Când oamenii aud cuvântul „demență”, primul lucru la care se gândesc este pierderea memoriei. Cu toate acestea, deși memoria este adesea afectată, nu toate formele de demență se manifestă astfel. Există mai multe tipuri de demență, fiecare cu simptome diferite, unele surprinzătoare și neobișnuite, scrie Science Alert.
Un caz recent descrie un bărbat de 68 de ani care a dezvoltat o fascinație neobișnuită pentru un anumit tip de zgomot după ce a fost diagnosticat cu o formă rară de demență. Acest caz sugerează că schimbările în preferințele sonore ar putea fi un indicator important pentru anumite tipuri de sindrom.
Ce este demența și formele sale
Demența este un termen general pentru probleme cognitive suficient de severe încât să afecteze viața de zi cu zi. Cea mai cunoscută formă este boala Alzheimer, caracterizată prin pierderi de memorie și alte schimbări cognitive.
O altă formă, mai puțin comună, este demența frontotemporală, care afectează în special persoanele sub 65 de ani. Aceasta implică zonele frontale și temporale ale creierului, situate în zona frunții și deasupra urechilor. Aceste regiuni controlează personalitatea, comportamentul, planificarea, limbajul și procesarea sunetelor.
Există trei variante principale de demență frontotemporală:
- Varianta comportamentală, care afectează personalitatea și comportamentul
- Varianta non-fluentă, care afectează producerea vorbirii
- Varianta semantică, ce afectează înțelegerea limbajului și cunoștințelor.
Recent, specialiștii au început să ia în considerare și o a patra variantă, numită uneori „varianta temporală dreaptă”, care combină caracteristici ale variantelor comportamentale și semantice.
Fascinația neobișnuită pentru sunete
Bărbatul, denumit CP în studiu, a dezvoltat o obsesie pentru sunetul motoarelor de avion Spitfire. Soția sa a observat comportamentul cu aproximativ doi ani înainte de diagnostic. CP locuia aproape de un aerodrom și se oprea din orice activitate pentru a ieși afară, gesticulând și plângând de bucurie la auzul motoarelor.
Această atracție era extrem de specifică: nu reacționa la alte tipuri de avioane sau vehicule, iar alte sunete precum ciripitul păsărilor sau vocile înalte îl iritau. De asemenea, a devenit selectiv în privința muzicii, preferând piesele originale și respingând cover-urile.
Schimbări de comportament și personalitate
Cu câțiva ani înainte de fascinația pentru sunet, CP devenise mai iritabil, rece și apatic față de cei din jur. Pierduse controlul impulsurilor și conștiența comportamentului social acceptabil. De exemplu, nu reacționa la decese din familie și întrerupea frecvent alte persoane, ceea ce nu era caracteristic pentru el înainte de boală.
De asemenea, CP și-a pierdut simțul umorului, a devenit obsedat de dulciuri, șah și cuvinte încrucișate. Uneori nu recunoștea fețele cunoscuților, dar putea identifica vocile acestora la telefon. Memoria și limbajul său nu erau afectate în mod semnificativ.
Diagnostic și implicații medicale
La aproximativ cinci ani după apariția simptomelor, CP a fost diagnosticat cu varianta comportamentală a demenței frontotemporale. Totuși, cercetătorii cred că el avea de fapt varianta temporală dreaptă, caracterizată prin pierderi de țesut în lobul temporal drept, implicat în înțelegerea conceptelor și semnalelor sociale nonverbale.
Această formă rară poate provoca combinații de simptome din variantele comportamentale și semantice. Cazul lui CP ajută la definirea mai clară a acestei variante și subliniază că dezvoltarea unor noi obsesii poate fi un semn distinctiv al sindromului.