Într-o agricultură aflată sub presiunea costurilor tot mai mari la inputuri și a unor condiții climatice din ce în ce mai dificile, alegerea corectă a plantelor furajere poate influența direct eficiența unei ferme. Leguminoasele furajere au un rol strategic în acest context, deoarece nu doar că furnizează masă verde valoroasă pentru hrana animalelor, ci contribuie și la îmbunătățirea naturală a solului, prin fixarea biologică a azotului și prin susținerea structurii terenului.
ALDEMO TQM arată că fermierii au la dispoziție mai multe opțiuni, iar alegerea corectă trebuie făcută în funcție de obiectivul concret urmărit în fermă. Unele specii sunt mai potrivite pentru fertilizarea biologică a terenului, altele pentru obținerea unei cantități mari de proteină, iar altele pentru terenuri problematice sau pentru pășunat fără risc de balonare. Pentru a face selecția mai clară și mai eficientă, specialiștii companiei au structurat cele mai importante răspunsuri la întrebările pe care și le pun fermierii atunci când aleg o plantă furajeră leguminoasă.
Care plantă furajeră fixează cel mai mult azot și pregătește cel mai bine solul pentru cultura următoare?
Atunci când scopul principal este îmbunătățirea structurii solului și asigurarea unui aport natural de azot pentru cultura următoare, fermierii se pot baza pe câteva leguminoase recunoscute pentru eficiența lor agronomică.
Trifoiul încarnat (Trifolium incarnatum) este considerat una dintre cele mai bune soluții pentru protecția și valorificarea solului în perioada rece. Specia acționează ca o veritabilă acoperire vegetală pe timpul iernii, fixează rapid azotul și lasă terenul curat pentru cultura următoare. Fiind o specie anuală, are o normă de semănat de 25–35 kg/ha și funcționează foarte bine în Mixul Landsberger, alături de măzărichea de toamnă și raigrasul italian.
Măzărichea (Vicia spp.), în toate cele trei forme importante – Vicia sativa, Vicia villosa și Vicia pannonica – este una dintre cele mai valoroase leguminoase pentru fixarea azotului în culturile de tip borceag. Este o specie anuală, cu normă de semănat de 60–100 kg/ha, și se asociază în mod tradițional cu cereale precum secara sau triticalele, care oferă sprijin mecanic. În același timp, măzărichea de toamnă se integrează foarte bine și în Mixul Landsberger.
Trifoiul dulce galben sau sulfina (Melilotus officinalis) este apreciat pentru rădăcina sa pivotantă puternică, ce contribuie la spargerea straturilor compacte și la drenarea eficientă a solurilor tasate. Este o specie bienală, cu rezistență foarte bună la iarnă, recomandată la o normă de semănat de 25–30 kg/ha și valorificată eficient în cultură pură.
Ce plante furajere se recomandă pe terenuri dificile, acide, inundate periodic sau nisipoase, unde lucerna nu rezistă?
Pentru terenurile problematice există soluții adaptate, iar fermierii nu sunt obligați să renunțe la potențialul furajer doar pentru că solul nu favorizează cultura lucernei. Există leguminoase capabile să performeze exact acolo unde alte specii întâmpină dificultăți.
Trifoiul hibrid (Trifolium hybridum) este specialistul terenurilor umede. Este una dintre cele mai potrivite opțiuni pentru zonele cu exces de apă sau pentru terenurile inundate periodic, putând rezista chiar și 10–14 zile sub apă. Are o perenitate de 2–3 ani, o normă de semănat de 20–30 kg/ha și se asociază foarte bine cu timoftica, mai ales pe soluri reci și umede, dar și cu alte plante iubitoare de umiditate.
Lupinul cu frunze înguste sau lupinul albastru (Lupinus angustifolius) este o alternativă valoroasă pentru terenurile acide, unde alte culturi, inclusiv soia, au performanțe mai slabe. Oferă boabe cu un conținut proteic ridicat, de până la 40%, și reprezintă o soluție tot mai interesantă pentru fermele care urmăresc surse vegetale de proteină adaptate unor condiții mai dificile. Este o specie anuală, cu normă de semănat de 120–180 kg/ha.
Ghizdeiul (Lotus corniculatus) este una dintre speciile cele mai rezistente pentru pajiști și terenuri dificile. Se dezvoltă bine pe soluri sărace, acide sau chiar saline și poate performa în condiții în care trifoiul sau lucerna nu se pot menține. Este o specie perenă, cu durată de viață de 4–5 ani, iar norma recomandată de semănat este de 20–25 kg/ha.
Seradela (Ornithopus sativus) este considerată specialistul terenurilor nisipoase. Este una dintre puținele leguminoase care valorifică eficient acest tip de sol și poate fi utilizată atât ca îngrășământ verde, cât și pentru pășunat, în special în cazul ovinelor. Este o specie anuală de primăvară-vară, cu normă de semănat de 25–35 kg/ha.
Cum se obține cea mai mare cantitate de proteină pentru siloz sau fân?
Pentru fermele zootehnice care urmăresc performanță ridicată, obținerea unui furaj bogat în proteină rămâne una dintre prioritățile principale. În acest sens, anumite leguminoase sunt considerate repere clare în alcătuirea unei baze furajere valoroase.
