Te-ai întrebat vreodată de ce medicul îți poate recomanda investigații suplimentare chiar dacă vezi bine și nu simți că ceva s-a schimbat?
Unele modificări ale ochilor pot evolua discret și pot trece neobservate o perioadă, fără durere, vedere încețoșată sau alte simptome care să îți ridice semne de întrebare. În timpul consultației însă, medicul poate identifica un detaliu care merită verificat mai atent și poate recomanda o investigație suplimentară.
Așa cum explică dr. Larisa Neamțu, „Tomografia în coerență optică (OCT) este una dintre investigațiile imagistice moderne importante din oftalmologie. Este o examinare neinvazivă care ne permite să analizăm în secțiune structuri precum retina, nervul optic, corneea și unghiul camerei anterioare. Poate identifica modificări structurale foarte fine înainte ca acestea să producă simptome sau să devină evidente la examenul clinic și ne ajută să urmărim aceste modificări în timp.”
Dr. Larisa Neamțu este medic specialist oftalmolog, specializată și în oftalmologie pediatrică. În activitatea sa medicală consultă pacienți cu patologii oftalmologice diverse, printre care cataractă, degenerescență maculară legată de vârstă, glaucom și afecțiuni inflamatorii oculare. În practica clinică utilizează investigații imagistice precum tomografia în coerență optică (OCT) pentru evaluarea și monitorizarea anumitor afecțiuni oculare și susține importanța controalelor oftalmologice periodice pentru identificarea din timp a modificărilor care pot evolua fără simptome evidente.
Acest lucru devine cu atât mai important în cazul afecțiunilor care pot evolua fără semne clare în primele etape. Organizația Mondială a Sănătății arată că boli precum glaucomul și retinopatia diabetică pot necesita depistare înainte ca pacientul să observe simptome. În cazul glaucomului, OMS estimează că numărul persoanelor afectate la nivel global ar putea crește la 95,4 milioane până în 2030 [1]. Datele mai recente publicate de OMS arată că milioane de oameni sunt deja afectați: aproximativ 7,7 milioane de persoane au probleme de vedere din cauza glaucomului, iar alte 3,9 milioane din cauza retinopatiei diabetice [2].
Dincolo de aceste cifre, rămâne o întrebare firească: ce poate afla medicul despre sănătatea ochilor tăi înainte ca tu să observi primele simptome și cum îl ajută investigația OCT să completeze această evaluare?
Pe scurt: ce poate observa medicul înainte să apară simptome oculare
● Unele modificări ale ochilor pot apărea înainte ca vederea să se schimbe într-un mod evident.
● Verificarea dioptriilor arată ce corecție optică este necesară, iar consultul oftalmologic evaluează și sănătatea structurilor ochiului.
● Medicul poate recomanda investigații suplimentare atunci când observă un detaliu care are nevoie de clarificare sau când o modificare trebuie urmărită în timp.
● Tomografia în coerență optică (OCT) este o investigație neinvazivă care oferă imagini și măsurători detaliate ale structurilor oculare.
● Rezultatele sunt interpretate de medicul oftalmolog împreună cu informațiile obținute în timpul consultației.
De ce verificarea dioptriilor nu este suficientă pentru evaluarea sănătății ochilor?
Dioptriile fac parte din evaluarea vederii, însă reprezintă doar o piesă din imaginea de ansamblu. Ele arată de ce corecție ai nevoie pentru a vedea mai clar la distanță sau de aproape și pot explica de ce imaginea devine neclară în anumite activități. Starea ochilor se evaluează însă și prin examinarea structurilor care contribuie la formarea și transmiterea imaginii. Unele modificări ale corneei, cristalinului, retinei sau nervului optic pot apărea fără să afecteze imediat claritatea vederii.
Atunci când stabilește o prescripție, medicul urmărește felul în care vede pacientul, însă consultația cuprinde și evaluarea structurilor ochiului. Istoricul medical, tensiunea oculară și examinarea corneei, cristalinului și retinei pot oferi informații care ajută la diferențierea unei modificări a dioptriilor de o situație care are nevoie de investigații suplimentare.
