Venus este mult mai asemănător cu Pământul decât se credea, spun oamenii de știință

Un nou studiu realizat pe baza unor date arhivate, colectate în urmă cu câteva decenii, sugerează că Venus – o lume cunoscută pentru condițiile sale extreme – ar putea prezenta procese asemănătoare tectonicii, care îi deformează suprafața și reciclează scoarța. Dacă această ipoteză se confirmă, atunci structurile circulare uriașe de pe Venus ar putea fi cheia înțelegerii proceselor interne ale planetei, scrie Science Alert. 

„Astfel de structuri nu există pe Pământ astăzi, însă este posibil să fi existat în perioada de început a planetei noastre, înainte ca tectonica plăcilor să se formeze,” afirmă Gael Cascioli, cercetător în științe planetare la Universitatea din Maryland și NASA Goddard Space Flight Center.

Prin combinarea datelor gravitaționale cu cele topografice, cercetarea oferă o nouă perspectivă importantă asupra posibilelor procese subterane care modelează în prezent suprafața lui Venus.

Venus nu are plăci tectonice – dar pare activă

Spre deosebire de Pământ, care are o crustă fragmentată în plăci tectonice mobile ce creează o geologie dinamică și permit căldurii interne să iasă la suprafață, Venus nu prezintă aceste plăci. Totuși, suprafața planetei Venus este marcată de dovezi ale unei activități interne intense, care împinge materialul din adâncuri și generează deformări.

Un exemplu clar sunt formațiunile care seamănă cu craterele de impact, dar care au un inel ridicat ce înconjoară un centru prăbușit, cu fisuri concentrice care se răspândesc spre exterior. Aceste structuri pot avea sute de kilometri în diametru.

Inițial, cercetătorii au crezut că aceste formațiuni sunt cratere, dar analizele detaliate au arătat că sunt de natură vulcanică. Se consideră că ele apar în urma unor coloane de material fierbinte și topit (plumes) care urcă din interiorul planetei, ridicând suprafața în formă de dom, care apoi se prăbușește atunci când coloana se răcește. Materialul topit se scurge apoi în lateral, formând inelul specific.

Activitate tectonică fără plăci tectonice?

Chiar dacă Venus nu are plăci tectonice, se consideră că activitatea tectonică ar putea exista sub formă de interacțiuni între coloanele de magmă din manta și litosfera planetei. 

Pentru a testa această ipoteză, ei au creat modele care descriu diferite scenarii ale formării structurii prin astfel de coloane de magmă. Aceste modele au fost comparate cu datele de gravitație și topografie obținute de sonda Magellan a NASA, care a studiat Venus în anii 1990.

Echipa a identificat 75 de corone folosind datele topografice, iar datele gravitaționale au fost folosite pentru a înțelege ce se întâmplă dedesubt. Rezultatul? În cazul a 52 dintre acestea, s-a observat că sunt situate deasupra unor coloane de material topit fierbinte și mai puțin dens decât roca înconjurătoare – un indiciu clar că ar putea exista procese tectonice active.

Procese similare celor de pe Pământ

Pe Terra, două procese tectonice majore ar putea avea echivalente coronelor de pe Venus. 

• Subducția – proces în care o placă tectonică alunecă sub alta. Pe Venus, fără plăci tectonice, acest fenomen ar arăta altfel: o coloană de magmă care urcă ar putea forța materialul de la suprafață să se întindă și să se ciocnească cu alte zone, împingând o parte din acest material înapoi în manta.
• Scurgerea litosferică – partea inferioară a scoarței se încălzește din interior, începe să se topească și formează picături dense și reci care se desprind și cad în adânc.

Bineînțeles, aceste ipoteze rămân în mare parte teoretice. Condițiile de pe Venus – temperaturi extreme, presiune atmosferică imensă și ploi acide – fac explorarea directă extrem de dificilă. Cu toate acestea, cercetătorii consideră că aceste corone trebuie să fie un punct central în viitoarele misiuni de cercetare, datorită asemănărilor potențiale cu procesele din trecutul geologic al Pământului.

„Coronele sunt frecvente pe Venus. Sunt formațiuni uriașe, iar de-a lungul anilor s-au propus diverse teorii despre formarea lor,” spune Anna Gülcher, cercetătoare în științe planetare la Universitatea din Berna, Elveția.

„Ceea ce este cu adevărat interesant în studiul nostru este că putem spune cu destulă încredere că există procese active și diverse care le generează. Credem că aceleași mecanisme au fost prezente și în perioada timpurie a Pământului.”

Studiul a fost publicat în revista Science Advances.