Turcia nu vrea să sprijine planul UE de a-și elimina importurile de gaze rusești și amenință să pericliteze eforturile blocului de a deveni independent energetic de stat agresor, relatează Politico.
Aflată la granița Uniunii Europene, Turcia servește de ani de zile drept „conductă” pentru gazul rusesc care intră în Europa. Această conexiune este, acum, pusă la îndoială după cea mai recentă proprunere a europenilor pentru eliminarea tuturor importurilor de gaze rusești până în 2027.
Pentru a-și pune planul în aplicare, Uniunea Europeană vrea să impună condiții de monitorizare pentru a vedea unde și cum mai intră gazul rusesc pe teritoriul blocului. Pentru ca acest plan să funcționeze, însă, Uniunea are nevoie de informații cheie din partea țărilor de tranzit, precum Turcia. Guvernul de la Ankara nu e interesat deloc să ofere aceste informații.
„Poate că UE va decide să interzică de tot gazul rusesc, sau poate că nu, dar Turcia este de părere că sancțiunile unilaterale riscă să ne perturbe economiile și să crească riscurile pentru securitate energetică pentru noi toți. Turcia implementează doar acele sancțiuni adoptate de Consiliul de Securitate ONU”, a transmis ministerul de externe de la Ankara.
Această reticență, avertizează experții, ar putea să creeze o fisură care să le permită rușilor să vândă gaze în Europa nedectați, mult după expirarea perioadei limită.
Și totul are loc în contextul în care relațiile diplomatice UE-Turcia se prăbușesc pe fondul unui efort intens al regimului Erdogan de a sugruma opoziția.
„Reticența Turciei de a se conforma prevederilor de monitorizare ale UE ar putea să creeze provocări în implementarea efectivă a reglementărilor propuse, mai ales având în vedere rolul tot mai mare al Turciei ca țară de tranzit și de potențial hub pentru gazul rusesc”, a declarat Viile Niinisto, europarlamentar al Verzilor și fost ministru finlandez al mediului, care conduce lucrările PE pentru această lege.
La peste trei ani de când Rusia și-a lansat invazia la scară largă împotriva Ucrainei, Uniunea Europeană încă încearcă să scape complet de dependența de energia din Rusia și să rupă un flux de bani esențial pentru Kremlin.
Din 2022 și până acum, UE și-a întrerupt achizițiile pe mare de petrol și cărbune rusești, în timp ce și-a redus importurile de gaze cu aproape două treimi.
Totuși, a continuat să cumpere un volum crescut de gaz natural lichefiat super-răcit de la Rusia, alături de alte cantități limitate de gaz de conductă.
În iunie, Comisia și-a dezvăluit planul pentru a opri și aceste ultime importuri cu ajutorul unei interdicții generalizate – oprirea importurilor va începe cu eliminarea contractelor de durată scurtă anul acesta și cu eliminarea graduală a acordurilor pe termen lung până în 2027.
Pentru a obține acest deznodământ, Comisia Europeană are nevoie să monitorizeze mai bine importurile energetice – pentru asta trebuie ca firmele care aduc gaz rusesc în Europa să dea „toate informațiile relevante” necesare pentru a afla care este originea combustibilului, inclusiv contractele de furnizare. Statele membre și Parlamentul European negociază, în prezent, conținutul legii.
Monitorizarea sursei gazului este extrem de dificilă pentru că nu poți afla de unde vin moleculele, iar contractele sunt confidențiale și gazul circulă pe la mai mulți intermediari înainte de a ajunge la destinația sa finală.
Noua lege nu ar impune obligații juridice asupra Turciei, care oricum nu este membră UE, dar având în vedere că contractele nu arată mereu punctul de origine al gazului achiziționat, firmele UE ar trebui să le ceară turcilor informații în plus dacă vor să continue importul de gaz, spuen Aura Săbăduș, analist senior în domeniul energiei la ICIS consultancy.
Acest element este de o importanță mare maiales pentru punctul Strandzha-Malkoclar, care leagă Turcia și Bulgaria.
Pe baza unui acord complex semnat în 2023, energia bulgărească de energie Bulgargaz poate să comandeze gaz natural lichefiat de la terminale din Turcia – ele sunt trimise companiei turce de stat, după care ajung la Bulgargaz, peste frontiera UE.
Problema este că „nu știm dacă acest gaz livrat în Bulgaria este același care ajunge la terminalele din Turcia”, spune Săbăduș, ceea ce înseamnă că UE nu poate fi sigură dacă nu cumva gazul rusesc a fost „amestecat” cu gaz din alte surse la livrare.
Și având în vedere prețurile tot mai mici ale gazului livrat de Rusia, „există un risc mare” ca mare parte din acel gaz să fie rusesc. Același lucru se aplică și interconectorului mai mic de la Kipi, între Turcia și Grecia.
În ultimul an, UE a importat 1,9 miliarde de metri cubi de gaz prin cele două conectoare, iar numărul ar putea crește până la 5,4 miliarde. Deși numărul este mic prin comparație cu cele 150 de miliarde pe care Rusia le exporta odinioară UE, el tot reprezintă o cincime din importurile totale de gaze rusești de anul trecut.
O astfel de „portiță” pentru gazul rusesc înseamnă că cele două interconectoare „neapărat trebuie incluse” în propunerea juridică și calificate drept intrări cu „risc crescut”.
„Dacă Turcia va refuza să coopereze pe deplin cu cerințele de monitorizare și transparență, autoritățile din statele membre nu vor dispune de datele necesare pentru a determina originea gazului care intră prin Turcia”, a adăugat Niinisto.