La Eye Temple, consultul pentru prescripție de ochelari sau prescripție de lentile de contact este realizat exclusiv de medici oftalmologi. Discuția despre simptome, afecțiunile existente și afecțiuni oculare existente în familie îi oferă medicului contextul necesar pentru a adapta evaluarea fiecărui pacient.
Consultația include mai multe etape, fiecare aducând o informație diferită și contribuind la conturarea unei imagini complete asupra vederii și sănătății ochilor. Autorefractometria oferă o estimare inițială a dioptriilor, iar testarea acuității vizuale arată cât de clar distingi literele și detaliile la diferite distanțe. Prin biomicroscopie, medicul examinează partea anterioară a ochiului, inclusiv corneea, irisul și cristalinul. Măsurarea tensiunii oculare oferă un reper important în evaluarea riscului de glaucom, iar examinarea retinei permite observarea maculei, a vaselor de sânge și a nervului optic.
După ce corelează rezultatele examinărilor cu istoricul pacientului, medicul poate considera că o anumită zonă are nevoie de o analiză mai precisă. În astfel de situații, poate recomanda o investigație imagistică adaptată structurii pe care dorește să o examineze.
Când poate fi recomandată o investigație OCT și ce informații oferă?
Tomografia în coerență optică, prescurtat OCT, este o investigație imagistică prin care medicul poate vedea anumite structuri ale ochiului în secțiune, strat cu strat. Tehnologia folosește lumină, într-un mod asemănător ecografiei, care utilizează unde sonore. Imaginile obținute au o rezoluție foarte bună și permit măsurarea grosimii țesuturilor examinate. Procedura este neinvazivă, nu presupune contact direct cu ochiul și nu folosește raze X.
Un OCT la ochi poate fi recomandat în mai multe situații:
● când vederea devine neclară sau se modifică fără ca dioptriile să explice pe deplin schimbarea;
● când liniile drepte par curbate, apar pete sau zone lipsă în imagine;
● când consultația ridică suspiciunea unei modificări la nivelul retinei, maculei sau nervului optic;
● când există factori de risc, precum diabetul, un istoric familial de glaucom sau o afecțiune oculară cunoscută;
● când o modificare sau o afecțiune trebuie urmărită de la un control la altul.
Informațiile obținute diferă în funcție de zona examinată. OCT poate măsura grosimea retinei, grosimea zonei maculare, stratul fibrelor nervoase și stratul de celule ganglionare. Imaginile pot arăta acumulări de lichid, subțierea ori îngroșarea unor straturi și modificări fine la nivelul maculei sau al nervului optic. În anumite protocoale, aparatul poate genera și reprezentări tridimensionale ale zonei analizate.
O singură scanare arată cum se prezintă structura în momentul examinării. Atunci când investigația este repetată, medicul poate compara rezultatele și poate observa dacă au apărut modificări noi, dacă o modificare deja identificată a rămas stabilă, a evoluat sau a răspuns la tratament. Această posibilitate de comparație face OCT util în monitorizarea schimbărilor care evoluează lent și au nevoie de urmărire în timp.
La Eye Temple, investigațiile sunt realizate cu sistemul TOPCON MAESTRO2, care combină scanarea OCT cu fotografia fundului de ochi în culori reale. Medicul alege tipul de examinare în funcție de zona pe care dorește să o analizeze și de informațiile necesare pentru evaluarea pacientului. [3]
Așa cum explică dr. Larisa Neamțu, „OCT-ul este pentru oftalmolog ceea ce CT-ul sau RMN-ul reprezintă pentru alte specialități, însă nu radiază deloc întrucât utilizează unde de lumină, nu radiații ionizante: OCT-ul ne permite să vedem structura țesuturilor și modificările lor în timp, cu o precizie foarte mare. OCT completează examenul oftalmologic, iar interpretarea corectă a rezultatului se face în contextul consultației, împreună cu acuitatea vizuală, biomicroscopia, examenul fundului de ochi, presiunea intraoculară, perimetria computerizată și, atunci când este necesar, alte investigații.”
