Chiar dacă România nu este prezentă la start, alături de "coloşii" în domeniu nu a fost întotdeauna aşa. Un român a răzbit prin puterea lui şi prin dorinţa de a-şi urma visul. Jean Calcianu este omul care l-a impresionat pe Ettore Bugatti prin talentul şi dedicarea lui, iar acest lucru a trecut România pe harta automobilisticii.
Iată că astăzi vă spunem povestea de viaţă a unei alte "legende uitate" a României, care alături de Smaranda Brăescu a stabilit un record care nu trebuie să fie uitat de nimeni.
Cum începe viaţa lui Jean Calcianu
Jean Calcianu s-a născut în anul 1893 în Dobrogea. Vine în Bucureşti în 1909 să înveţe mecanică. În 1914 se hotărăşte să plece în Franţa, având ca bagaj doar ce învăţase. Se angajează la firma Renault unde continua să aprofundeze tainele automobilului. Războiul din 1916 îl determină să se întoarcă înapoi în ţară, unde se angajează ca mecanic de avioane în cadrul Misiunii Franceze. După război se întoarce în Franţa unde repara automobile în atelierul lui Maitre Corniot.
Pe Calcianu îl obseda un anumit automobil, pe care îl văzuse în treacăt, şi care se construia într-o mică uzina din satul Molsheim din Alsacia. Era vorba de Bugatti, automobilul ce îngloba multe soluţii mecanice geniale. Reuşeşte să întreţină două astfel de automobile, proprietatea lui Dubonnet, drept răsplată fiindu-i oferit, pentru a concura pe autodromul Miramas, tipul 37 de 1,5 litri.
Obsesia care i-a adus împlinirea visului
Noaptea, Calcianu lucra de zor în garaj pentru a îmbunătăţi performanţele automobilului. O atenţie deosebită o acordă alunecarii aerului, înlocuind şuruburile caroseriei cu unele îngropate şi lustruind vopseaua. Ziua cursei: Ettore Bugatti participa cu cei trei piloti celebri ai săi, Constantini, Jules Groux şi Friederich, scrie autoturism.ro.
Calcianu îşi pune şapca cu cozorocul la spate şi pleacă. Rezultat: 173,6 km/h, noul record stabilit. Ettore Bugatti, care era un model de orgoliu, se apropie plin de ciuda, dar şi curios, observă transformările maşinii şi, cu o palmă trasă pe spatele lui Calcianu, îşi exprimă totuşi admiraţia.
Se spune că la Corniot s-a petrecut timp de o săptămână, venind sticle de vin vechi din tot sudul Franţei. Bugatti îl angajează la bancul de probă al uzinei. Şase ani ramâne fidel acestei mărci, în timp ce îşi săvârşeşte studiile la Ecole Superieure Technique. Totuşi, la Bugatti nu avea voie sa concureze. Reuşeşte, totuşi, să alerge 2-3 curse locale pe un Talbot, reuşind locul 1 la coasta de la Laffrey şi locul 1 pe circuit la Miramas.
Nostalgia ţării, prezentă permanent în sufletul românului, îi grăbeşte plecarea. După depunerea garanţiei de 5000 de franci, obţine reprezentanţa Bugatti pentru România şi revine în ţară. De aici, începe pentru Calcianu o altă viaţă, presarată uneori cu satisfacţii. Revenit în România, deschide un mic atelier de reparaţii în str. Maltopol. Gh. Nadu, un pasionat de cursele automobilistice, înzestrat cu posibilităţi materiale, pleacă împreună cu Calcianu în Franţa de unde aduc trei automobile Bugatti.
Preparată de Calcianu, Bugatti obţine în anul 1931 locul 1 la categoria 2 litri în Marele Premiu de la Lemberg. În acelaşi an, Calcianu stabileşte recordul Bucureşti-Paris, cuprinzind distanta în 50 de ore pe un Buick. Pierde licenţa Bugatti, împreună cu garanţia depusă, lucrează doar din pasiune, fără a cere bani, dar este nevoit să se angajeze pe leafă la fabrică de avioane IAR din Brasov, unde se împrieteneşte cu Petre Carp.
În 1934, organizează, împreună cu cei de la IAR prima cursă pe circuit închis din ţară: Marele Premiu al Braşovului.
Cea mai frumoasa victorie a lui Calcianu vine în 1939, în Marele Premiu al oraşului Belgrad, unde întrece toata crema piloţilor germani şi francezi. Aceasta victorie o realizase cu Alfa Romeo pe care o pilotase Tazio Nuvolari.
Dupa război, strânge epavele maşinilor de curse şi, cu ajutorul Federaţiei Române de Automobilism şi Motociclism, reuşeşte să le repare. Se retrage, timp de trei ani, la Braşov, din cauza problemelor de sănătate, iar trei ani mai târziu se stinge din viaţă.
