Unde caută NASA urme de viață extraterestră și ce știm cu adevărat până acum

De peste jumătate de secol, oamenii de știință încearcă să răspundă uneia dintre cele mai vechi întrebări ale omenirii: suntem singuri în univers? De la primele misiuni trimise pe Marte până la cele mai moderne instrumente care analizează atmosferele planetelor îndepărtate, NASA și comunitatea științifică internațională caută semnale care ar putea sugera existența vieții dincolo de Pământ, scrie National Geographic.

În septembrie, NASA a anunțat o descoperire ce ar putea reprezenta un posibil semn de viață – o „potențială biosemnătură” – pe Marte. Roverul Perseverance, care explorează de ani buni albia unui fost lac secat, a detectat indicii ale unor reacții chimice antice de tip oxido-reducere. Astfel de procese pot apărea atât în prezența vieții, cât și în urma unor fenomene pur geologice. Cu alte cuvinte, este o descoperire plină de promisiuni, dar nu încă o dovadă.

Aceasta este doar cea mai recentă etapă dintr-o istorie lungă și uneori frustrantă a căutării posibilelor semne de viață pe alte lumi. De multe ori, rezultatele sunt ambigue, greu de interpretat și ridică mai multe întrebări decât răspunsuri. Dar tocmai această ambiguitate împinge știința înainte.

Ce este, de fapt, o „biosemnătură”?

Noțiunea în sine nu este deloc simplă. O biosemnătură este orice indiciu chimic, fizic sau structural care ar putea sugera prezența vieții. Problema este că natura știe să producă structuri extrem de complicate și fără ajutorul vreunei forme de viață. Cristale complexe, polimeri și alte forme chimice pot semăna cu urme biologice și pot induce în eroare cercetătorii.

„Dacă pui întrebarea «cât de complexă poate deveni chimia non-biologică?», răspunsul este chimia biologică, pentru că chimia biologică provine din chimia non-biologică”, spune Sean McMahon, astrobiolog și coordonator al Planetary Paleobiology Group de la Universitatea din Edinburgh.

Există chiar și pe Pământ structuri care nu pot fi plasate clar în categoria „viață” sau „non-viață”. Frances Westall, director emerit de cercetare și fost coordonator al Exobiology Group în Franța, povestește că i-au trebuit aproape două decenii să demonstreze că unii microbi fosilizați, vechi de 3,45 miliarde de ani, aveau origine biologică.

„A trebuit să aștept până a apărut un instrument potrivit care să măsoare aceste structuri foarte mici și să poată detecta cantități extrem de reduse de carbon”, spune Westall. „A durat enorm de mult, dar, în cele din urmă, am reușit să obținem dovezile clare pe care le doream”.

Problema devine și mai complicată când vorbim despre alte planete, unde nu știm nici măcar „nivelul de bază” al chimiei naturale.

„Căutăm un semnal care să se ridice peste un nivel de bază, iar de cele mai multe ori nici măcar nu știm exact ce cuprinde acel nivel de bază”, spune McMahon. De aici și istoria plină de controverse a căutării biosemnăturilor.

Experimentul Viking: primul mare șoc

În 1976, misiunile Viking au devenit primele aterizatoare operaționale pe suprafața lui Marte. Printre experimentele lor se afla unul care încerca să „hrănească” solul marțian pentru a vedea dacă acesta produce gaze specifice unor procese biologice. Surpriza: exact astfel de gaze au fost detectate.

A fost un moment istoric. A părut, pentru o clipă, că omenirea a descoperit viață pe Marte. Dar entuziasmul s-a stins rapid. Alte teste nu au confirmat constant rezultatul, iar ulterior s-a demonstrat că unele substanțe chimice din solul marțian pot produce aceleași gaze fără nicio implicare biologică.

„Încă nu înțelegem complet ce s-a întâmplat, ceea ce este puțin șocant dacă te gândești”, spune McMahon. „A fost un experiment defectuos, predispus atât la rezultate fals pozitive, cât și la fals negative”.

Frances Westall crede și ea că explicația este probabil una nebiologică, dar admite că „am putea fi surprinși”.

„Este foarte dificil să spui 100% da sau 100% nu”, spune ea. „Sentimentul meu este că analiza a fost interesantă, dar pur și simplu nu avem suficiente date pentru a spune că a indicat urme de viață actuală”.

Meteoritul care a stârnit furtuna

În 1996, lumea întreagă a ascultat declarația președintelui Bill Clinton despre „posibila descoperire a vieții pe Marte”, după ce oamenii de știință au identificat structuri bizare într-un meteorit marțian descoperit în Antarctica, cunoscut ca Allan Hills 84001. Astăzi, consensul este că acele structuri pot fi explicate prin procese chimice naturale.

Chiar dacă speranțele au fost risipite, episodul a avut un efect uriaș: a împins astrobiologia în prim-planul cercetării științifice și a crescut interesul pentru explorarea altor lumi.

„Chiar dacă interpretările lor au fost greșite, studiul a împins cu adevărat domeniul astrobiologiei înainte”, spune Westall. „Știm mult mai multe acum, la 30 de ani după publicarea acelui articol”.

Semnele din atmosferele altor lumi

În ultimii ani, cercetătorii nu se mai limitează la solul planetelor. Ei analizează și atmosferele acestora, căutând combinații de gaze care, pe Pământ, sunt asociate cu viața.

În 2021, o echipă a anunțat detectarea fosfinei în atmosfera lui Venus – o substanță care poate avea origine biologică, dar și nebiologică. Mai recent, o posibilă biosemnătură atmosferică a fost raportată și pe planeta K2-18b, aflată la 124 de ani-lumină de noi. Evident, fiecare astfel de anunț a stârnit dispute aprinse și noi runde de verificări.

„Abia am început să zgâriem suprafața chimiei atmosferelor exoplanetelor”, spune McMahon. „Modalitatea prin care vom descoperi viața începe cu o observație pe care nu o putem explica, iar adevărata muncă începe când investigăm toate posibilele explicații și facem munca de detective științific”.

Perseverance: începutul unei povești, nu finalul ei

Descoperirea reacțiilor redox pe Marte este importantă, dar nu decisivă. Următorul pas esențial ar fi aducerea pe Pământ a mostrelor colectate de Perseverance, pentru analiză detaliată în laboratoare. Acest proiect este însă amenințat de posibile reduceri bugetare NASA.

Dacă va avea loc, ar putea fi momentul care va clarifica dacă omenirea a descoperit deja viață extraterestră fără să știe încă.

Pentru mulți cercetători, răspunsul va veni, dar nu repede. Va cere timp, răbdare, tehnologie mai avansată și prudență științifică.

„Ar fi incredibil de, incredibil de emoționant”, spune Westall despre posibilitatea confirmării vieții extraterestre. „Dar cred că va fi, probabil, ca și cum ai căuta un ac în carul cu fân”.