Ce structuri ale ochiului pot fi evaluate prin OCT?
Prin OCT pot fi analizate atât structurile din partea posterioară a ochiului, cum sunt retina, macula și nervul optic, cât și anumite zone din partea anterioară, precum corneea sau unghiul irido-cornean. Fiecare examinare oferă un alt tip de informație și este orientată către structura care trebuie privită mai atent. În continuare, explicăm ce urmăresc principalele investigații OCT și în ce situații pot fi recomandate.
Nervul optic
Nervul optic face legătura dintre ochi și creier. Este format din aproximativ un milion de fibre nervoase care preiau semnalele vizuale de la nivelul retinei și le transmit către zonele creierului unde acestea sunt transformate în imaginile pe care le vedem. Chiar dacă retina captează corect lumina, vederea poate fi afectată atunci când această cale de transmitere suferă modificări.
Prin OCT de nerv optic, medicul poate analiza discul optic (capul nervului optic), zona în care nervul optic părăsește ochiul, și poate măsura grosimea stratului fibrelor nervoase retiniene (RNFL) din jurul acestuia. Aceste măsurători sunt utile atunci când aspectul nervului optic ridică o suspiciune, când există factori de risc pentru glaucom sau când o modificare deja cunoscută trebuie urmărită în timp.
Glaucomul afectează nervul optic, iar schimbările se pot instala lent, înainte ca persoana să observe o pierdere clară a vederii. OCT este util atât pentru identificarea precoce a unor modificări structurale, cât și pentru urmărirea progresiei lor în timp. Rezultatele sunt interpretate de medic împreună cu măsurarea presiunii intraoculare, examinarea clinică și, atunci când este necesar, cu alte investigații recomandate.
OCT poate fi util și în evaluarea unor neuropatii optice, oferind medicului informații despre eventualele pierderi ale fibrelor nervoase și contribuind la diferențierea și monitorizarea acestor afecțiuni.
Celulele ganglionare
Celulele ganglionare se află în retină și preiau informația vizuală procesată la acest nivel. Prelungirile lor se reunesc și formează nervul optic, prin care semnalele ajung mai departe la creier. Din acest motiv, starea celulelor ganglionare oferă medicului informații despre o etapă importantă a traseului vizual.
Prin OCT de celule ganglionare, medicul măsoară grosimea straturilor formate de aceste celule în zona maculară. Investigația poate arăta dacă există porțiuni care s-au subțiat și permite compararea valorilor cu datele de referință ale aparatului.
Această analiză este folosită mai ales atunci când medicul evaluează riscul de glaucom sau urmărește o modificare deja cunoscută. Glaucomul poate afecta progresiv celulele ganglionare, iar schimbările structurale pot apărea înainte ca pacientul să observe o pierdere clară a vederii.
OCT de celule ganglionare și OCT de nerv optic oferă informații diferite, care se completează. Prima examinare urmărește straturile celulare din zona maculară, iar cea de-a doua analizează discul optic și fibrele nervoase din jurul acestuia. Medicul interpretează rezultatele împreună cu tensiunea oculară și celelalte date ale consultației.
Macula
Macula este zona centrală a retinei și ne ajută să vedem clar detaliile aflate în fața noastră. Datorită ei putem să citim, să recunoaștem fețe, să distingem culorile și să observăm elementele fine ale unei imagini. Atunci când apar modificări la acest nivel, vederea centrală poate deveni neclară sau distorsionată, iar liniile drepte pot părea ondulate.
Prin OCT de maculă, medicul poate analiza straturile retinei din această zonă și le poate măsura grosimea. Imaginile pot evidenția acumulări de lichid, îngroșări, subțieri, găuri maculare sau schimbări ale formei maculei, oferind detalii care ajută la înțelegerea unei modificări observate la nivelul retinei.
