Washington Post: America intră într-o nouă eră a violenței politice. „Suntem într-un moment foarte periculos”

O parlamentară locală de stat din Minnesota fost ucisă chiar la ea acasă în luna iunie. Casa guvernatorului Pennsylvaniei a fost incendiată în aprilie. Candidatul Donald Trump a fost țintit în două atentate aparente de asasinare în timpul campaniei prezidențiale de anul trecut. Acum, activistul conservator Charlie Kirk a fost împușcat și ucis, miercuri, în timpul unei dezbateri cu public la Universitatea Utah Valley, șocând publicul live și pe cei care au văzut imaginile pe internet, scrie The Washington Post într-un editorial.

America intră într-o nouă era a violenței politice care aduce aminte de cele mai amare și mai tumultoase ere, inclusiv anii ‘60 – asasinatele președintelui John F. Kennedy, senatorului Robert F. Kennedy. și a lui Martin Luther King.

„Trecem prin ceea ce aș numi o eră a populismului violent”, spune Robert Pape, care conduce Proiectul Chicago pe Securitate și Amenințări de la Universitatea din Chicago.

„Vorbim de o eră istorică plină de asasinate, tentative de asasinat și proteste violente și are loc și la stânga și la dreapta politică”, mai spune Pape.

„Ce vedem acum este mult peste evenimentele obișnuite de violență pe care le-am văzut în ultimii 20 de ani. E un nivel diferit, o perioadă istorică diferită de violențe politice, iar asta este doar ce se poate vedea. Este un fapt demonstrabil”, a adăugat el.

Violența ca „tradiție politică”

Violența întotdeauna s-a aflat foarte aproape de suprafața unei țări în care patru președinți din 45 au fost asasinați, iar un al cincilea, Ronald Reagan, a fost rănit și aproape de a muri într-un astfel de atentat.

Totuși, lideri politici din ambele partide au avertiat, miercuri, că țara se îndreaptă spre un loc al întunericului, dacă lucrurile nu revin la normal.

„Sincer, primul lucru care mi-a venit în minte nu a fost un «Nu din nou! Ce urmează?», ci m-am întrebat pe mine însumi «Cum oprim acest nou ciclu al violenței politice»”, a declarat senatoarea Tina Smith, reprezentantă în Senat a statului Minnesota.

„Este o reacție umană să-ți întorci privirea îngrozit atunci când vezi că astfel de lucruri se întâmplă, dar e neîndurătoare. Sunt aproape lipsită de cuvinte și îngrozită cât de des se întâmplă”.

Când reprezentanta democrată Melissa Hortman și soțul ei au fost uciși în vară, de un bărbat care s-ar fi deghizat în polițist și a ucis și un alt parlametnar local și pe soția acestuia, numele lui Smith a fost găsit și el pe o listă din mașina suspectului.

Motivația și identitatea ucigașului lui Kirk nu era cunoscute încă, joi. Dar zgomotul produs de violența împotriva personajelor politice publice a devenit tot mai asurzitor în ultimii ani, inclusiv în timpul asaltului de la Capitoliu, când Trump a încercat să rămână la putere cu forța, deși pierduse alegerile.

În octombrie 2022, un atacator a căutat-o în propria casă pe președinta Camerei Reprezentanților de atunci, Nancy Pelosi, și l-a atacat pe soțul acesteia cu un ciocan.

În decembrie anul trecut, Brian Thompson șeful unei companii farmaceutice a fost împușcat mortal pe un trotuar din Manhattan, de un bărbat care ar fi fost furios pe politicile de sănătate din America.

La începutul anului, un bărbat a fost pus sub acuzare pentru piromanie după ce a atacat un showroom Tesla și sediul Partidului Republican din New Mexico. În aprilie, un alt piroman a țintit casa guvernatorului democrat al Pennsylvaniei, Josh Shapiro.

Toate acestea au venit după o serie de alte evenimente tulburătoare – reprezentantul republican Steve Scalise a fost împușcat și rănit grav la un antrenament de baseball în 2017. Trei ani mai târziu, trei bărbați au încercat să o răpească pe guvernatoarea democrată a statului Michigan, Gretchen Whitmer. În ambele cazuri furia politică a fost motivul comiterii acestor infracțiuni.

În comentariile sale publice după uciderea lui Kirk de miercuri, un Spencer Cox vizibil afectat, guvernatorul statului Utah, în care a avut loc asasinatului, a deplâns starea în care se află țara.

„Țara noastră este frântă. Am avut asasinate politice în Minnesota, recent. Am avut o tentativă de asasinat asupra guvernatorului Pennsylvaniei și am avut o tentativă de asasinat asupra unui candidat prezidențial și asupra unui fost președinte al Statelor Unite, acum actualul președinte. Nimic din ce voi spune eu nu va putea să ne reunească. Nimic din ce spun eu nu poate să repare ce este frânt”.

Compromisul, o artă uitată a democrației americane

Experții care studiază violența politică sunt în consens când spun că frecvența și seriozitatea fenomenului cresc în mod semnificativ. Tot mai mulți americani consideră că sistemul nu funcționează pentru ei și se simt frustrați și neajutorați.

Un sondaj din februrarie pentru urmărirea normelor și instituțiilor democratice a descoperit că, deși doar doi la sută dintre democrați și trei la sută dintre republicani susțin violența împotriva partidului rival, procentul crește până la zece la sută când vine vorba de lideri „care adoptă politici periculoase și exploatatoare”.

