Sincer, eu n-am mai văzut niciodată așa ceva. Dacă este un acord grozav de pace, atunci haideți să-l facem public”, a spus el.
Semnale contradictorii
Casa Albă a dat semnale contradictorii, luni. Oficialii din administrație au spus că textul va fi făcut public pe parcursul următoarelor 24-48 de ore, deși Trump a spus că el va fi semnat abia vineri.
Levin a repetat același argument și luni, înainte de a intra într-un schimb de replici cu un consilier politic al lui Trump care l-a acuzat că-l „subminează” pe președinte.
Și redactorii de la publicația conservatoare National Review s-au arătat curioși de faptul că nu au apărut încă detalii legate de conținutul acordului.
Ei au numit „dezamăgitor” faptul că Trump a sugerat că Iranul va putea să continue îmbogățirea de uraniu pentru utilizări non-militare. Au criticat și indiciile inițiale că acordul nu va opri programul de rachete balistice al regimului iranian.
„Toate acestea fiind spuse, posibilitatea ca Trump să revină la acordul eșuat al lui Obama, rupt pe bună dreptate în primul său mandat, va însemna o umilire totală a președintelui după toată bravada sa anterioară”, au scris cei de la National Review.
Un alt critic al negocierilor de pace este și fostul secretar de stat Mike Pompeo – care a adoptat un ton ceva mai „în surdină”, luni.
„Mă rog ca orice acord am avea, el să apere sacrificiile făcute și să securizeze interesele poporului american”, a scris el pe Twitter.
Critici din presa trumpistă
Alți comentatori au apărut cât se poate de îngrijorați de detaliile care au început să apară în legătură cu conținutul acordului.
După ce Vance a părut să dea de înțeles că liderii iranieni și-au „exprimat regretul” pentru cei 47 de ani de ostilitate iraniană față de SUA, comentatorul conservator Erick Erickson a răspuns cu acronimul vulgar „FFS” (for fuck’s sake – n. red.; hai să fim serioși – n. trad. eng.).
„Trump s-a predat Iranului. Cei care ucid americanii vor fi încântați de acest acord”, a continuat Erickson.
Alți aliați importanți ai administrației au avertizat-o să nu ia de bun tot ce spune Iranul.
În mod similar, Marc Thiessen, fost consilier al președintelui George W. Bush și un personaj în care Trump ar avea încredere, a spus că detaliile acordului par să indice un text similar celui pe care l-a semnat Obama.
„Sunt înfrigurat să aflu care sunt detaliile din acest acord și ce se negociază, dar sunt îngrijorat”, a spus Thiessen.
Ulterior, Thiessen a vorbit de un „dezastru” când Vance a părut să confirme, luni, că Iranul va avea accces la un fond de reconstrucție de 300 de miliarde de dolari, chiar dacă acesta nu va fi finanțat cu bani americani.
El a comparat un astfel de plan cu scenariul „unui Plan Marshall pentru reconstrucția Germaniei în timp ce naziștii erau încă la putere”.
Toate aceste discuții și critici au loc înainte ca negociatorii să fi putut măcar să rezolve cele mai delicate detalii din memorandumul de acord – iar diavolul se ascunde mereu în detalii și mereu va fi ceva de criticat, scrie CNN.
A devenit deja evident de multă vreme că hardlinerii republicani nu sunt mulțumiți de direcția luată de administrație pe tema Iranului. Era clar și că Trump nu mai avea niciun apetit pentru revenirea la război și că-și dorește să scape rapid de conflict. Asta a permis Iranului să tragă pentru un acord mai favorabil sieși.
E greu, totuși, să se analizeze concret un acord pe care oficialii nici măcar nu l-au făcut public. Pentru moment, însă, Trump trebuie să facă o echilibristică complicată să împace și capra și varza, iar rezultatul pare să fie unul în care puțini vor fi mulțimiți.
Iar dacă, în final, narațiunea câștigătoare va fi cea conform căreia Trump doar a reasamblat acordul lui Obama, războiul din Iran ar putea să fie un dezastru politic și mai mare pentru el decât era deja.