Investigația poate fi recomandată în evaluarea și monitorizarea unor afecțiuni precum degenerescența maculară legată de vârstă, edemul macular diabetic sau afecțiunile vitreoretiniene. În degenerescența maculară, OCT poate evidenția lichid intra sau subretinian, druseni, zone de atrofie retiniană și modificări neovasculare și este utilizat pentru monitorizarea tratamentului anti-VEGF. În edemul macular diabetic, măsurarea grosimii retinei îi permite medicului să urmărească răspunsul la tratament. OCT poate evidenția și modificări precum tracțiunea vitreomaculară, membranele epiretiniene sau găurile maculare.
ANGIO-OCT de maculă
OCT-ul de maculă arată structura retinei și eventualele modificări ale țesuturilor. ANGIO-OCT de maculă completează această imagine prin analiza circulației sângelui la nivelul retinei și al coroidei, fără injectarea unei substanțe de contrast Prin această investigație, medicul poate observa rețeaua de vase de sânge și poate identifica modificări ale microcirculației. Informațiile pot fi utile în evaluarea și monitorizarea degenerescenței maculare legate de vârstă, a retinopatiei diabetice și a ocluziilor vasculare retiniene [3].
OCT-ul de maculă și ANGIO-OCT oferă perspective diferite asupra aceleiași zone. Primul arată structura și grosimea țesuturilor, iar cel de-al doilea evidențiază vascularizația retinei și a coroidei. Medicul poate recomanda una dintre examinări sau le poate corela, în funcție de modificările pe care dorește să le clarifice.
Polul anterior și corneea
Polul anterior reprezintă partea din față a ochiului și cuprinde corneea, camera anterioară, irisul și cristalinul. Corneea este primul strat transparent prin care trece lumina și contribuie la focalizarea imaginii. Modificările formei, grosimii sau transparenței sale pot influența vederea și pot avea nevoie de o evaluare mai atentă.
Prin OCT de pol anterior, medicul obține imagini în secțiune ale corneei și ale structurilor aflate în apropierea ei. Investigația poate măsura grosimea corneei și poate evidenția zone în care țesutul este mai subțire, mai gros sau are o formă diferită față de cea așteptată. Această examinare poate aduce informații suplimentare despre grosimea și structura corneei și poate fi utilă în urmărirea unor modificări apărute după intervenții oftalmologice. Măsurarea grosimii corneei poate conta și în evaluarea glaucomului, deoarece influențează interpretarea valorilor tensiunii oculare.
OCT-ul de pol anterior oferă medicului o imagine detaliată asupra corneei și a camerei anterioare. Evaluarea unghiului format între cornee și iris are însă un rol distinct, iar pentru această zonă poate fi recomandat separat un OCT de unghi irido-cornean.
OCT de unghi irido-cornean
Unghiul irido-cornean este spațiul format între cornee și iris. Prin această zonă se drenează în mod normal umoarea apoasă, lichidul care contribuie la menținerea presiunii din interiorul ochiului. Dacă unghiul este prea îngust sau se închide, lichidul nu mai poate circula eficient, iar presiunea intraoculară poate crește.
Prin OCT de unghi irido-cornean, medicul poate măsura cu precizie această zonă și îi poate observa configurația în secțiune, fără contact direct cu ochiul. Investigația poate fi recomandată atunci când există suspiciunea unui unghi îngust sau închis, în evaluarea riscului de glaucom cu unghi închis ori atunci când sunt necesare informații mai detaliate despre segmentul anterior înaintea unei intervenții oftalmologice.
Imaginile obținute completează informațiile oferite de consultația oftalmologică, de măsurarea tensiunii intraoculare și de celelalte investigații realizate. În funcție de rezultatele acestora, medicul stabilește dacă este necesară doar monitorizarea în timp sau dacă sunt indicate investigații ori tratamente suplimentare.
Cum se desfășoară investigația OCT?
Investigația OCT se realizează rapid și, de regulă, nu necesită o pregătire specială. Pacientul se așază în fața aparatului, își sprijină bărbia și fruntea pe suport și privește pentru câteva secunde un punct luminos. Scanarea se face pentru fiecare ochi, fără ca aparatul să atingă suprafața oculară.