Lucerna (Medicago sativa) rămâne „regina” furajelor, datorită conținutului ridicat de proteină digestibilă și randamentului excelent. Pentru rezultate și mai bune, aceasta poate fi cultivată în amestec cu trifoiul de Alexandria, utilizat ca plantă însoțitoare pentru a asigura producție ridicată încă din primul an, în doză de aproximativ 6 kg/ha. De asemenea, se poate asocia cu trifoiul aspru sau trifoiul persan. În anumite situații, o graminee însoțitoare poate ajuta la combaterea buruienilor și la echilibrarea amestecului, precum festulolium, păiușul de livadă, păiușul înalt, obsiga nearistată sau, în cantități reduse, golomățul.
Trifoiul roșu (Trifolium pratense) este o specie foarte valoroasă pentru zonele mai reci și mai umede, având capacitatea de a proteja bine calitatea proteinei în siloz. Poate fi cultivat în amestec cu timoftica, pentru obținerea unui fân de calitate în astfel de zone, sau cu raigras anual, italian ori hibrid, atunci când se urmărește un siloz performant, cu randament ridicat. Totodată, poate intra și în structura amestecurilor rezistente la secetă pe termen lung, alături de specii precum golomățul.
Mazărea furajeră (Pisum sativum) este baza tradițională a borceagului furajer. În mod obișnuit, cereala este componentul dominant pentru a susține biomasa, însă această formulă poate reduce ponderea totală de proteină. Pentru rezultate superioare, ALDEMO TQM recomandă ca în borceag să fie incluse și alte leguminoase, precum măzărichea, apreciată pentru digestibilitatea ridicată a proteinei, și lupinul, valoros prin conținutul important de aminoacizi esențiali. În această formulă, cereala poate fi păstrată într-o proporție de până la 50%, mai ales pentru sprijin mecanic, iar rezultatul este un furaj mai complet și mai valoros.
Există specii de plante furajere pentru pășunat care nu produc balonare?
Pentru crescătorii de animale, evitarea meteorismului reprezintă o preocupare importantă în alegerea plantelor pentru pășunat. Din acest motiv, anumite specii de leguminoase sunt preferate datorită profilului lor mai sigur.
Sparceta (Onobrychis viciifolia) este considerată una dintre cele mai valoroase opțiuni pentru pășuni, datorită conținutului său de taninuri naturale, care contribuie la reducerea riscului de balonare. Este o specie perenă, cu durată de exploatare de 3–4 ani, preferă solurile calcaroase, este rezistentă la secetă și are o normă de semănat de 85–100 kg/ha.
Ghizdeiul (Lotus corniculatus) este, din nou, o alegere importantă, atât prin rezistența sa pe terenuri dificile, cât și prin faptul că nu prezintă risc de meteorism. Este o specie perenă valoroasă, cu o durată de viață de 4–5 ani, în funcție de modul de exploatare prin pășunat sau cosit.
Trifoiul alb (Trifolium repens) are un rol esențial în mixurile pentru pășuni, datorită capacității sale de a acoperi golurile din covorul vegetal prin stoloni. Totuși, specialiștii atrag atenția că, deși este foarte util în amestecuri, atunci când este pășunat singur poate prezenta risc de balonare. De aceea, utilizarea lui trebuie făcută în formule echilibrate. Are o perenitate de peste 5 ani.
Ce plante furajere se aleg pentru o producție rapidă de masă verde și proteină, atunci când este nevoie de un furaj de urgență?
Există situații în care timpul devine factorul decisiv, iar ferma are nevoie de o sursă rapidă de masă verde și proteină. În astfel de cazuri, fermierii se orientează către speciile cu dezvoltare accelerată.
Trifoiul de Alexandria sau trifoiul egiptean (Trifolium alexandrinum) este una dintre cele mai rapide soluții disponibile. Se remarcă prin ritmul accelerat de creștere și prin capacitatea de a oferi multiple coase într-un singur sezon. Este o specie anuală, ideală pentru culturi de vară, deoarece nu rezistă la temperaturi negative. Norma de semănat recomandată este de 25–35 kg/ha.
Trifoiul aspru (Trifolium squarrosum) este o specie anuală robustă, mai rezistentă la solurile grele decât trifoiul de Alexandria. Este folosit în special în sezonul de toamnă-iarnă, cu o singură tăiere în primăvară, și poate îndeplini mai multe roluri: plantă furajeră, cultură de acoperire și sursă de fertilizare naturală. Norma recomandată de semănat este de 30–40 kg/ha.
Trifoiul persan (Trifolium resupinatum) este apreciat pentru calitatea foarte bună a furajului, fiind recunoscut ca una dintre cele mai aromate și mai digestibile leguminoase anuale. Este potrivit atât pentru pășunat, cât și pentru producția de fân, și se adaptează bine atât în climate calde și umede, cât și în zone temperate. Este mai rezistent la îngheț decât trifoiul de Alexandria, iar norma de semănat este de 15–25 kg/ha.
Alegerea plantei furajere potrivite nu trebuie făcută după o regulă generală, ci în funcție de obiectivul precis al fiecărei ferme, de tipul de sol, de condițiile climatice și de modul în care va fi valorificat furajul. ALDEMO TQM propune fermierilor soluții adaptate realităților din teren, punând accent pe eficiență, productivitate și utilizarea inteligentă a resurselor agricole. Prin alegerea corectă a speciilor furajere, fermele pot obține nu doar hrană valoroasă pentru animale, ci și un teren mai echilibrat, mai fertil și mai bine pregătit pentru ciclurile agricole viitoare.
Ştiri video recomandate