Deși majoritatea covârșitoare se opune violenței politice, datele tot arată că unul din zece americani erau dispuși să le spună intervievatorilor că o susțin.

„Cu cât e mai mult sprijin pentru violența politică, cu atât ea devine mai frecventă. Astfel se creează legitimitate penru indivizii volatiili emoțional sau care au motive psihosociale să acționeze în acest fel”, mai spune Pape.

Doar norocul a făcut în așa fel încât, spune Pape, glonțul tras spre Donald Trump în Butler Pennsylvania, în iunie 2024, nu a luat o traiectorie diferită și că Pelosi nu era acasă când atacatorul ei i-a spart locuința.

Altfel, spune el, paralelele între această eră și cea a asasinatelor din anii ’60 ar fi fost și mai evidentă.

Matthew Dallek, un istoric politic la Universitatea George Washington, a spus că facțiunile politice din țară se văd tot mai mult ca dușmani mortali care amenință existența țării, iar de acolo nu mai e un pas prea mare pentru oamenii dezechilibrați mintal să treacă la violență.

Rețelele sociale, adaugă Dallek, acționează ca un catalizator pentru răspândirea ideilor toxice.

„Ne aflăm în mijlocul celui mai violent politic moment prin care am trecut ca țară din anii ’60 și ’70. Se simte ca și cum am fi într-un ciclu de tipul celui din anii ’60 și va fi foarte greu să ieșim”.

Alți experți avertizează că urmează și mai multă violență și că acte precum uciderea lui Kirk pot duce la vendete și răzbunări, în care fiecare dintre părți consideră că e justificat să o ataci pe cealaltă.

„Suntem într-un moment foarte periculos în care violența poate să provoace acte reciproce de violență”, spune William Braniff, director executiv la PERIL (Polarizationa and Extremism Research and Innovation Lab), de la Universitatea Americană.

„Retorica care dezumanizează diferite perspective sau orientări politice sau diferite religii creează o structură de permisiune pentru violență”, spune el.

Braniff, un fost oficial de rang înalt la Homeland Security (DHS) spune că strategii precum „prebunking-ul” sau pregătirea oamenilor să recunoască din start mesaje periculoase sau manipulatoare reduce șansa ca ei să se radicalizeze și să apeleze la violență.

„Am fost în locuri întunecate și înainte, mai întunecate decât acesta. Nu trebuie să ajungem acolo din nou”.

Un precursor al violenței din această eră și ceva ce ne aduce aminte că ea a fost mereu prezentă în societatea americană la un anumit nivel, s-a întâmplat în februarie 2011, când Gabrielle Giffords, o democrată din Arizona, pe atunci reprezentantă în Congres, a fost împușcată și rănită grav în afara unui supermarket unde susținea un eveniment pentru votanții ei.

De atunci, Giffords a creat o organizație de militare împotriva violenței cu arme de foc iar miercuri a denunțat uciderea lui Charlie Kirk.

„Sunt îngrozită să aud că Charlie Kirk a fost ucis la un eveniment din Utah. Dezacordurile politice vor fi mereu în societăți democratice, dar nu trebuie să permitem niciodată Americii să devină o țară care confruntă aceste dezacorduri cu violență”.

David Holt, primarul republican al Oklahoma City, a spus că atacul asupa clădirii federal din acest oraș în 1995, în care au murit 168 de oameni, arată unde pot duce astfel de violențe.

„Simt că e obligația mea ca primar al acestui oraș să folosesc acel eveniment pentru aducerea aminte. Nu există niciun motiv pentru ca oricine din America să repete acele greșeli.

Aceea a fost violență politică la o scară mult mai mare, dar a avut același tip de motivație și în spatele ei s-a aflat același fel de dezumanizare și respingere a compromisului care duce la asasinate. Este același tip de boală”, a adăugat el.

Americanii, mai spune Holt, deseori uită că compromisul, chiar și atunci când uneori pierzi, este o parte esențială a democrației.

„Nu suntem condiționați suficient să înțelegem că va trebui să ajungem la compromis și că asta e parte din contractul social democratic. Violența este afirmația finală că nu mai ai nicio aplecare spre a încerca să-l convingi pe celălalt, iar noi, ca societate, pare că sărim mult prea repede să ajungem la acea concluzie”.

Dallek a adus aminte și că la momentul atentatului din Oklahoma City, președintele de atunci, Bill Clinton, a mers în oraș și a dat ceea ce este recunoscut ca fiind cel mai bun discurs al carierei sale politice, îndemnând țara să se reunească.

Nu este clar, sugerează Dallek, dacă lideriide astăzi sunt dispuși să facă un gest similar.

În fapt, Trump s-a grăbit să-și atace adversarii politici și să ia partea unei părți a spectrului politic, vorbind de „stânga radicală” și cerând americanilor să se angajeze la a respecta valorile politice susținute de Kirk.

Smith, senatoarea din Minnesota, spune că această retorică a furiei care caracterizează dezbaterea politică trebuie să fie redusă și că este, în mare parte, responsabilitatea liderilor politici să facă asta.

„Încerc foarte mult să nu folosesc metafore și astfel de retorică în discursurile mele politice. Sunt sigură că fac greșeli, dar cu toții trebuie să încercăm să nu folosim metafore care depășesc limita. Oamenii cu autoritate au putere și ar trebui să o folosească pentru a ameliora aceste violențe, nu pentru a le alimenta”.