Pentru ca imaginile să fie clare, este important ca pacientul să își mențină privirea fixă și să rămână nemișcat în timpul captării. Procedura este nedureroasă și durează doar câteva minute, în funcție de tipul de examinare și de numărul scanărilor necesare. În cele mai multe situații, dilatarea pupilei nu este necesară. Medicul poate recomanda însă administrarea unor picături atunci când pupila este mică sau când are nevoie de imagini mai clare. După dilatare, vederea poate rămâne temporar încețoșată, iar ochii pot fi mai sensibili la lumină.
Rezultatele sunt analizate de medicul oftalmolog și corelate cu informațiile obținute în timpul consultației. Dacă există scanări anterioare, acestea pot fi comparate pentru a urmări evoluția modificărilor observate.
În concluzie, chiar dacă vezi bine și nu ai simptome care să te trimită la medic, este important să mergi periodic la un control oftalmologic, la intervalul recomandat în funcție de vârstă, istoricul medical și nevoile tale. Unele modificări ale ochilor pot evolua discret, iar investigațiile recomandate de medic pot ajuta la evaluarea și monitorizarea lor.
La Eye Temple, evaluarea sănătății ochilor este susținută de aparatură performantă, medici oftalmologi și optometriști cu experiență, atenți la fiecare detaliu important pentru vederea ta. Atunci când consultația indică nevoia unei examinări suplimentare, investigațiile realizate cu sistemul TOPCON MAESTRO2 îi oferă medicului informații detaliate despre structura analizată și repere utile pentru monitorizarea în timp. Grija față de vedere începe cu un control atent, făcut la momentul potrivit.
Întrebări frecvente despre investigația OCT
1. Care este diferența dintre OCT și ANGIO-OCT?
OCT oferă imagini detaliate despre structura și grosimea țesuturilor oculare. ANGIO-OCT adaugă informații despre circulația sângelui la nivelul retinei și al coroidei. Medicul poate recomanda una dintre examinări sau le poate corela, în funcție de zona și modificările pe care dorește să le evalueze.
2. Investigația OCT este dureroasă?
Nu. OCT este o investigație neinvazivă și se realizează fără contact direct cu suprafața ochiului. Pacientul trebuie să privească pentru câteva secunde un punct luminos și să își mențină capul nemișcat pentru obținerea unor imagini clare.
3. Cât durează un OCT la ochi?
Scanarea durează, de regulă, doar câteva minute. Timpul poate varia în funcție de zona examinată, de numărul scanărilor necesare și de cât de ușor își poate menține pacientul privirea fixă.
4. Este necesară dilatarea pupilei înainte de OCT?
În cele mai multe cazuri, investigația se poate realiza fără dilatarea pupilei. Medicul poate recomanda picături atunci când pupila este mică sau dacă dilatarea ajută la obținerea unor imagini mai clare. Vederea poate rămâne temporar încețoșată după administrarea acestora.
5. Poate OCT să înlocuiască un consult oftalmologic?
OCT completează consultația oftalmologică prin imagini și măsurători detaliate ale structurilor examinate. Rezultatele sunt interpretate de medic împreună cu acuitatea vizuală, biomicroscopia, examenul fundului de ochi, presiunea intraoculară, perimetria computerizată și, atunci când este necesar, alte investigații.
6. Poate fi recomandat OCT chiar dacă văd bine?
Da. Medicul poate recomanda investigația dacă observă un detaliu care are nevoie de o analiză mai precisă, dacă există factori de risc sau dacă o modificare trebuie urmărită în timp. Unele afecțiuni oculare pot evolua fără să schimbe imediat claritatea vederii.
Surse:
[1] World Health Organization, World Report on Vision, 2019: https://www.who.int/docs/default-source/documents/publications/world-vision-report-accessible.pdf
[2] World Health Organization, Blindness and vision impairment, actualizare 10 februarie 2026: https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/blindness-and-visual-impairment
[3] Topcon Healthcare, Maestro2, The Robotic OCT Fundus Camera with OCTA:
