Mic dejun la Berlin şi prânz la Copenhaga – cu o călătorie rapidă și ușoară cu trenul între ele? Sau o masă la prânz la Sofia și un aperitiv seara la Atena, după o cursă de mare viteză? Ambele scenarii ar putea deveni realitate dacă planul Uniunii Europene pentru o rețea feroviară de mare viteză "cu adevărat europeană" se va concretiza. Executivul UE a anunțat miercuri că o rețea feroviară transfrontalieră mai rapidă ar putea fi posibilă până în 2040, dezvăluind planuri pentru reducerea semnificativă a timpilor de călătorie între marile orașe europene. Comisia Europeană imaginează un viitor în care trenurile ar circula cu viteze de peste 250 km/h, asigurând conexiuni rapide pe întreg continentul, scrie The Guardian.
Dacă planul va fi implementat, călătoria între Berlin și Copenhaga ar putea dura doar patru ore până în 2030, în loc de șapte, iar Sofia și Atena ar fi la doar șase ore distanță până în 2035, față de aproape 14 ore în prezent.
De asemenea, drumul dintre Tallinn și Riga ar fi redus la 1 oră și 45 de minute (de la 6 ore și 10 minute), iar între Lisabona și Madrid la trei ore, comparativ cu cele nouă ore actuale.
Apostolos Tzitzikostas, comisarul european pentru transporturi, a explicat că planurile ar putea duce la crearea unei rețele feroviare rapide și unitare până în 2040, oferind o alternativă competitivă la zborurile pe distanțe scurte și chiar la unele rute mai lungi.
Deși în ultimii ani s-au făcut apeluri repetate pentru extinderea transportului feroviar, călătoriile rapide transfrontaliere rămân rare. Operatorii naționali se concentrează pe propriile rețele, infrastructura este insuficientă, sistemele tehnice sunt incompatibile, iar regulamentele și sistemele de ticketing sunt fragmentate, ceea ce frânează dezvoltarea trenurilor de mare viteză.
Comisia a arătat că cei 12.128 km de cale ferată de mare viteză existenți în Europa sunt concentrați în patru state – Franța, Germania, Italia și Spania – în timp ce Europa Centrală și de Est rămâne "slab conectată".
Experții citați de Comisie estimează că ar fi nevoie de 546 de miliarde de euro pentru a tripla dimensiunea rețelei, permițând trenurilor să atingă viteze de peste 250 km/h. Ca parte a planului, executivul UE promite o strategie de finanțare, bazată pe fonduri europene și investiții private, menită să sprijine construcția infrastructurii și achiziția de trenuri moderne.
Printre măsurile propuse se numără și sisteme paneuropene de semnalizare și ticketing unificat. Tzitzikostas a declarat că, în viitor, pasagerii ar trebui să poată cumpăra un bilet unic pentru o călătorie feroviară transfrontalieră, iar ulterior chiar bilete combinate tren–avion printr-o singură platformă online. El a promis propuneri legislative în 2026 pentru simplificarea rezervărilor și extinderea drepturilor pasagerilor. În prezent, călătorii trebuie să contacteze separat operatorii feroviari implicați în traseu pentru rambursări sau asistență în caz de întârzieri.
Organizația Europeană a Consumatorilor (BEUC) a salutat inițiativa ca fiind un pas major către mobilitatea sustenabilă.
"Prea mult timp, pasagerii s-au confruntat cu rezervări complicate, drepturi limitate și servicii slabe atunci când călătoresc cu trenul în Europa. Planul oferă investițiile și armonizarea tehnică necesare și încearcă să rezolve problema cronică a biletelor", a declarat Robin Loos, șeful departamentului de transport al BEUC.
La rândul său, Comunitatea Companiilor Feroviare și de Infrastructură din Europa (CER) a apreciat planul, afirmând că stabilirea unei viteze standard de 250 km/h sau mai mari pentru noile linii ar oferi "un punct de referință esențial" care ar permite trenurilor să concureze eficient cu zborurile și ar încuraja trecerea către transportul feroviar.
Totuși, Jon Worth, expert și activist în domeniul feroviar, a pus la îndoială realismul planului, invocând lipsa detaliilor privind finanțarea și numărul redus de proiecte concrete.
"Pot numi vreo linie ferată care va fi construită sau vreun tren care va fi cumpărat datorită acestui document? Nu. În cele din urmă, nu este un plan, ci mai degrabă o aspirație – o declarație despre ce ne-ar plăcea să vedem", a spus el.
Worth a adăugat că UE are un istoric inegal în implementarea proiectelor feroviare, în special a celor de viteză mai mică, care "au avansat extrem de lent".
"De ce ar fi diferit de data aceasta? Doar pentru că stabilim un termen cu 10 ani mai târziu și vorbim despre trenuri de mare viteză în loc de convenționale?", a întrebat el.